Potrivit Strategiei de mediu pentru anii 2024-2030, aprobată de Guvern, resursele de apă ale republicii se află sub o presiune tot mai mare, atât din cauza factorilor climatici, cât și a impactului antropic. Documentul subliniază explicit că ritmul de refacere al ecosistemelor acvatice rămâne astăzi semnificativ în urma ritmului de exploatare și poluare, ceea ce generează riscuri pe termen lung pentru securitatea apei în R. Moldova.
Deficit de apă, secetă și fenomene extreme
Creșterea temperaturii medii anuale și modificarea regimului de precipitații conduc la accentuarea aridității climatice, în special în regiunile sudice ale statului. Aici, secetele sunt înregistrate mult mai frecvent decât în alte zone ale R. Moldova – de până la cinci-șase ori pe deceniu. În același timp, sporește riscul inundațiilor bruște, provocate de ploi torențiale și de distribuția extrem de neuniformă a precipitațiilor pe parcursul anului.
Aceste fluctuații climatice se reflectă direct asupra debitului râurilor, stării lacurilor de acumulare și disponibilității apei pentru populație, agricultură și industrie. În același timp, structura utilizării apei rămâne vulnerabilă: aproximativ 85% din volumul total de apă consumat în stat este preluat din surse de suprafață, în special din bazinele Nistrului și Prutului, în timp ce apele subterane acoperă doar circa 15% din necesar. Această dependență de resursele de suprafață face sistemul deosebit de sensibil la secete și la fenomene meteorologice extreme.
Calitatea apei de suprafață și subterane
Problema nu este doar una cantitativă, ci și calitativă. Potrivit datelor monitorizării de stat, până la jumătate dintre sectoarele de control ale apelor de suprafață din R. Moldova sunt încadrate în categoria „poluate” sau „foarte poluate”. Cele mai vulnerabile rămân râurile mici, supuse presiunii exercitate de agricultură, de apele uzate comunale și de zonele de mal degradate.
Schimbările climatice agravează și starea apelor subterane, considerate în mod tradițional o sursă mai sigură de apă potabilă. Creșterea temperaturii și modificarea regimului de precipitații influențează compoziția chimică a apei, intensificând procesele de mineralizare și modificând indicatorii de duritate. Monitorizarea a 182 de puțuri arteziene arată o distribuție neuniformă a macro- și microelementelor, precum și o tendință de epuizare a rezervelor. Riscuri suplimentare sunt generate de puțurile forate ilegal, nerespectarea zonelor de protecție sanitară și pătrunderea pesticidelor și îngrășămintelor în straturile acvifere în perioadele cu precipitații intense.
Se poate adapta la secetă?
În Strategia prevăzută până în anul 2030, combaterea secetei este abordată ca o sarcină comună pentru mai multe domenii – de la gospodărirea apelor până la agricultură.
În sectorul managementului resurselor de apă se prevede elaborarea unor planuri de acțiune în caz de secetă pentru fiecare bazin hidrografic. De asemenea, este planizată modernizarea sistemului de monitorizare a nivelului apei din râuri și din sursele subterane, precum și consolidarea controlului asupra volumelor de apă captate din fântâni și sonde. O atenție aparte este acordată refacerii malurilor naturale ale râurilor mici și a zonelor umede, ceea ce contribuie la păstrarea umidității și la menținerea echilibrului hidric.
Agricultura, sectorul cel mai afectat de secete, trebuie să treacă la metode mai eficiente de irigare, să utilizeze culturi rezistente la secetă și să-și adapteze structura culturilor la un climat mai arid. În plus, este prevăzută dezvoltarea unui sistem de asigurare a riscurilor climatice pentru a reduce pierderile financiare ale fermierilor.
Rolul pădurilor
Un loc aparte în strategie îl ocupă sectorul forestier, considerat un element-cheie în protecția resurselor de apă împotriva riscurilor climatice. Pădurile îndeplinesc rolul unui tampon natural, atenuând efectele atât ale secetelor, cât și ale inundațiilor.
Pădurile riverane și de luncă încetinesc scurgerea de suprafață, favorizează infiltrarea apei în sol și consolidează malurile râurilor, reducând eroziunea. Fâșiile forestiere de-a lungul corpurilor de apă au și o funcție de filtrare, reținând sedimentele, pesticidele și îngrășămintele antrenate de pe terenurile agricole, îmbunătățind astfel calitatea apei și diminuând riscul de eutrofizare.
În condițiile accentuării procesului de aridizare, este prevăzută crearea unor „perdele” forestiere de protecție în jurul bazinelor acvatice, care permit reducerea evaporării și menținerea debitului râurilor mici și mijlocii. Obiectivul strategic este creșterea suprafeței împădurite a republicii de la aproximativ 11% în prezent la 16,3% din teritoriu până în anul 2030, inclusiv prin refacerea ecosistemelor de luncă degradate.
Între strategie și implementare
Strategia de mediu până în 2030 propune un cadru general de protecție a resurselor de apă în condițiile schimbărilor climatice. Documentul subliniază necesitatea combinării soluțiilor tehnice, a refacerii ecosistemelor naturale și a îmbunătățirii guvernanței. Totodată, autoritățile recunosc existența unor probleme: nu întreg teritoriul este acoperit de monitorizare, infrastructura este învechită, iar cooperarea dintre instituții necesită consolidare.
Pentru Republica Moldova, apa devine nu doar o chestiune de mediu, ci și un factor socio-economic important. De eficiența cu care vor fi aplicate măsurile de adaptare depind accesul populației la apă potabilă, stabilitatea agriculturii și capacitatea republicii de a face față riscurilor climatice în anii următori.
