Iulian Chifu // Întâlnirea Trump-Putin: Rusia a mai câștigat ceva timp cu o primă propunere de pace. Luptele însă nu s-au oprit

Valurile diplomației și mai ales ale știrilor au fost deturnate miercuri cu celebra întâlnire Putin-Witkoff, trimsul special al lui Trump pentru Rusia, cu două zile înainte de aplicarea sancțiunilor de 100% pentru importurile/exporturile în Rusia și sancțiuni secundare pentru partenerii comerciali de produse strategice cu relevanță pentru războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina. Mai mult, întâlnirea intempestivă Trump-Putin, posibilă săptămâna viitoare miercuri, contrapropunere la formatul trilateral propus de Trump, poate fi un pas înainte sau doar un Putin care vrea să-l păcălească din nou pe liderul de la Casa Albă pentru a mai câștiga ceva timp. Totuși Putin știe că a împins lucrurile prea departe, inclusive prin bătaia de joc de Trump și prin continuarea în forță a atacurilor, în ciuda morților nesfârșite, și că trebuie să pună ceva pe masă. De partea cealaltă, Putin știe sigur că, dacă încheie războiul, existența sa și conducerea grupului septuagenar din jurul său este pusă sub semnul întrebării în Rusia însăși.

Presiunea sancțiunilor își atinge scopul sau Putin îl păcălește din nou pe Trump?

Ar fi superficial să presupunem că Rusia a ajuns în punctul în care nu mai are resurse – poate oricând să taie de la populație și să redistribuie către efortul de război, cum a făcut-o întotdeauna în istorie, chiar dacă a epuizat Fondul de Bunăstare la finalul acestui an. Sau că presiunea viitoarelor sancțiuni directe, 100% taxe suplimentare pentru schimbul de mărfuri cu Rusia, sau mai ales secundare, către statele care fac comerț cu Rusia cu produse petroliere precum India și China, în special, ar fi dus la o răsturnare de abordări la Kremlin care să rezulte în acceptarea unei formule de încetare a focului. Putin vede în perspectiva unei întâlniri cu Trump (nu și cu Zelenski) o posibilitate de ieșire din izolare, aceasta fiind prima întâlnire la acest nivel din 2021, de la Geneva, când fusese introdus ultimatumul de șase luni al lui Biden(vedem cum reacționează în viitoarele 6 luni și ne vom pronunța după).

Putin poate dori o pauză pentru multiple valori de întrebuințare, în nici un caz pentru stoparea războiului. Formula „Stop and Go” este cea mai plauzibilă pentru că Rusia nu și-a modificat în nici un punct nivelul de ambiție, obiectivele inițiale maximale ale războiului, din contra consideră că câștigă și că le va obține. Asta și pentru că Putin nu dorește să încheie campania din Ucraina fără a prelua Ucraina însăși și fără amenințarea directă, în spatele Ucrainei, a flancului Estic al NATO pe care dorește să-l testeze, așa cum dorește să testeze articolul 5 și angajamentul american în zonă. Dar și planificatorii ruși așteaptă să vadă Revista Strategică a Apărării americane și ce mai rămâne din trupele SUA în Europa, pentru a putea planifica pasul doi, provocarea NATO, chiar înainte de a încheia Afacerea Ucraineană, adică cucerirea/capitularea Ucrainei, preluarea puterii de la Kiev și transformarea Ucrainei într-un instrument propriu contra Occidentului și a Europei.

Obiectivul final este controlul asupra temelor securității în Europa, adică asupra Europei în întregimea sa. Putin și-a dorit acest lucru dintotdeauna, de când a preluat de la Elțîn o Rusie slabă și destructurată, iar Elțîn însuși i-a cerut lui Clinton, ne arată cele mai recente dialoguri date publicității, să-i lase Rusiei controlul asupra Europei. Miza pentru blocarea extinderii NATO și pretenția că ar fi existat o înțelegere ruso-americană în acest sens - încălcată de SUA, fapt cumva achiesat de gruparea MAGA din rațiuni politice – nu este relativă la crearea unei zone tampon la frontierele fostei Uniuni Sovietice, pe care Putin vrea să o refacă într-un nou Imperiu rus, ci este crearea unei sfere de influență și control în Estul Europei prin reluarea controlului asupra fostelor state comuniste, sub o nouă formă, eventual prin guverne așa zis suveraniste, pro-ruse, și presarea pentru dominația Europei ca întreg, care să alimenteze cu tehnologie și bani mașinăria militară și politică rusă și cuceririle viitorului Imperiu rus.

Totuși Putin a realizat că a mers prea departe cu Trump. L-a păcălit, și-a bătut joc de el și acest lucru a fost realizat la Casa Albă, L-a lăsat pe Medvedev să fluture retorica nucleară dincolo de nivelul acceptabilității, și l-a ridiculizat prin refuzul complet de a accepta dialogul real și a pune ceva serios și acceptabil pe masă. Putin știe că trebuie să-i ofere lui Trump o formulă de ieșire și de victorie, la acest punct, fără a renunța la vreunul din obiectivele sale din planul strategic și nivelul de ambiție anunțat. Mai mult, dorește să folosească momentul ieșirii din izolare și al obținerii unor avantaje la masa verde care l-ar fi costat enorm pentru a ralia propriul public la sentimentul de victorie și a-l obișnui cu războiul etern și atacarea ulterioară a Estului European și a NATO, într-un război lansat pentru cel puțin un deceniu, care să-l mențină la putere la Kremlin.

De aceea varianta câștigurilor teritoriale în Ucraina versus o pauză de reînarmare cu precădere pentru Rusia îi convine astăzi, dacă îi sunt recunoscute cuceririle și anexările ilegale ale Crimeii și celor patru regiuni, Donetsk, Luhansk, Zaporoje și Kherson în întregime. Astăzi căderea teritoriilor pe care nu le controlează și a apărării întărite ucrainene din aceste regiuni nu este nici iminentă, nici obligatorie, iar costurile pentru un asemenea efort militar din partea Rusiei lui Putin ar crea mari probleme mașinăriei de război, economiei și populației Rusiei. Dacă Trump îi dă pe tavă această parte a victoriei, de ce să nu o accepte?

Zelenski anunță primele posibile propuneri serioase ale Rusiei lui Putin

Președintele Ucrainei pare să fie conștient de perspectivele Rusiei și să suțină planul lui Trump și întâlnirile în format bilateral cu cei doi beligeranți și, ulterior, în trei. Dar Rusia respinge orice întâlnire cu Zelenski în afara propriilor condiții, a capitulării și realizării propriei definiții a victoriei. Desigur, îmbrățișarea de către Donald Trump a unei versiuni pro-ruse a soluției va constitui un cost major față de propria populație, public și pentru postura sa de putere pe care o cultivă la nivel mondial, în primul rând față de europeni. Cel mai bine realizează acest lucru secretarul de stat, în același timp consilier pentru securitate națională, Marco Rubio(variantă care nu a mai existat de la Kissinger).

Marco Rubio a subliniat - contrar ambiției și voinței lui Trump de a-și construi întâlnirea bilaterală cu Putin și rolul de pacificator, cu relevanță pentru oportunități foto și premiul Nobel pentru Pace la care aspiră – faptul că e vorba despre concesii grele și greu de acceptat politic și militar de către Ucraina. Că pacea nu e aproape și că o întâlnire Trump-Putin ar putea să mai dureze până când partea tehnică a celor două părți nu face avansuri suficiente pentru a putea să justifice întâlnirea liderilor și complinirea punctelor dificile. În establishmentul american s-a pus chiar problema condiționării întâlnirii cu Putin de prezența lui Zelenski, deci întâlnirea în trei, dar Trump a negat varianta. Așa cum primele elemente ale încetării focului relevate de către surse poloneze au fost negate de către partea ucraineană, pe baza discuțiilor americano-europene și a briefingului făcut de către Witkoff liderilor după întâlnirea sau cu Putin.

Nu există certitudini vizând întâlnirea. Există doar un apropo făcut de Putin că ar avea loc în Emiratele Arabe Unite, Rubio și-a golit agenda pentru săptămâna viitoare iar The New York Times vorbește despre o întâlnire miercuri, 13 august. Dar toate sunt speculații, ca și cea care vorbește despre principala propunere și concesie a Rusiei, dun moratoriu pentru lovituri aeriene în adâncime de ambele părți. Cam asta ar fi oferta rusă pentru Trump, o pauză limitată în lovituri aeriene, suficientă pentru refacerea stocului e către Rusia și conturarea noilor pachete de lovire a orașelor ucrainene în profunzime.

De asemenea, Rusia mizează pe o modificare sensibilă în ultima vreme și care a marcat o accelerare a câștigurilor teritoriale în linia întâi și care vizează combinația dintre drone și război electronic care pare să-i fi dat preeminența, dacă nu câștigul imediat în spatele liniilor ucrainene. La asta s-ar adăuga și testarea cu succes a dronelor Gerna 3 cu reacție și viteză superioară în adâncime, în lovirea țintelor din orașele ucrainene. Investiția în contra-măsuri și arme cu lovire directă de la sol, în cadență superioară și independente de războiul electronic de către ucraineni și europeni pare a fi obligatorie pentru menținerea liniei de contact.

Pacificatorul ultimei șanse sau cedarea unor avantaje gratuite Rusiei lui Putin?

Combinația dintre avantaje militare directe și creșterea substanțială a producției și sofisticării în domeniul dronelor, realizată cu sprijin masiv chinez și iranian, pare să fie motivul pentru care și America lui Trump ar încerca o variantă de stabilizare, chiar dacă opțiunea sa și cea europeană vine cu garanții pentru Ucraina, forța de reasigurare europeană introdusă la Vest de Nipru și o misiune mixtă de monitorizare a liniei de contact, toate pentru a marca împărțirea teritoriului Ucrainei în zone de contreol Est-Vest, ruso-europene - în varianta împărțirii Germaniei - și stabilizarea pe termen lung a acestei frontiere întărite – varianta Coreană.

Desigur, acestea ar fi dublate de creșterea rolului Ucrainei de apărător al frontierelor europene, urmând ca Europa să plătească pentru această pregătire și susținere a menținerii frontului pe Nipru, și cu eliberarea trupelor ucrainene pentru a acoperi frontiera cu Belarusul, cu Transnistria și mai ales pentru a acționa singure la Est de Nipru, în apărarea linie de contact rămase, sar și acoperit și subversiv în teritoriile ocupate – creând rezistența, insurgența și atacuri împotriva ocupației ruse.

Rămâne pe masă sancțiunea cu taxele la adresa Indiei și disputa vizând achizițiile de petrol rusesc, sancțiunile la adresa BRICS(dar și pierderea probabilă a Indiei din tabăra democratică pro-occidentală, Modi precând în premieră la Beijing în curând) și menționarea într-un ordin executiv al lui Trump a agresiunii ruse drept „o amenințare extraordinară la adresa Americii”. Nu e clară aplicarea sancțiunilor la termenul ultimatumului, din 8 august, probabil termen prorogat de Trump pentru după întâlnirea cu Putin.

Dar substanța și simbolismul nu se află pe aceeași treaptă a relevanței în privința acestor acte fără precedent care riscă să reașeze lumea într-o formulă complet nepotrivită și detrimentală Americii lui Trump, mai ales în perspectiva viitoarei confruntări cu China. Oportunitatea foto și sacrificarea Ucrainei și a lui Zelenski pentru pace cu orice preț, în fapt pentru o formă de încetare a focului precară, neclară și instabilă, ar putea determina o prăbușire a frontului oricând, dacă apărarea ucraineană ar părăsi pozițiile întărite și pregătite din Est pentru o apărare pe Nipru neclară, pe o linie de contact la fel de lungă. Mai ales dacă cedarea Kersonului înseamnă și capul de pod dincolo de Nipru, în drumul spre Odessa.

De altfel, prăbușirea frontului fusese prognozată în mod fals de Rusia pentru 2-3 luni, fără o bază reală. Nu există date care să arate că, pe termen scurt și mediu, apărarea ucraineană ar putea ceda sau avansul rus să dobândească forță și viteză reală de ocupație. Din contra, trupele ruse introduse pe teren sunt tot mai nepregătite și încadrate pe bază de prime financiare tot mai mari și mercenari recrutați din toată lumea, în timp ce nivelul pierderilor omenești de partea rusă fac atacurile și avansurile pe termen lung cvasi-imposibile.

Totuși, în mod paradoxal, perspectiva prăbușirii frontului de partea ucraineană pare să fi fost acceptată de Trump ca o posibilitate, de unde graba de a încheia un acord, chiar știind că nu poate fi menținut și apărat de către Europa singură. Trupele europene pe teren în Vestul Ucrainei și garanțiile și apărarea măcar aeriană, eventual asigurată din afara teritoriului ucrainean de către Statele Unite, celebrul back stop, devin obligatorii.