În cadrul unei conferințe de presă cu jurnaliști din regiunea transnistreană, ambasadorul agreat al Federației Ruse, Oleg Ozerov, a susținut că Moscova nu ar fi făcut nimic pentru deteriorarea relațiilor bilaterale, atribuind întreaga responsabilitate Republicii Moldova. Diplomatul a mers și mai departe, afirmând că Rusia ar fi manifestat întotdeauna bunăvoință față de Chișinău și că nu ar fi recurs la amenințări.
”Noi nu am făcut nimic pentru ca relațiile noastre bilaterale cu R. Moldova să se înrăutățească. Toți acești pași au fost făcuți de partea moldovenească începând, mai ales, din 2021”, a declarat Ozerov.
Ambasadorul agreat al Rusiei a invocat reducerea personalului misiunii diplomatice ruse la Chișinău, expulzările unor diplomați, diminuarea cooperării comerciale și renunțarea la gazele rusești. El a prezentat aceste măsuri drept acțiuni ostile, fără a explica motivele invocate de autoritățile moldovene și fără a menționa presiunile exercitate anterior de Moscova.
În realitate, folosirea relațiilor economice pentru a influența deciziile politice ale Republicii Moldova a început cu mult înainte de 2021, anul indicat de Ozerov drept momentul deteriorării relațiilor bilaterale.
În 2006, Rusia a interzis importurile de vinuri moldovenești, lovind una dintre principalele ramuri de export ale Republicii Moldova. Moscova a invocat probleme de calitate, însă restricțiile au fost interpretate pe larg drept un instrument de presiune politică.
În septembrie 2013, înaintea parafării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, autoritățile ruse au impus un nou embargou asupra vinurilor și băuturilor alcoolice moldovenești.
Presiunile au continuat în 2014, după apropierea Republicii Moldova de piața europeană. Rusia a restricționat importurile de fructe, conserve de legume și produse din carne, iar ulterior a introdus unilateral taxe vamale pentru mai multe categorii de mărfuri moldovenești.
Restricțiile nu s-au încheiat în 2014. Moscova a suspendat din nou importurile unor produse vegetale moldovenești în 2022, iar în 2023 a impus un nou embargo asupra fructelor și legumelor. În total, potrivit unei sinteze publicate de Guvern, Rusia a introdus cel puțin șapte interdicții asupra produselor moldovenești în ultimele două decenii.
Gazele rusești, un alt instrument de presiune asupra Chișinăului
Ozerov a încercat să atribuie Republicii Moldova și responsabilitatea pentru întreruperea cooperării în domeniul gazelor.
”Și întreruperea cooperării economice și comerciale, renunțarea la cooperarea în domeniul gazelor. Asta ce, noi am renunțat? Nu, asta partea moldovenească a renunțat. Nu este corect”, a declarat diplomatul.
Afirmația omite însă rolul Gazprom în crizele energetice care au afectat Republica Moldova.
În toamna anului 2022, compania rusă a redus unilateral volumele de gaze livrate prin contract, invocând inclusiv probleme legate de plăți și de tranzitul prin Ucraina. Reducerile au intervenit într-un moment în care Republica Moldova se confrunta deja cu efectele economice și energetice ale războiului declanșat de Rusia.
Ulterior, cantitățile de gaze furnizate de Gazprom au fost direcționate exclusiv către regiunea transnistreană, în timp ce malul drept al Nistrului a început să se aprovizioneze din surse alternative.
La începutul anului 2025, Gazprom a sistat și livrările către regiunea transnistreană. Decizia a coincis cu încetarea tranzitului gazelor rusești prin Ucraina, dar compania a invocat și pretinse datorii ale Republicii Moldova, contestate de Chișinău.
”Bunăvoința” Moscovei, contrazisă de amenințările la adresa Republicii Moldova
Ambasadorul agreat al Rusiei a susținut și că Moscova ar fi manifestat întotdeauna respect față de Republica Moldova, fără a recurge la amenințări sau insulte.
”Federația Rusă a dat dovadă întotdeauna de bunăvoință, și o face și în prezent, pentru dezvoltarea relațiilor cu R. Moldova. Nu discutăm în limba amenințărilor, ofenselor [...] Federația Rusă este respectuoasă față de cealaltă parte”, a afirmat Ozerov.
Declarația contrastează cu amenințările și avertismentele lansate de-a lungul timpului de oficiali ruși, dar și cu evoluțiile militare din regiune.
În martie 2022, la scurt timp după declanșarea invaziei ruse în Ucraina, liderul belarus Aleksandr Lukașenko a prezentat public o hartă militară pe care era reprezentată și o direcție de posibilă înaintare dinspre sudul Ucrainei către teritoriul Republicii Moldova, în zona transnistreană. Harta nu dovedea existența unui ordin operațional de atac asupra Republicii Moldova, dar a alimentat îngrijorările privind posibilitatea extinderii agresiunii ruse.
O lună mai târziu, generalul rus Rustam Minnekaev, comandant adjunct al Districtului Militar Central, declara că unul dintre obiectivele operațiunilor ruse în Ucraina era obținerea controlului asupra sudului statului vecin, ceea ce ar fi permis crearea unui coridor terestru până în Transnistria. Declarația a reprezentat o indicație explicită a interesului militar rus pentru această direcție strategică.
În anii următori, oficiali ruși au avertizat în repetate rânduri că Republica Moldova riscă să repete scenariul Ucrainei dacă își continuă apropierea de Occident. Acest tip de discurs transformă opțiunile de politică externă ale unui stat suveran într-un presupus motiv de confruntare cu Rusia.
La acestea se adaugă războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei, atacurile asupra infrastructurii civile și încălcările repetate ale spațiului aerian al Republicii Moldova de către aparate de zbor rusești.
În acest context, asigurările lui Ozerov privind respectul și bunăvoința permanentă a Moscovei nu corespund istoricului relațiilor bilaterale. Rusia nu doar că a impus restricții economice și a exercitat presiuni energetice, dar a menținut și o prezență militară neautorizată pe teritoriul Republicii Moldova, în pofida solicitărilor repetate ale Chișinăului privind retragerea trupelor.
Cobasna: Rusia invocă securitatea unui depozit militar pentru a-și justifica prezența în Transnistria
Ozerov a abordat și problema depozitului de muniții de la Cobasna, aflat sub controlul militarilor ruși. Diplomatul a susținut că securizarea și evacuarea munițiilor nu pot fi realizate fără participarea Moscovei și a acuzat Chișinăul că ar fi refuzat să discute propunerile rusești.
”Cine și cum va asigura, în lipsa procesului de negocieri, securitatea depozitelor de la Cobasna, care, apropo, sunt proprietatea Federației Ruse, mai concret a Ministerului Apărării? Cum vor fi neutralizate sau evacuate munițiile fără participarea Federației Ruse?”, a declarat Ozerov.
Diplomatul a afirmat că Rusia deține inclusiv un răspuns scris prin care autoritățile moldovene ar fi refuzat să discute subiectul. Problema reală este însă că munițiile se află pe teritoriul suveran al R. Moldova, iar Rusia și-a asumat încă din 1999 obligația de a-și retrage trupele și armamentul din regiunea transnistreană.
La summitul OSCE de la Istanbul, Moscova s-a angajat să finalizeze retragerea forțelor militare până la sfârșitul anului 2002. Angajamentul nu a fost respectat.
În anii următori, o parte din echipamentele militare și munițiile rusești au fost evacuate sau distruse, inclusiv cu asistență internațională. Procesul a fost însă întrerupt, iar depozitul de la Cobasna a rămas sub controlul forțelor ruse.
OSCE a creat inclusiv un mecanism de asistență financiară și tehnică pentru retragerea și distrugerea armamentului. Potrivit documentelor organizației, accesul experților internaționali la depozit a fost blocat în repetate rânduri de administrația separatistă transnistreană.
Formatul 5+2 și responsabilitatea pentru blocarea negocierilor
Ambasadorul agreat al Rusiei a acuzat autoritățile moldovene și de eschivarea de la reluarea negocierilor privind reglementarea conflictului transnistrean.
”Fără SUA și Rusia nu putem vorbi despre un proces substanțial de negociere. Dar partea moldovenească se eschivează, din păcate, de la reluarea procesului de negociere în formatul 5+2”, a susținut Ozerov.
Afirmația omite faptul că mecanismul 5+2 a fost afectat fundamental de invazia rusă în Ucraina. Formatul reunește Chișinăul și Tiraspolul, OSCE, Rusia și Ucraina în calitate de mediatori, precum și Uniunea Europeană și Statele Unite în calitate de observatori.
După februarie 2022, când Rusia a declanșat războiul pe scară largă împotriva Ucrainei, funcționarea acestui mecanism în componența sa anterioară a devenit practic imposibilă. Două dintre statele participante la procesul de mediere se află în război, unul fiind agresorul, iar celălalt victima agresiunii.
În plus, Rusia nu poate fi prezentată drept un actor complet neutru în conflictul transnistrean, în condițiile în care menține trupe în regiune și oferă sprijin administrației separatiste.
Neutralitatea nu interzice Republicii Moldova să se înarmeze
Ozerov a reluat și acuzațiile potrivit cărora Republica Moldova și-ar încălca neutralitatea prin cooperarea militară cu Ucraina și statele NATO, prin participarea la exerciții comune și prin achiziționarea armamentului occidental.
”Când citim în fiecare zi anunțuri despre semnarea unor acorduri de cooperare militară cu aceeași Ucraina, care este în conflict cu Federația Rusă, despre exerciții comune cu statele membre ale NATO și despre atragerea R. Moldova în coalițiile occidentale, despre trecerea la standardele NATO, recepționarea armamentului Alianței, achizițiile de armament, apare întrebarea cât de reală mai este această neutralitate”, a declarat diplomatul.
Afirmația pornește de la o interpretare eronată a neutralității constituționale. Articolul 11 din Constituție stabilește că Republica Moldova este un stat permanent neutru și că nu admite dislocarea trupelor militare străine pe teritoriul său. Acesta nu interzice însă modernizarea Armatei Naționale, procurarea echipamentelor militare sau cooperarea cu alte state în domeniul apărării.
Mai mult, Curtea Constituțională a clarificat expres acest subiect prin hotărârea din 2 mai 2017. Judecătorii constituționali au stabilit că autoritățile Republicii Moldova sunt obligate să ia toate măsurile necesare, inclusiv militare, pentru a apăra independența, integritatea teritorială și securitatea statului.
Curtea a precizat și că neutralitatea nu împiedică un stat să coopereze cu autoritățile militare străine pentru pregătirea unor măsuri de apărare. Astfel, participarea militarilor moldoveni la exerciții internaționale, modernizarea echipamentelor și adoptarea unor standarde tehnice compatibile cu cele occidentale nu echivalează cu aderarea la NATO și nici cu implicarea Republicii Moldova în războiul împotriva Rusiei.
În schimb, tocmai prezența trupelor ruse în regiunea transnistreană contravine prevederilor constituționale privind neutralitatea.
Curtea Constituțională a constatat explicit că menținerea forțelor militare ruse în estul Republicii Moldova reprezintă o încălcare a independenței, suveranității, integrității teritoriale și neutralității permanente a statului.
Cu alte cuvinte, Rusia acuză Republica Moldova de încălcarea neutralității pentru că își modernizează armata, în timp ce Moscova însăși menține militari pe teritoriul statului fără acordul autorităților constituționale.
Rusia promite că nu va ataca Republica Moldova, dar continuă războiul împotriva Ucrainei
În final, Ozerov a încercat să respingă îngrijorările privind riscul unei confruntări militare între Rusia și statele europene. Diplomatul a invocat declarațiile lui Vladimir Putin, care a calificat avertismentele occidentale drept ”schizofrenie politică”.
”Rusia nu se pregătește de niciun război cu voi, nu avem de gând să luptăm cu voi. Și nici cu R. Moldova nu avem intenția să luptăm”, a declarat ambasadorul agreat al Rusiei.
În contextul acestei afirmații, trebuie să ne amintim cum, înainte de invazia pe scară largă în Ucraina, oficialii ruși au negat în repetate rânduri că Moscova ar intenționa să atace statul vecin. Cu toate acestea, Rusia a declanșat ulterior o ofensivă militară de amploare.
De asemenea, în aprilie 2022, un general rus a indicat public legătura terestră cu Transnistria drept unul dintre avantajele strategice ale controlului asupra sudului Ucrainei.
Aceste precedente nu demonstrează că Rusia pregătește în prezent un atac asupra Republicii Moldova. Ele arată însă de ce simplele asigurări verbale ale diplomaților ruși nu pot înlocui evaluările de securitate și măsurile de apărare.
Declarațiile lui Ozerov se înscriu astfel într-un discurs care inversează responsabilitățile: Rusia este prezentată drept un partener pașnic și binevoitor, în timp ce Republica Moldova este acuzată că provoacă tensiuni prin apropierea de Uniunea Europeană și prin consolidarea capacităților sale de apărare.
Faptele documentate arată însă că Moscova a impus în repetate rânduri embargouri produselor moldovenești, a redus livrările de gaze, a formulat avertismente privind un posibil scenariu ucrainean și continuă să mențină trupe pe teritoriul Republicii Moldova, fără acordul Chișinăului.
