Anatol Țăranu // Când „idiotul satului” face rating în R. Moldova

Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr.” O frază care, deși rostită într-un context global, pare scrisă special pentru realitatea moldovenească actuală, în care rețelele sociale au devenit nu doar canale de exprimare liberă, ci și terenul preferat al manipulării, al imposturii și al ignoranței agresive.

În Republica Moldova, acest „idiot al satului” virtual a fost transformat în armă strategică de către promotorii războiului hibrid orchestrat de Kremlin. Internetul nostru abundă de „experți” în istorie, geopolitică, etnie, Holocaust și identitate, care nu au citit în viața lor o carte de istorie până la capăt, dar emit verdicte docte și agresive, îmbrăcate în meme de prost gust, postări isterice și clipuri virale cu iz de conspirație.

Pare că această infestare a spațiului public a scăpat complet de sub control. În această atmosferă toxică, Federația Rusă exploatează la maximum breșele digitale ale societății moldovenești și și-a activat cu intensitate sporită rețeaua de influență internă. Sub flamura fals moralizatoare a „apărării minorităților”, a „libertății de exprimare” și a „luptei împotriva românismului agresiv”, Moscova a declanșat deja, fără perdea, campania electorală pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025.

În realitate, nu este vorba nici despre drepturi, nici despre diversitate, ci despre un asalt ideologic în stil sovietic, mascat în limbaj democratic, dar alimentat cu valize de bani murdari și pus în scenă de o coloană a cincea bine instruită. O coloană pestriță, dar omogenă în servilism: foști demnitari compromiși, reciclați politic în „progresiști de circumstanță”, „culiocari” corupți reșapați în moraliști, pseudo-jurnaliști cu microfoane otrăvite, influenceri de buzunar și „activiști civici”, care prestează opinii gata traduse din limba rusă și livrate la pachet în spațiul virtual.

Aceasta nu mai este doar o campanie de dezinformare, ci o invazie psihologică, un război de uzură împotriva discernământului colectiv, o tentativă de colonizare a conștiinței publice, în care „idiotul satului” nu doar că urlă, ci devine unealta principală a celor care vor să vadă Moldova prăbușită în haos și dezbinare.

În centrul acestei campanii toxice a fost plasat recent manualul de Istorie a românilor – pilon esențial al educației naționale. Acuzat speculativ că ar reflecta „insuficient” Holocaustul din Basarabia, manualul a fost aruncat în bătaia tunurilor propagandei hibride, devenind țap ispășitor într-o narațiune absurdă, creată să alimenteze isteria unui presupus „nazism moldovenesc”.

Între timp, pe fundalul întețirii acuzațiilor false despre „nazismul moldovenesc”,  în mod miraculos, apar „coincidențe” prea bine sincronizate pentru a fi întâmplătoare, – morminte vandalizate în cimitirul evreiesc din Chișinău, acțiuni provocatoare și barbare, care au ridicat imediat semne de întrebare în rândul observatorilor independenți. Scopul este clar: fabricarea de „dovezi” pentru a susține o narațiune importată de la Moscova – aceea a unui naționalism moldovenesc antisemit și fascist, perfect pentru a justifica noi ingerințe.

Ca la un semnal, presa rusolingvă și rețelele sociale sunt invadate de articole despre „încălcarea drepturilor rușilor”. În scenă apare, inevitabil, Maria Zaharova – portavoce toxică a MAE rus, devenită sinonimă cu propaganda isterică. Tot mai mult cunoscută drept „Mașa-Goebbels” în opinia publică, Zaharova împrăștie amenințări și insulte, în timp ce șeful ei de la Kremlin este acuzat de crime împotriva umanității la Tribunalul Penal Internațional.

Aceasta este „fața umanistă” a imperialismului rus, care, sub pretextul apărării minorităților, bombardează orașe locuite de ruși în Ucraina, distruge sate, extermină civili și folosește metode genocidale. Nu apără, ci anihilează. Nu luptă împotriva nazismului, ci îl reinventează în propria paradigmă geopolitică, folosindu-l ca mască morală pentru crime de război și ambiții neoimperiale.

În această logică pervertită, acuzația de „nazism” devine armă propagandistică universală, aplicabilă oricărei națiuni sau societăți care refuză supunerea față de Moscova. În Ucraina, această minciună a servit drept pretext pentru invazie, epurare etnică, deportări și distrugere sistematică a infrastructurii. Însă, pe măsură ce agresiunea rusă devine evidentă pentru întreaga lume, propaganda sa se reinventează și se extinde, inclusiv asupra Republicii Moldova.

Astăzi, asistăm la tentativa de a construi un „nazism moldovenesc” imaginar, menit să alimenteze teama, să fractureze societatea și să creeze condiții pentru o eventuală destabilizare internă. Rețelele de influență ale Kremlinului, sprijinite de o „coloană a cincea” activă și bine finanțată, răspândesc mesaje potrivit cărora Guvernul de la Chișinău ar promova „discriminarea minorităților”, „românizarea forțată”, „rusofobia” și chiar „revizionismul istoric de inspirație fascistă”. Această retorică nu are niciun fundament în realitate, dar are o utilitate clară în scenariul rusesc de manipulare și haos.

Coloana a cincea formată din politicieni pro-Kremlin, lideri de opinie bine plasați, analiști plătiți și instituții media obediente, joacă rolul esențial de a prelua și localiza această propagandă. În spațiul public moldovenesc, aceste voci nu denunță crimele Rusiei în Ucraina, nu condamnă deportările de copii sau bombardamentele asupra civililor. Dimpotrivă, deturnează discursul public spre teme false, acuzând autoritățile pro-europene, dar și lideri de opinie cu viziuni pro-europene de „extremism naționalist” și de încălcarea drepturilor minorităților.

Este aceeași tactică utilizată și în anii ’30 de Germania nazistă, când se fabrica o amenințare internă imaginară, pentru a justifica agresiunea externă și supunerea populației. Așa-zisul nazism moldovenesc este o invenție toxică, menită să legitimeze o intervenție viitoare – fie ea sub formă de presiune diplomatică, sabotaj informațional, revolte dirijate sau chiar atacuri militare mascate.

Însă realitatea este cu totul alta. Moldova este astăzi un stat pluralist, democratic, în care minoritățile etnice și lingvistice sunt libere să se exprime, să participe politic și să-și păstreze identitatea. Ceea ce deranjează regimul de la Moscova nu este o presupusă discriminare, ci tocmai libertatea de a nu mai fi supus Moscovei, curajul de a alege calea europeană și de a se desprinde de influența imperială.

Adevăratul „nazism” al secolului al XXI-lea este cel practicat de regimul Putin: o ideologie expansionistă, violentă, care glorifică forța, elimină opoziția internă, deportează copii, distruge orașe, și își justifică barbaria prin mituri istorice fabricate. Nu are nimic în comun cu lupta împotriva fascismului, ci este o reluare în oglindă a acestuia.

În fața acestui pericol, Republica Moldova nu-și mai poate permite neutralitatea naivă. A identifica „coloana a cincea”, a demonta minciuna „nazismului local” și a apăra democrația nu mai este opțiune, dar necesitate existențială. Orice tăcere sau relativizare alimentează propaganda celui care bombardează astăzi Kievul și visează mâine la Chișinău. Iar „idiotul satului”, chiar dacă e omniprezent în rețele, nu va fi niciodată purtător legitim al adevărului, – poate, doar o unealtă inconștientă într-un război care nu este al lui, ci pe care îl servește cu entuziasmul celui care nu înțelege nici cauza, nici consecințele.

‍