Dumitru Crudu // Au fost arestați pe 29 iunie
Urmărindu-l pe Vitalie Ursu cum se îndepărta râzâtor în sus pe stradă, văzu că acesta de două ori și-a întors capul spre ei, privindu-i batjocoritor. Mai cu seamă pe el.
Până să intre sovieticii în oraș, l-a gonit de câteva ori pe Vitalie Ursu din localul unde el își bea seară de seară paharul de vin, strigându-i că e o nulitate fără pereche. Leonard Gârneț le făcu chelnerilor un semn cu mâna și aceștia l-au aruncat pe Vitalie Ursu în stradă. Leonard Gârneț era o stea în plină ascensiune. Piesele sale de teatru se jucau în toată România, iar la ultima sa premieră din București a venit regele, alături de Liviu Rebreanu, Camil Petrescu sau George Călinescu.
De douăzeci de ani scria teatru și Vitalie Ursu, dar nicio piesă de-a sa nu a fost jucată nici măcar în curtea școlii.
Sesizând cum îi privi triumfător pentru a treia oară, lui Leonard Gârneț îi fu clar că Vitalie Ursu i-a turnat la NKVD pentru a fi arestați, căci arestările deja se făceau pe capete.
Poarta securității sovietice nu stătea o clipă închisă. Pe lângă cei doi scriitori, comisari roșii îi îmbrânceau în clădirea NKVD-ului pe fel de fel de chișinăuieni.
Horia Ianuș realiză și el că Vitalie Ursu i-a turnat noii puteri sovietice care se instalase la Chișinău doar de două sau trei ore.
Îi fu clar și lui că Vitalie Ursu ora când vor fi arestați era din ce în ce mai aproape. Puteau fi ridicați chiar și din curtea NKVD-ului. Prin oraș nu mai rămăsese nici picior de jandarm sau de soldat român.
Pe Leonard Gârneț îl tăie prin cap să meargă la șeful NKVD-ului și să-și toarne cenușă în cap. Să recunoască tot ce-a făcut, oricum, Vitalie Ursu deja îl informase. Dar să spună că a fost impus. Forțat chiar de Vitalie Ursu, care era un agent român sub acoperire, ca să scrie toate odele alea închinate regelui, pe care el nu voia să le scrie. La urmă, plănuia să cadă în genunchi în fața comandantului, pupându-i mâinile și picioarele, rugându-l să-l facă și pe el colaborator al NKVD-ului, ca să-i demaște pe dușmanii poporului sovietic, pe care el îi cunoaște foarte bine.
Cererea o scrisese încă de-acasă.
Leonard Gârneț și Horia Ianuș s-au repezit amândoi spre intrarea în clădire. Fugeau în sus pe trepte, dar Horia Ianuș se împiedică și căzu, pe când Leonard Gârneț se strecură înăuntru și se topilă și pe un coridor întortocheat până când dădu de cabinetul comandantului NKVD-ului, generalul Iosif Vladimirovici Mordoveț. Acesta îl primi după trei ore de făcut anticameră.
În timpul ăsta, Horia Ianuș care nu se putea ridica de pe scări, fu cărat cu targa la spital, de unde, după ce i-au pus piciorul în ghips, l-au umflat și l-au dus într-un lagăr din Siberia.
Pe Vitalie Ursu l-au săltat din propriul lui pat în aceeași noapte, și l-au dus și pe el în Siberia, acuzându-l de colaboraționism cu românii. Leonard Gârneț însă fu numit președinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, a doua zi, pe 29 iunie 1940, în timp ce trenul cu deportați părăsea Chișinăul.
.png)
