Iulian Chifu // Tribunal pentru Putin: Consiliul Europei a înființat Tribunalul Special European pentru Crima de Agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei

Este vorba despre șefi de state și guverne, politicieni și militari care planifică ocuparea unui alt stat, membru al ONU. În cazul războiului de agresiune, pe scară largă, pe termen lung al Rusiei în Ucraina, Consiliul Europei a decis înființarea Tribunalului Special European pentru Crima de Agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, în urma căreia secretarul general al Consiliului Europei a semnat un acord cu președintele Volodimir Zelenski miercuri, 25 iunie, pe baza acordului statelor stabilit la Consiliul de Miniștri, la 9 mai, la Lvov. Astfel, Vladimir Putin poate fi adus în fața instanțelor și judecat pentru crima de agresiune după ce Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare deja pentru crime împotriva umanității, respectiv deportarea copiilor ucraineni din teritoriile ocupate, schimbarea numelor și darea lor spre adopție în familii de ruși.

Justiția internațională și responsabilitatea față de crima de agresiune

Justiția internațională presupune ca, oricine încalcă dreptul internațional, să plătească. Să existe o cale de a judeca acel tip de încălcări și să existe formule de a pedepsi vinovații. Pentru a asigura că lumea bazată pe reguli și nu pe forță poate funcționa, justiția trebuie făcută, chiar dacă reclamă timp, reclamă probe uneori dificil de identificat și obținut și reclamă răspundere directă. Astfel, pentru infracțiuni legate de dreptul internațional funcționează deja Curtea Internațională de Justiție, ICC, cea care sancționează trei categorii de infracțiuni: crime împotriva umanității, crime de război și genocidul. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, CEDO, judecă încălcarea drepturilor omului a căror responsabilitate revine statelor care trebuie să aibă propriile mecanisme de a reacționa și stabili repectarea acestor drepturi, la nivel intern.

Pentru crima de agresiune împotriva unui stat, adică încălcarea suveranității, independenței și integrității teritoriale prin planificarea unui război de agresiune, nimeni nu era tras la răspundere. În România, pe acest subiect a existat o întreagă dezbatere iar fostul ministru de Externe, Bogdan Aurescu, jurist la origine, a fost cel care a luptat pentru înființarea unei Curți pentru a judeca crima de agresiune. În final, soluția a fost înființarea unui Tribunal special. Pentru care există deja precedente: Tribunalul Internațional Penal pentru fosta Yugoslvaie, (ICTY), înființat de către ONU pentru a sancționa responsabilii de războaiele din Balcani, în anii 1990, și Tribunatul Minitar Internațional pentru crimele nazismului în cel de-al Doilea Război Mondial, numit și Tribunalul de la Nuremberg.

Desigur, discuțiile privind competența și întinderea responsabilității unui Tribunal Internațional, ca și explicațiile privind rolul său dincolo de justiția națională, s-au derulat tot timpul și sunt multiple, cu explicații argumentate la nivel juridic și cele legate de suveranitate. De ce un cetățean al unui stat ar putea fi judecat de către un Tribunal Internațional în detrimentul justiției propriului stat? Explicațiile ar fi multiple: întinderea infracțiunii și implicarea în război a numeroase alte state, chemate să repare și să încheie confruntările stârnite și impactul acțiunilor care s-a extins asupra a numeroase state din regiune, respectiv nevoia de a nu lăsa pe umerii unui singur stat a condamnării unui lider, pentru a nu diviza societatea, de unde nevoia de a avea o curte legitimă, imparțială, internațională, cu cei mai buni juriști, care să poată ancheta și instrumentaliza, ulterior să poată judeca un lider politic dintr-un stat vinovat de crime.

Tribunalul Internațional pentru crima de agresiune este înființat pe lângă Consiliul Europei, cea mai importantă instituție europeană care vizează drepturile omului, care tutelează și CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ai cărei membri sunt state din regiune dincolo de membrii UE inclusiv Rusia, până ce s-a retras din CEDO și a fost expulzată din Consiliul Europei, după declanșarea războiului de agresiune din Ucraina. Jurisdicția sa depășește, însă, aria cetățenilor europeni, iar în cazul Tribunalului Special Internațional, la statele europene se poate alătura ca fondator și membru orice stat care acceptă să semneze acordul, e interest de a se face justiție în materie de agresiune și participă financiar și prin propunerea de candidați procurori și judecători.

Tribunalul Special Internațional pentru crima de agresiune asupra Ucrainei va putea judeca, deci, și lideri politici și militari din terțe state altele decât Rusia implicați direct în agresiune și dovediți ca atare. Că ei vin din Iran, Coreea de Nord sau China, sau poate din alte state, important este proba de participare directă la planificarea și derularea agresiunii militare împotriva Ucrainei. E adevărat, însă, că acest tribunal care va funcționa atât cât vor exista cazuri pe această direcție nu rezolvă toate crimele de agresiune. Totuși crează un precedent și permite ca, în viitor, să existe o descurajare credibilă a oricărui șef de stat, lider politic și militar în legătură cu crima de agresiune oriunde în lume, odată ce un asemenea tribunal special ar putea fi înființat pentru a-l judeca. Forța precedentului poate juca rolul descurajării credibile.

Recunoașterea Tribunalului Special și aplicarea mandatelor de arestare sau aducere

Propunerea de a avea un Tribunal Special pentru a ancheta și judeca crima de agresiune împotriva Ucrainei a fost promovată de către Ucraina imediat după lansarea invaziei ruse din februarie 2022. Idea a fost îmbrățișată de juriști la nivel internațional, organizații pentru drepturile omului, precum și de mai multe state din Europa care au identificat această lipsă a unui mecanism de a judeca liderii responsabili de crima de agresiune. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și Parlamentul European au adoptat rezoluții în favoarea creării Tribunalului Special. Un grup de eminenți juriști, în jur de 40 la număr, au creat Grupul Central pentru Înființarea Tribunalului Special pentru Infracțiunea de Agresiune împotriva Ucrainei, în cooperare cu autoritățile ucrainene, Consiliul Europei și serviciile juridice ale Uniunii Europene.

Uniunea Europeană a fost una dintre cele mai importante susținătoare a inițiativei. UE a ajutat coordonarea sprijinului politic între statele care susțin inițiativa, în primul rând între statele membre, prin înființarea Centrului Internațional pentru anchetarea crimei de Agresiune împotriva Ucrainei (ICPA) la Haga – un important forum pregătitor pentru întregul demers. Serviciile juridice ale Consiliului Europei au cooperat îndeaproape cu cele ale Uniunii Europene la elaborarea bazei și mecanismului juridic, la rafinarea și finalizarea celor trei documente legale care definesc Tribunalul Special. Grupul Central s-a reunit la ultima sa ședință la Strasburg, în 19-21 martie 2025 și a încheiat cele trei instrumente legale necesare, înaintate la nivel politic pentru aprobarea decisă de Reuniunea Ministerială a Grupului Central de la Lvov, la 9 mai 2025.

La 14 mai, la reuniunea anuală a miniștrilor de Externe ai Consiliului Europei de la Luxembourg, Secretarul General al Consiliului Europei a primit mandatul formal să înființeze Tribunalul Special Tribunal de la ministrul ucrainean pentru Afaceri Externe, pentru ca la 24 iunie, Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei să decidă autorizarea Secretarului General să semneze Acordul care conține statutul Tribunalului ca anexă, să înființeze Acordul Parțial Extins al Comitetului pentru Managementul Tribunalului Special și să procedeze la înființarea Tribunalului imediat ce vor exista suficiente părți semnatare ale Acordului Parțial pentru a putea finanța sustenabil Tribunalul, cu un buget suficient. Acordul bilateral a fost semnat de către Președintele Ucrainei și Secretarul General al Consiliului Europei la 25 iunie.

Secretarul General al CoE, Alain Berset, a declarat: „Ucraina și Consiliul Europei au semnat un acord pentru înființarea Tribunalului Special pentru Crima de Agresiune împotriva Ucrainei. Această semnătură istorică ne reamintește că dreptul internațional trebuie să se aplice tuturor – fără excepții și fără standarde duble. Acesta este un tribunal care va judeca și decide între victime și agresori, între impunitate și răspundere, pentru că altfel nu poate exista o pace justă și durabilă pentru Ucraina și Europa în întregime.” Președintele Ucrainei, Zelenski, a declarat: „Fiecare criminal de război trebuie să știe: va exista justiție și asta include Rusia. Politic, am făcut deja multe progrese, și mulțumesc Consiliului Europei și tuturor celor care au demonstrat lidership. Justiția ia timp, dar trebuie să se înfăptuiască, sunt sigur de asta. Iar acordul de astăzi și acest tribunal ne dau cu adevărat o șansă reală să facem dreptate în privința crimei de agresiune. Alte instituții nu au instrumentele să o facă. Și trebuie să aratăm foarte clar: agresiunea duce la pedeapsă și trebuie să facem cu toții acest lucru să se întâmple.”

Ucraina, stat membru al Consiliului Europei din 1995, a făcut ca acest Tribunal să devină prioritatea absolută a organizației. Iar interesul este atât de mare și se reflectă în conținutul Registrului pierderilor care a primit deja mai mult de 34.000 de solicitări. În paralel vor fi înființate Comisia pentru Solicitări și Tribunalul Special pentru Crima de Agresiune. În același timp, Curtea Europeană a Drepturilor Omului este singura instanță internațională care judecă violările drepturilor omului în contextul războiului de agresiune împotriva Ucrainei iar Curtea Penală Internațională judecă genocidul, crimele de război și crimele împotriva umanității, respectiv încălcarea convențiilor de la Geneva privind dreptul războiului inclusiv în Ucraina. Între Tribunalul Special și Curtea Penală Internațională urmează să se încheie un acord care va da prioritate în Tribunalul Special cazurilor desprinse din activitatea Tribunalului Penal Internațional spre a fi anchetate și judecate cu celeritate.

Condamnarea lui Putin? Când și în ce condiții?

Oricine realizează că Tribunalul Special este destinat decidenților politici și militari din Rusia, în primul rând, cei care au planificat agresiunea militară din Ucraina. Desigur, e vorba despre probe irefutabile colectate, despre mărturii și documente care să certifice gradul de implicare – potrivit atribuțiilor și a participării efective – a fiecărui membru din elita Federației Ruse. Chiar și așa, Rusia și-a creat numeroase elemente de ocolire a realității agresiunii, plecând de la nerecunoașterea guvernului și a președintelui Zelenski, continuând cu plasarea etichetei de nazist pe seama Ucrainei – așa cum o face cu oricine nu este de acord cu politicile Kremlinului – și continuând cu o întreagă retorică ce pune în discuție nu numai suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Ucrainei, cu chiar recunoașterea făcută acestui stat la desființarea URSS și ulterior, în nenumărate acorduri în cadrul CSI sau la nivel bilateral. Chiar cu prețul de a contesta acest statut tuturor statelor din spațiul post-sovietic.

Admițând că responsabilitatea ar fi stabilită dincolo de orice dubiu, intervin câteva probleme de imunitate, de acțiune efectivă și recunoaștere a mandatelor – care să fie și puse în aplicare – respectiv de aducere în instanță și reprezentare a inculpaților conducători ai Federației Ruse, în primul rând Putin, apoi de aplicare a mandatului de aducere respectiv arestare, de judecare în lipsă și condamnare în contumacie, dacă nu se poate altfel, și de capturare în vederea executării sentinței și a pedepsei pronunțate de Tribunal. Iar precedentul de la Curtea Penală Internațională, vizând mandatul de arestare al lui Putin arată că justiția internațională e deseori fără dinți sau se lansează în dispute și discuții complexe de jurisdicție și drept.

Până la o hotărâre definitivă a Tribunalului Special, trebuie să știm că, din punct de vedere legal, politic și practic există o serie de impedimente, respectiv imunitatea de care se bucură șefii de state, de guverne și miniștrii de Externe în funcție în acest caz. Apoi este dificil ca să poți să ai în custodie asemenea inculpați, dacă procesul ajunge la o asemenea fază în care mărturiile celor în cauză și dovezile produse reclama prezența acuzatului, care este instrumentală pentru a putea să judeci cazul dincolo de orice dubiu, fără a fi obligatorie. Totuși trebuie reținut că și legea internațională evoluează și că imunitarea nu poate fi o variantă de clamare a impunității. Dacă cei în cauză nu mai sunt în pozițiile publice respective, nu mai beneficiază de imunitate și pot fi accesați. Iar investigarea, probatoriul și acuzațiile pot fi pregătite și în absența lor, urmând ca faza finală să se realizeze atunci când o permit circumstanțele. În plus, toate aceste acuzații vor putea fi făcute publice de către Procurorul General al noului Tribunal Special.

În plus, există posibilitatea judecării în absență și a condamnării în contumacie, dacă acuzatul nu poate fi adus în fața instanței, aflându-se sub controlul unui stat care nu e semnatar al acordului sau refuză să recunoască tribunalul și judecata sa. Desigur, există precedente când schimbarea de putere, de regim, de guvern a dus la predarea de către statul în cauză a celor căutați, vezi cazul Slobodan Miloșevici. Se pot, deci, desfășura acte în absența acuzatului, în interesul justiției, după ce persoana în cauză refuză să se prezinte în instanță sau a renunțat la dreptul de a fi reprezentat de către un avocat. Dincolo de dreptul de reprezentare al persoanei, intereselor și drepturilor unui acuzat, este posibil ca, odată pronunțată sentința și cel în cauză adus în fața justiției, acesta să ceară rejudecarea, care-i va fi acordată dacă nu renunță explicit la acest drept și dacă recunoaște judecata inițială.

E un drum lung de parcurs până la condamnarea lui Putin. Dar înființarea acestui Tribunal Special crează o importantă presiune asupra responsabililor politici și militari din jurul lui Putin și are rol și în privința moralului cetățenilor ucraineni care rezistă în războiul de agresiune al Rusiei, și în privința militarilor care se apără la linia de contact, pe întreg frontul. Cam așa cum reuniunile privind reconstrucția Ucrainei au același motiv secundar, de a demonstra solidaritatea internațională cu Ucraina, un stat membru al ONU căruia i s-au încălcat drepturile de către un alt stat membru, ba chiar membru în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, și de a arăta că țara va fi reconstruită prin efort internațional indiferent de gradul de distrugere. Desigur, pe o asemenea realitate juridică și pe compenența stabilită a Tribunalului Spacial la dimensiunea întregului teritoriu al Ucrainei, recunoscut internațional, e de văzut cum ar putea vreodată cineva să renunțe la părți ale teritoriului în contextul unor negocieri de pace sau să abdice de la respectarea drepturilor propriilor cetățeni vreodată, indiferent cine va conduce în viitor Ucraina.

‍