Iulian Chifu // Agresiunea cu drone rusești în Polonia: cumpătare, proporționalitate și replica serioasă de descurajare credibilă a NATO

Ca urmare a declanșării alarmei aferente, avioanele Poloniei și ale NATO, ulterior elicopterele de căutare, au interceptat și doborât 4 dintre drone, unele s-au prăbușit natural, din diferite motive – agățarea unei rețele electrice, epuizarea combustibilului – iar altele au părăsit teritoriul polonez revenind pe teritoriul Ucrainei. 7 drone au venit din spațiul aerian ucrainean iar alte 12/17 de pe teritoriul Belarusului. Ca urmare a acestei agresiuni asupra spațiului aerian al unui stat NATO, Polonia a recurs la procedurile aliate și, potrivit articolului 4, a considerat că amenințarea de securitate este suficient de importantă pentru a determina consultarea aliaților în cadrul Consiliului Nord-Atlantic la nivel de reprezentanți permanenți. Este cea mai importantă escaladare a acestui tip de agresiune asupra spațiului aerian NATO, și această acțiune crează presiuni majore pentru a avea o reacție adecvată. Însă reacțiile trebuie cumpănite, bine dozate, proporționale cu amenințarea și nu exagerate, în același timp trebuie calibrate pentru a constitui o replică solidă de descurajare credibilă pentru ca asemenea acțiuni să nu se repete.

Provocare, test, verificarea reacției aliate

Din identificările produse de către partea poloneză și din pozele și videourile prezentate pe rețelele de socializare, dronele utilizate nu au fost cele de luptă obișnuite, Geran și Shahed (ultimele de producție iraniană), ci Gerbera, cele care sunt considerate cele mai ieftine și sunt utilizate extensiv de către armata rusă pentru a suprasatura apărările anti-aeriene ucrainene și a camufla adevăratele ținte relevante, dronele cu încărcătură explozivă, de atac. Dronele Gerbera au capacitatea de a căra încărcături de 5 kilograme, care pot fi muniție explozivă, rezervoare suplimentare pentru alimentare, camere și dispozitive de luat vederi, cu observația că tot echipamentul acestora este mai puțin rezistent la interceptări și război electronic și că dronele de acest tip nu sunt din categoria celor ce pot fi dirijate.

Dronele au mai survolat teritoriul aliat și ajung chiar des dincolo de frontiera formală. Chiar în Polonia, două asemenea incursiuni au fost identificate chiar în săptămâna în curs. Dronele de acest tip își pierd legătura GPS sau sunt subiectul măsurilor de ascundere a poziției reale în spațiu, deci se pierd în altă arie decât cea în care sunt desemnate să funcționeze mult mai repede, și asta tocmai din cauza nevoii ca ele să fie ieftine pentru a constitui ținte fără valoare care să păcălească și să atragă tirurile utilizând sisteme antiaeriene costisitoare. Asemenea drone au fost întâlnite traversând Belarusul, Lituania sau Letonia. Dar niciodată la această scară, atât de multe, și într-o formațiune mai degrabă coordonată.

Evaluările făcute de către Polonia și Germania, prin ministrul de Externe polonez Radoslaw Sikorski și ministrul Apărării german Boris Pistorius, au fost că acțiunea nu este întâmplătoare, accidentală, nici ne-premeditată, ci că este vorba despre un test și o provocare, în același timp. Deoarece nu a fost vorba despre o amenințare cu explozii de mare amploare și posibilitatea distrugerilor importante, Polonia și NATO, prin capabilitățile implicate, au fost interesate să apere infrastructura critică și traseele de livrare a sprijinului pentru Ucraina, survolate de aceste drone, și să evite utilizarea unui echipament mai costisitor, care nu se justifica în acest context. Au fost utilizate pentru doborârea dronelor Gerberas în special rachete aer-aer AIM – 120, trase de avioane.

Incidentul a determinat un scandal internațional, dar și o reacție a autorităților poloneze, care au acuzat Rusia de act de agresiune și provocare pe scară largă. Partea rusă a dat asigurări că nu au fost planificate lovituri asupra teritoriului polonez, susține purtătorul de cuvânt al Armatei ruse, fără a nega proprietatea dronelor rusești. Dacă inițial narațiunea a fost cea a faptului că nu se poate demonstra că dronele sunt de proveniență rusă, sau utilizate de către armata rusă, explicațiile părții belaruse – pe unde au venit cea mai mare parte a acestor drone – a fost că dronele au pierdut legătura cu baza din cauza bruierii GPS. Altfel intenționat sau nu, încălcarea teritoriului aliat e agresiune calificată în orice caz.

Incoerența reacției și relativa surprindere a părții ruse a probat că nu se aștepta la o reacție atât de dură și fermă, inclusiv activarea articolului 4 al Tratatului Nord-Atlantic. Cererea de consultări presupune percepția Varșoviei că securitatea sa și integritatea sa teritorială este sub amenințare. Cum a doua zi începeau exercițiile Zapad în Belarus, cu un număr mare de forțe ruse și belaruse, iar valurile de migranți proiectați asupra frontierei polono-belaruse recent au determinat închiderea frontierei, contextul nu a permis decât un răspuns puternic, care să descurajeze repetarea acțiunii și să prevină o escaladare suplimentară. După ședința Consiliului Nord-Atlantic, Secretarul General al NATO, Mark Rutte a susținut că o evaluare completă a incidentului a fost ordonată și va fi prezentată cât mai curând, dar a insistat că, “ceea ce este clar, violarea teritoriului aliat de noaptea trecută nu este un incident izolat”. Pentru a evita noi testări și amplificarea amenințării, o asemenea acțiune trebuie descurajată.

Legitimarea reacțiilor mai hotărâte nu exclude proporționalitatea

Acțiunea rusă și reacțiile stârnite arată gradul de preocupare dar și hotărârea aliată de a nu lăsa testele și provocările de natură militară să definească în viitor acțiunile ruse în teritoriul aliat – ape teritoriale, spații aeriene și terestre, în egală măsură. Problema dozajului unui răspuns este legată de calibrarea unei reacții care să fie proporțională, fermă și suficientă pentru descurajare, fără a determina escaladarea tensiunilor sau recursul la instrumentar militar mai important, crescând riscurile la care este expusă populația.

Dacă una dintre drone a ajuns la peste 300 km distanță de frontiera polono-belarusă, prăbușindu-se pentru că a epuizat combustibilul,  singurele distrugeri au fost cele suferite de o casă cu etaj din satul Wyryki-Wola, fără a produce victime umane. Între comunicările divergente ale Rusiei s-a numărat și o negare a capacității dronelor sale de a ajunge pe teritoriul polonez – un fals – dar și acuzarea Poloniei că a suprareacționat și încearcă să amplifice artificial tensiunile legate de “operațiunea specială”. Dar acțiunea Rusiei este mult mai insidioasă, cu multiple valori de întrebuințare și semnificații decât componenta directă de provocare și testare. Și probează faptul că războiul e departe de a se încheia, de a se apropia de o fază de negociere, ci escaladează dramatic și atrage tot mai mult statele NATO în confruntări.

Analiștii au discutat despre semnalul politic că sprijinul Ucrainei vine cu riscuri importante, deci statele democratice să abandoneze acest sprijin, despre verificarea cât de sigură și unită este Europa ca reacție la acest nivel de impact, despre extinderea unei zone gri, intermediare, cu nivel în creștere de insecuritate și amenințări spre Vest, pentru a împinge presiunea dincolo de Ucraina. Iar acțiunea agresivă legitimează reacții mai dure din partea occidentului, și pune o presiune suplimentară asupra Statelor Unite de a acționa prin deblocarea legii Lindsey Graham. Dacă Donald Trump anunța săptămâna trecută că e pregătit să înăsprească sancțiunile, cu precădere cele secundare către statele care fac afaceri și alimentează cu bani mașinăria de război rusă, acum presiunea de a acționa a crecut simțitor, cu relevanță și posibil impact asupra deciziilor sale de retragere a trupelor și încheierea proiectelor derulate în Estul Europei.

Premierul Donald Tusk a susținut că aliații NATO se confruntă cu o provocare pe scară largă a Moscovei, și că trebuie să impună costuri în creștere pe linia sancțiunilor punitive, în special asupra producției și livrărilor petroliere. Președintele Statelor Unite, Donald Trump a întrebat retoric ce caută dronele rusești în Polonia și că rușii „au făcut-o și pe asta”, cu referire la precedentul doborârii în premieră a unei arme ofensive pe teritoriul statelor aliate după cel de-al Doilea Război Mondial. Iar Ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker a anunțat că America rămâne lângă aliații săi în fața violărilor spațiului aerian și că va apăra fiecare centimetru al teritoriului NATO.

Altfel, solidaritatea și apărarea aliată desfășurată pe teren a funcționat pe deplin. Pentru interceptare au fost utilizare avioane poloneze F16 și cele neerlandeze F35, avioane de supraveghere italiene și un avion de realimentare al NATO, dar și elicoptere de căutare aliate. Și acesta este un răspuns important eventualei testări venită din partea Rusiei. Pe de altă parte, acțiunea este o lovitură directă la adresa președintelui American Donald Trump, care l-a primit chiar în această săptămână pe omologul său polonez, Karol Navrocki, pe care l-a susținut în recenta campanie electorală, și căruia i-a promis nu numai apărarea completă a teritoriului polonez și sprijinul american, dar chiar că nu va retrage nici un soldat american de pe teritoriul polonez prin viitoarea revistă strategică a apărării. Nu a trecut săptămâna, iar Rusia a provocat cea mai importantă acțiune militară agresivă împotriva unei țări NATO exact în Polonia.

Rusia va testa NATO și provoacă nevoia unei zone de interdicții aeriene pe teritoriul ucrainean

Rusia lui Putin a realizat că înfrângerea Ucrainei este dificilă, va dura și va costa bani și vieți și alte nenumărate costuri politice. Chiar dacă a părut că acționează mai rapid și cu mai puține costuri umane și materiale pe finalul verii, pierderile ruse au revenit pe măsura reacției ucrainene și oricum se mențin foarte ridicate, pentru un sezon de război care se apropie de final odată cu sosirea toamnei și a ploilor care limitează drastic acțiunile kinetice. Dar Rusia pregătește testarea concomitentă a aliaților și a articolului 5 în multiple moduri deja, și o poate face chiar și militar și mult mai dur în multiple locuri de pe teritoriile aliate.

Mai întâi, este vorba despre barajele de drone, utilizarea dronelor în proximitatea frontierelor statelor aliate, cu creșterea presiunii și a disconfortului cetățenilor. Apoi despre debriuri de drone și rachete care cad întâmplător pe teritoriul aliat – cu două victime umane în Polonia, de la începutul războiului de agresiune din Ucraina. Apoi există acțiuni hibride sau sub radar care testează diferite zone aliate. Dar cel mai important, Rusia vrea să testeze la un anumit punct solidaritatea aliată de tip articol 5, pe principiul că, dacă SUA se retrage din Europa sau anumite zone aliate și europenii se codesc sau întârzie ca reacție, forța de descurajare a apărării comune aliate ar putea fi distrusă.

Pe de altă parte, dacă SUA și Donald Trump sunt împinse să reacționeze – cu livrarea unor sisteme Patriot și anti-dronă complexe pentru proximitatea frontierei din Flancul Estic, adoptarea sancțiunilor economice explozive sau măcar mai substanțiale și livrarea de capabilități militare de lovire în profunzime – se conturează o altă nevoie aliată, apărarea înaintată, respectiv în fața propriului teritoriu, pe teritoriul statelor vecine consimțătoare sau a zonelor maritime internaționale, respectiv revine tema introducerii unei no flying zone, de interdicție aeriană militară, în Vestul Ucrainei și, de ce nu, deasupra Republicii Moldova.

O zonă de interdicție aeriană poate fi asigurată de pe teritoriul aliat cu elemente de apărare anti-aeriană, alături de sisteme livrate Ucrainei – cele 17 sisteme solicitate a fi cumprate de către Ucraina, dar dotate cu suficientă muniție pentru a purta actualul război și a confrunta pachetele de rachete și drone care o copleșesc astăzi. Lor li se alătură și escadrile de avioane de luptă pentru interceptarea acestor ameninări, alături de celebrul back-stop american, ce presupune asigurarea spatelui celor implicați direct în spațiul aerian ucrainean  de pe teritoriile aliate vecine, respectiv amplasarea de capabilități aeriene de suport și intervenție americane în Polonia și România, chiar dacă poliția aeriană și contracararea atacurilor se realizează de către aeronave ale statelor aliate europene.

Accesarea articolului 4 deschide calea spre surprize majore pentru Rusia, care a realizat - lucru demonstrat prin confuzia de mesaje și lipsa de pregătire a reacției - că e conștientă că a depășit limitele și că e posibil să trebuiască să plătească prețul acțiunilor din Polonia inclusiv prin apariția acestei zone de interdicție în Vestul Ucrainei. Acțiunea și încercarea de a impinge nesiguranța și războiul către Vest, inclusiv prin blamarea NATO și a statelor democratice pentru pretinsa lovitură de stat din cadrul EuroMaidanului, ca și ignorarea solicitărilor lui Trump de a lansa un proces de negociere cu Ucraina, pot duce la reacția opusă și acțiunea clară de delimitare a oricărei acțiuni Rusiei în Vestul Ucrainei. Și acesta ar fi un pas legitim, odată ce acțiunea de miercuri din Polonia amenință spațiul aliat.

Dar decantarea acțiunii, noile misiuni aliate necesare și valorificarea planului Coaliției de Voință le vom vedea pe viitor. Totuși până atunci, trebuie luat în calcul că Rusia poate testa NATO pe linia articolului 5 în multiple locuri: pe Narva și în Estonia, acolo unde a mutat recent balizele de frontieră; în Marea Baltică, acolo unde nave chineze au rupt cu ancora târâtă pe fund cablurile de comunicații și conducte de aprovizionare; în Arctica, Marea Neagră sau Balcanii de Vest. Fără a ignora retorica etichetării ca naziști a elementelor din spațiul post- sovietic care neagă preeminența rusă și alipirea la Imperiu sau pe cea revizionistă recentă la adresa Finlandei, prin anunțarea denunțării sau măcar a nerespectării acordurilor internaționale care definesc frontiera, cu tot cu Karelia anexată, pe modelul Ucrainei și a Memorandumului Budapesta 1994. Și această pregătire și prevenire revine ca responsabilitate tot Alianței Nord-Atlantice, iar declanșatorul recursului la articolul 4 poate fi un bun catalizator în acest sens.

‍