Mihai Isac // Preacuviosul Telegram și Preacucernicul TikTok: cum este propovăduită evanghelia anti-europeană a Kremlinului în Basarabia

Folosind canale de Telegram, conturi de TikTok, Facebook, VKontakte ori Odnoklassniki, instituția și clericii afiliați propagă mesaje împotriva Uniunii Europene, României și valorilor liberale. Aceste platforme au devenit instrumente de război informațional, amplificând narațiuni conspiraționiste și apeluri la identitate religioasă în scopul de a submina parcursul european al Moldovei.

Pe rețelele sociale administrate sau influențate de Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove apar constant mesaje care portretizează Uniunea Europeană și Occidentul drept o amenințare la adresa valorilor tradiționale și a ortodoxiei. În predici distribuite online și postări text, preoții subordonați Patriarhiei Ruse transmit că UE este “lipsită de valori” și importă doar „mârșăvii” morale în Moldova, actuala guvernare pro-europeană aducând „tot ce este mai rău” din Occident. Astfel de mesaje, răspândite apoi pe Telegram, Facebook sau TikTok, conturează Occidentul ca pe un inamic al credinței și al națiunii, insinuând că integrarea europeană va perverti societatea moldovenească.

Totodată, România este ținta unei retorici virulent anti-românești. În comunicările Mitropoliei conduse de Vladimir, preluate de media pro-Kremlin, Patriarhia Română și Mitropolia Basarabiei (subordonată Bucureștiului) sunt diabolizate. Episcopul (Marchel) de Bălți, una din vocile radical pro-ruse, a afirmat public, prin intermediul presei bisericești și al canalelor de Telegram afiliate, că Mitropolia Basarabiei ar fi fost creată de România ca parte a unor “pretenții teritoriale”, având drept scop anexarea Republicii Moldova și distrugerea Ortodoxiei locale.

Acesta pretinde că Biserica Ortodoxă Română acționează la ordinele Occidentului, care urmărește să “spele din societatea noastră valorile creștin-morale” și să deznaționalizeze Moldova. În aceste narațiuni, orice apropiere de România sau Europa este prezentată drept un complot geopolitic malefic împotriva integrității țării și a credinței: “schisma provocată de Patriarhia Română […] a fost determinată de dorința de a unifica etnia română, adică de idei de naționalism”, susține același episcop, calificând Mitropolia Basarabiei drept “structură schismatică tâlhărească” subordonată intereselor politice de la București.

Astfel de declarații, intens distribuite online, insuflă enoriașilor neîncredere și ostilitate față de România, portretizată drept un agresor ce vrea să “anexeze” R. Moldova sub masca integrării europene.

Mesajele filialei locale a Patriarhiei Ruse în mediul online mai încearcă să acrediteze ideea că autoritățile pro-europene de la Chișinău persecută Biserica. Orice măsură guvernamentală menită să limiteze propaganda politică în biserici sau să sancționeze implicarea clericilor în alegeri este prezentată, pe canalele Mitropoliei și pe grupurile afiliate de Telegram, drept un atac intenționat împotriva credinței.

De exemplu, când Parlamentul a propus amendarea Codului Penal pentru a sancționa agitația electorală în rândul cultelor, propaganda pro-Moscova a distorsionat inițiativa ca fiind “o cale de a lichida Mitropolia Moldovei și a transfera proprietățile sale către Mitropolia Basarabiei”. Un canal de Telegram apropiat cercurilor pro-ruse (Gagauznews) titra alarmist că guvernarea PAS va confisca bisericile sub pretextul amenzilor, instigând temeri că “orice critică adusă regimului, inclusiv opoziția față de propaganda LGBT, va fi pedepsită ca agitație politică”. În realitate, legea vizează toate cultele și nu menționează Mitropolia rusă, însă narațiunea falsă răspândită online urmărea “crearea unei atitudini negative față de autoritățile aflate la putere din partea susținătorilor Mitropoliei”, deturnând atenția de la amestecul Kremlinului prin intermediul clerului. Astfel, Mitropolia rusă și canalele sale amplifică sentimentul de victimizare, insinuând că Biserica subordonată Moscovei ar fi sub asediu din partea statului “capturat” de europeni, ceea ce alimentează rezistența credincioșilor la reformele pro-UE.

Pentru a-și transmite aceste mesaje, Patriarhia rusă și filiala locală de la Chișinău folosește diverse tipuri de conținut adaptate platformelor. Telegramul a devenit principala portavoce a discursului său politic, fiind o rețea greu de reglementat și foarte populară în spațiul ex-sovietic. Pe canalul oficial al Mitropoliei de pe Telegram sunt postate frecvent comunicate, predici text sau video și luări de poziție ale ierarhilor. La prima vedere, multe postări au un caracter religios, citate biblice, anunțuri de evenimente bisericești, imagini cu icoane, însă printre acestea sunt inserate subtil mesaje partizane și conspiraționiste. De pildă, apelurile la apărarea “credinței strămoșești” și a “familiei tradiționale” se împletesc cu avertismente sumbre despre presupusele pericole aduse de integrarea europeană. “Occidentul vrea să ne distrugă tradițiile”, “UE ne va obliga să primim refugiați musulmani”, “referendumul pro-UE este o schemă de a ne fura pământurile” sunt doar unele dintre enormitățile care apar în mod curent în spațiul Telegramului moldovenesc.

Mitropolia rusă și susținătorii ei religioși redistribuie aceste narațiuni, conferindu-le greutate spirituală. Conținutul de tip “teorie a conspirației” este ambalat adesea sub forma avertismentelor duhovnicești: clipuri scurte în care preoți explică enoriașilor că venirea “noii ordini” occidentale va însemna apocalipsa morală, legi care vor legaliza “păcatele”, “copiii ne vor fi luați” sau “vom deveni sclavi ai Bruxelles-ului”. Astfel de afirmații, neverificate, sunt propagate masiv online pentru a inspira frică și repulsie față de Vest.

TikTok-ul este folosit de aripa conservatoare a Bisericii pentru a ajunge la publicul tânăr, altminteri mai puțin prezent în biserici. Pe această platformă video, conturi afiliate clericilor sau organizațiilor ortodoxe postează scurte înregistrări, fragmente de predici incendiare, colaje video cu imagini religioase peste care sunt suprapuse texte alarmiste, ori chiar „challenge”-uri cu tineri ultra-ortodocși care promovează mesaje anti-occidentale. De exemplu, există videoclipuri virale pe TikTok în care se susține că „R. Moldova nu este condusă democratic, ci dirijată din exterior de puteri occidentale”, insinuând că guvernarea actuală ar fi marioneta UE.

Alte clipuri distribuie minciuni sfruntate, precum cele demontate într-un raport recent: “Uniunea Europeană va desființa țărănimea și ne va lua pământurile” sau “Occidentul vrea să ne impună perversiuni LGBT și să ne răpească copiii”, toate mesaje menite să semene panică. Aceste producții video combină adesea elemente emoționale, muzică gravă, imagini cu biserici sau copii, cu text conspiraționist, având un impact puternic asupra privitorilor mai puțin informați.

Pe rețelele Facebook, VKontakte ori Odnoklassniki, Mitropolia rusă și susținătorii săi mențin grupuri și pagini unde publică articole, fotografii și comentarii ce exaltă legăturile istorice cu Rusia și demonizează Occidentul. Aceste platforme, deși mai puțin populare în rândul tinerilor urbani, sunt încă frecventate de populația mai în vârstă din Moldova (circa 9% dintre moldoveni continuau să folosească Odnoklassniki în 2023). În grupurile ortodoxe de pe FB/VK/OK, conținutul variază de la texte religioase cu subtext politic, de pildă, tâlcuiri la Evanghelie care subliniază virtutea supunerii față de “autoritatea duhovnicească răsăriteană” în contrast cu “rătăcirea apuseană”, până la știri preluate din presa pro-Kremlin.

Nu lipsesc nici meme-urile și imaginile propagandistice, precum fotografii cu Mitropolitul Vladimir (șeful Bisericii subordonate Moscovei) alături de Patriarhul Kirill sau de preoți ruși, însoțite de sloganuri precum „Unitate în credință împotriva dictatului UE”. Se promovează intens ideea că adevărata identitate a moldovenilor este identitatea ortodoxă răsăriteană, nu cea europeană sau românească, mesaj transmis prin imagini ale sfinților locali, ale țarilor ruși protectori ai creștinătății și ale țăranilor evlavioși, mereu juxtapuse cu opusul lor, și anume decadența Occidentului modern.

Apelurile la identitate religioasă și națională sunt un alt tip de conținut frecvent. Mitropolia Chișinăului își asumă rolul de apărătoare a “Moldovei tradiționale”, prezentându-se pe rețele ca bastion în fața “globalizării anticreștine”. Pe Telegram circulă manifeste în care credincioșii sunt chemați să își afirme “dragostea de Patrie și Credință” prin opoziția față de valorile liberale.

Unele postări invocă direct istoria, și anume amintesc de “prigoana sovietică împotriva Bisericii” pentru a stârni comparații cu situația actuală, sugerând că și acum credința e amenințată, de data asta de “dictatura UE”. Sunt folosite imagini ale martirilor și sfinților care “și-au dat viața apărând glia strămoșească și legea străbună”, insinuând că aderarea la UE ar echivala cu trădarea jertfei strămoșilor. Aceste apeluri emoționale consolidează ideea că loialitatea religioasă și patriotismul în Republica Moldova înseamnă, de fapt, respingerea Occidentului și rămânerea în orbita spirituală a Rusiei.

Mitropolia rusă folosește un amalgam de conținut, de la video și imagini până la texte lungi, pentru a-și îmbrăca propaganda într-o aureolă duhovnicească. Fie că e vorba de citate biblice folosite tendențios, fie de teorii ale conspirației pure, aceste mesaje sunt prezentate ca adevăruri de credință, fapt ce le conferă o autoritate sporită în ochii credincioșilor.

Mesajele anti-UE și anti-românești ale Mitropoliei ruse a Chișinăului și Întregii Moldove sunt transmise cu o frecvență susținută, beneficiind de un public receptiv datorită prestigiului Bisericii în societate. Biserica Ortodoxă este una dintre instituțiile cu cel mai ridicat nivel de încredere în Republica Moldova, fapt esențial în ecuația propagandei: peste 80% din populație se declară de confesiune ortodoxă, iar în sondaje anterioare circa 70% dintre cetățeni își manifestau încrederea în Biserică. Această realitate face ca orice mesaj venit “de la amvon” să aibă automat greutate și să fie distribuit mai departe, din vorbă în vorbă și prin rețelele personale ale enoriașilor. Nu întâmplător, clerul a fost implicat repetat în campanii electorale, știut fiind că influența sa poate înclina balanța voturilor.

Pe Telegram, canalele oficiale ale Mitropoliei ruse și grupurile neoficiale afiliate publică zilnic sau la fiecare două-trei zile materiale propagandistice noi în perioada de vârf, cum de exemplu, a fost în preajma alegerilor sau a referendumului UE din 2024. Această ritmicitate menține o prezență constantă în feed-urile credincioșilor și asigură repetarea narațiunilor până la fixarea lor ca “adevăruri” în mentalul colectiv. De asemenea, atunci când apar evenimente-cheie, o declarație a unui politician occidental, o decizie de guvern “sensibilă” sau vreo știre falsă fabricată de propaganda rusă, canalele bisericești reacționează prompt.

Audiența acestor mesaje este diversă ca vârstă și mediu, acoperind segmente semnificative ale populației. Conform sondajelor recente, circa 12-13% dintre moldoveni folosesc Telegram aproape zilnic, iar 15-16% folosesc TikTok la fel de frecvent. În special tinerii (18-29 de ani) s-au orientat tot mai mult spre Telegram (aproape 30% dintre ei) și TikTok (26%), pe lângă Facebook și Instagram. Asta înseamnă că retorica Mitropoliei atinge nu doar publicul tradițional de enoriași vârstnici, ci și noua generație, prin canale adaptate. Pe de altă parte, platformele rusești precum Odnoklassniki rămân importante în zonele rurale și în comunitățile rusofile sau găgăuze; chiar dacă doar ~9% din populația generală le mai accesa regulat în 2023, în acele segmente specifice procentul este mult mai mare. Mitropolia rusă profită de aceste falii demografice și lingvistice, difuzând mesaje țintite: în rusă sau găgăuză pe Odnoklassniki/VK (pentru a cultiva nostalgia după “lumea rusă” la pensionari și minorități), în română pe Facebook/Telegram (pentru a influența majoritatea românofonă conservatoare) și în format video-dinamizat pe TikTok/YouTube (pentru a prinde rădăcini și în rândul tinerilor).

Impactul acestor mesaje se vede în atitudinile tot mai polarizate ale opiniei publice. Sondajele din ultimul an arată că, deși majoritatea populației sprijină integrarea europeană, un procent semnificativ (aprox. 30-35%) se opune sau este indecis, exact segmentul susceptibil la propaganda promovată de Biserica pro-Moscova. Multe dintre temerile invocate de cei reticenți față de UE reflectă formulările auzite în predici sau citite pe rețelele Mitropoliei ruse de Chișinău, și anume teama că “Europa ne va impune homosexualitatea”, că “vom pierde credința și identitatea”, că “ne vor lua copiii și averile” ș.a.m.d. Acesta este un indiciu clar că narațiunile Mitropoliei ruse modelează percepțiile unei părți a societății, inducând o rezistență culturală la schimbare.

De asemenea, comportamente extreme în comunitate au fost legate de aceste mesaje. Un exemplu este scandalul din satul Grinăuți (iulie 2025), unde enoriașii radicalizați de discursul anti-românesc au reacționat violent și l-au scos cu forța din biserică pe preotul care decisese să treacă la Mitropolia Basarabiei (structură canonică, parte a Patriarhiei Române). Grupuri aduse de clerici pro-ruși au votat împotriva oricărei legături cu “românii”, repetând acuzațiile auzite de la Arhiepiscopul Marchel cum că autoritățile și Bucureștiul “interferează în treburile bisericii” și încearcă să rupă comunitatea. Incidentul, amplificat și el pe rețele, demonstrează cum propaganda clericală poate fractura direct comunități locale și genera conflicte, frânând procesul de reunificare spirituală cu România dorit de unii.

În ansamblu, frecvența ridicată a postărilor Mitropoliei și preluarea lor pe scară largă de către credincioși fac ca propaganda anti-UE și anti-România să aibă un efect real, măsurabil, și anume menținerea unui nucleu dur de opinie publică ostil integrării occidentale și predispus să susțină politicienii pro-ruși. Acest efect este cu atât mai pernicios cu cât vine din partea unei autorități morale percepute ca neutră politic, Biserica Ortodoxă, ceea ce îi conferă credibilitate sporită.

Din analiza mesajelor reiese limpede că Mitropolia Moldovei se poziționează ferm împotriva valorilor liberale promovate de UE și de lumea occidentală. Discursul instituției este ancorat într-o retorică a “valorilor tradiționale”, credință ortodoxă strictă, familie “naturală”, obediență față de autoritate și respingerea “păcatelor moderne”. În consecință, orice concept asociat cu liberalismul occidental este demonizat pe canalele Mitropoliei ruse.

De pildă, episcopul Marchel și alții au prezentat ratificarea Convenției de la Istanbul (privind prevenirea violenței împotriva femeilor) drept “un cal troian al propagandei LGBT”, deturnând subiectul către fantasme despre obligativitatea căsătoriilor gay, deși în realitate convenția nu are legătură cu așa ceva. Acest limbaj dur, folosind expresii precum “mârșăvii”, “promiscuitate”, “perversiuni”, este folosit în mod deliberat pentru a stârni repulsie viscerală față de valorile liberale și a identifica “vinovatul”: Europa și America.

De asemenea, principiile democratice occidentale, pluralismul, secularismul, libertatea de exprimare când contrazice dogma religioasă, sunt privite cu ostilitate. Occidentul este acuzat că luptă împotriva religiei în general, iar narațiunea proferată de vocile pro-Moscova, preluată și de unii preoți locali, susține că “adversarii Bisericii execută docil indicațiile partenerilor europeni” și că de fapt “nu luptă doar contra Bisericii Ortodoxe din R. Moldova, ci împotriva Ortodoxiei în general”, cu scopul de a eradica valorile creștine. Astfel, Mitropolia rusă se prezintă ca ultimul bastion ce apără credința de un Occident portretizat ca ateu și decadent.

Atitudinea față de România în acest tablou ideologic este marcată de curentul moldovenist și de o veche propagandă sovietică reciclată. Mesajul central este că România, sub paravanul integrării europene și al Mitropoliei Basarabiei, ar urmări să înghită Republica Moldova și să distrugă așa-zisă identitate moldovenească. Orice apropiere culturală de România (fie recunoașterea limbii române, fie colaborarea bisericească) este pictată ca “trădare” sau “pericol unionist”. Acest discurs cu tentă religioasă are rădăcini adânci, și încă din anii ’90, preoți subordonați Moscovei speriau populația cu mitul “jandarmului român care a bătut basarabenii” și al “destrăbălării de peste Prut”.

Astăzi, pe rețelele subordinate Mitropoliei ruse, aceleași spaime sunt readuse la viață. Se sugerează că unirea cu România (implicit integrarea în UE) ar aduce persecuții, închiderea bisericilor rusești și “pierdere a sufletului neamului”. Identitatea națională este astfel definită strict în termenii loialității față de lumea rusă ortodoxă, orice “contaminare” românească fiind percepută ca diluare identitară. Mitropolia rusă a Moldovei refuză de altfel să recunoască oficial limba română și identitatea românească a majorității credincioșilor săi, menținând terminologia de epocă sovietică (“limba moldovenească”, “popor moldovenesc distinct”) în discursul public.

Poziționarea ideologică a Mitropoliei Chișinăului pe rețelele sociale este categoric anti-liberală, anti-occidentală și anti-românească. Instituția se așază singură în opoziție față de valorile democratice, pluraliste, pe care le asociază cu Occidentul, preferând să revendice un presupus “fundament moral superior” al valorilor tradiționale. Acest conservatorism extremist, sincronizat cu propaganda rusă, explică de ce Biserica subordonată Moscovei a devenit un focar de rezistență ideologică la adresa oricărei schimbări geopolitice ce ar smulge Moldova din sfera de influență răsăriteană.

Nu este o coincidență faptul că mesajele Mitropoliei ruse a Chișinăului și Întregii Moldove par trase la indigo cu cele ale Bisericii Ortodoxe Ruse și ale propagandei de stat de la Kremlin. Există o sincronizare strânsă, uneori chiar o coordonare directă, între narațiunile promovate la Moscova și discursul clericilor de la Chișinău afiliați Patriarhiei Ruse. În ultimii ani, a fost documentat pe larg cum Patriarhia Moscovei a “instruit” și motivat material preoți din R. Moldova pentru a le alinia pozițiile la agenda Kremlinului.

Un rol important l-au avut așa-zisele “pelerinaje” în Rusia, Serbia ori Turcia organizate pentru sute de preoți din Mitropolia rusă a Moldovei. Oficial, aceste vizite sunt prezentate drept călătorii spirituale, dar investigațiile jurnalistice și rapoartele serviciilor de informații indică altceva, și anume preoții participanți au fost “îndoctrinați” pentru a susține poziții pro-ruse și anti-europene și chiar să se implice activ în influențarea alegerilor. Finanțarea acestor operațiuni a fost asigurată tot de partea rusă, iar clericii ar fi fost ademeniți cu contracte de colaborare cu organizația rusă “Evrazia” și li s-au oferit carduri bancare Mir (sistem rusesc de plăți), pe care primeau bani de la Patriarhia Rusă. Suma promisă fiecărui preot pentru loialitate și “activitate pro-rusă” la întoarcere a fost de circa 1.000 de dolari pe lună. Aceste dezvăluiri arată implicarea deliberată a Kremlinului în alimentarea propagandei prin intermediul bisericii.

Mesajele transmise de Mitropolia rusă de la Chișinău pe rețelele sociale urmează îndeaproape linia ideologică trasată de Patriarhul Kirill și de propaganda rusă oficială. Când Patriarhia Moscovei a început justificarea invaziei din Ucraina în termeni religioși (Patriarhul Kirill predicând că războiul este o luptă “metafizică” împotriva păcatului occidental), aceleași justificări au apărut și în discursul unor preoți din R. Moldova. Un fenomen tulburător, semnalat de jurnaliștii de investigație, este că unii lideri religioși locali prezintă războiul Rusiei împotriva Ucrainei ca pe o “poruncă a lui Dumnezeu”, exact cum procedau și ideologii ortodocși ai Kremlinului. Această suprapunere de mesaje, până la ultimul detaliu, trădează o coordonare la nivel de punctaj propagandistic. Practic, Mitropolia rusă a Moldovei acționează ca un difuzor local al tezelor Moscovei, de la demonizarea Occidentului, glorificarea subtilă a “lumii ruse” și până la atacarea oricărui element “neconform” (UE, NATO, minorități, guvern pro-european).

Chiar și în cronologia difuzării mesajelor se vede sincronizarea. În multe cazuri, imediat după ce uo narațiune apare în spațiul informațional rusesc, el este reluat de preoții moldoveni pe rețele. De pildă, când purtătoarea de cuvânt a MAE rus (Maria Zaharova) a acuzat Chișinăul de persecutarea Bisericii, în aceeași săptămână predicile unor episcopi locali insistau pe ideea “prigoanei contra credinței”. Ori când propaganda rusă a început să atace Mitropolia Basarabiei cu acuzația de “promovare a agendei LGBT” (în contextul conflictului inter-bisericesc), episcopul Marchel a preluat imediat retorica și a emis declarații publice identice, preluate pe Telegram și în presa afiliată. Această armonie de mesaj indică fie o comunicare directă între aparatul de propagandă rus și anumiți ierarhi moldoveni, fie o obediență ideologică atât de mare încât preoții locali anticipează și repetă automat liniile impuse de Moscova.

Mai mult, Mitropolia rusă a Moldovei însăși recunoaște doar cu jumătate de gură legăturile strânse cu Moscova. În declarațiile oficiale pentru presă, conducerea Mitropoliei vorbește despre “legături frățești spirituale” și “patrimoniu istoric comun” cu Biserica Rusă. Însă faptele contrazic retorica, și când Mitropolitul Vladimir (sef al BOM), după ce în 2023 a îndrăznit să trimită o scrisoare către Patriarhul Kirill exprimând îngrijorarea că războiul din Ucraina și poziția Moscovei riscă să scindeze biserica din Moldova, a fost imediat chemat la ordin la Moscova. “Curajul” său a dispărut ulterior, semn că dependența de centru este încă determinantă. Iar în toamna 2024, când un număr mare de preoți din R. Moldova au trecut de partea Mitropoliei Basarabiei din revoltă față de “patriarhul războiului Kirill”, Mitropolia rusă a Moldovei n-a făcut decât să emită comunicate seci de regret, fără vreo sancțiune reală pentru clericii pro-război. Acest dublu limbaj confirmă că, în esență, Mitropolia rusă de la Chișinău rămâne aliniată intereselor Patriarhiei Ruse, oricât ar încerca să-și camufleze obediența sub fraze protocolare.

În sfera publică, sincronizarea cu instituțiile rusești merge dincolo de cele bisericești. Narațiunile propagate de Mitropolia rusă pe rețele se îmbină adesea cu cele ale altor instrumente de influență rusă, precum politicieni pro-ruși, presa afiliată Kremlinului, rețele de troli online finanțate de oligarhi fugari.

Episodul focului haric din 2025 ilustrează din plin această conlucrare. Canalele de Telegram asociate lui oligarhului Ilan Șor au difuzat știrea falsă că “autoritățile nu-l lasă pe episcopul Marchel să aducă lumina sfântă de la Ierusalim”, insinuând o persecuție deliberată. Aceeași informație a fost rostogolită imediat de site-uri rusești. Scopul, și anume victimizarea Bisericii în ochii publicului, era similar cu agenda Mitropoliei ruse. Ulterior s-a dovedit că Marchel pierduse avionul, nefiind vorba de nicio obstrucție, însă “scandalul” a fost util propagandei. Astfel de cazuri confirmă existența unei alianțe de narațiuni între clerul pro-Moscova, structurile de propagandă rusă și agenții politici filoruși. Ei acționează concertat, amplificându-se reciproc pe rețelele sociale pentru a crea impresia unui val de opinie legitim.

Narațiunile anti-europene promovate de Mitropolia rusă de la Chișinău sapă sistematic la temelia sprijinului popular pentru integrarea europeană și întrețin confuzia și dezbinarea în societate. Prin prestigiul său, Biserica reușește să confere acestor mesaje subversive o legitimitate greu de combătut de către autorități sau societatea civilă. Opinia publică este modelată insidios, mai ales în zonele rurale și în rândul persoanelor vârstnice sau slab informate, care tind să aibă încredere mai mare în cuvântul preotului decât în declarațiile politicienilor sau ale experților.

Una dintre consecințele palpabile ale acestei propagande este menținerea unui curent eurosceptic și pro-rus stabil în societate, în pofida evenimentelor geopolitice majore precum agresiunea Rusiei în Ucraina. Chiar după invazia din 2022 și ororile comise de armata rusă (fapte care au șocat o bună parte a populației din R. Moldova), un segment semnificativ al publicului din R. Moldova a continuat să creadă narativele justificate de Biserică despre “războiul sfânt contra decadentei Europe” și “nevoia de neutralitate, căci Vestul e la fel de rău ca Estul”. Discursul clerical a relativizat vinovăția Rusiei în percepția multora, și anume dacă războiul e “porunca lui Dumnezeu” și o luptă contra păcatului, atunci nu mai există un agresor și o victimă clară. Această confuzie morală indusă de cei care ar trebui să fie călăuze spirituale face foarte dificil pentru guvern și formatorii de opinie pro-europeni să mențină un consens național pro-UE. Practic, Biserica pro-Moscova capitalizează încrederea publică pentru a discredita vectorul european, ceea ce se traduce în tergiversarea reformelor și ezitări în rândul decidenților politici, care știu că o parte din electorat a “absorbit” retorica anti-UE.

Mai concret, implicarea directă a unor preoți în campaniile electorale a influențat rezultatele alegerilor din ultimul deceniu în defavoarea candidaților pro-occidentali. Un caz notoriu este cel al alegerilor prezidențiale din 2016, când reprezentanți de vază ai Mitropoliei Moldovei (Episcopul Marchel și alții) au făcut agitație electorală agresivă împotriva candidatei pro-europene Maia Sandu, proferând de la amvon insulte sexiste, xenofobe și homofobe la adresa ei. Mesajul transmis credincioșilor a fost fără echivoc: “votați candidatul pro-rus (Igor Dodon), altfel credința și țara vor fi în pericol”. Efectele s-au văzut, Dodon a câștigat la limită, iar Curtea Constituțională a constatat oficial “implicarea agresivă” a reprezentanților Mitropoliei Moldovei în favoarea lui, cerând ulterior interzicerea amestecului cultelor în politică. Din păcate, apelul Curții a rămas literă moartă, iar istorIa s-a repetat.

Opt ani mai târziu, la prezidențialele din 2024, același episcop Marchel făcea campanie în biserici pentru candidata pro-rusă susținută de oligarhul Șor, răspândind falsuri despre contracandidații pro-UE. Deși astfel de acțiuni încalcă legea, ele au loc sub protecția așa-zisei libertăți religioase și cu girul tacit al conducerii Mitropoliei ruse de la Chișinău (care “regretă” formal incidentele, dar nu ia măsuri reale). Rezultatul este vicierea procesului democratic, iar segmentul de populație influențat de cler își formează opțiunile politice nu pe baza programelor sau a intereselor reale, ci pe baza fricilor induse de biserică. Astfel, parcursul european, care necesită mandate populare clare pentru reforme. este frânat de o constantă campanie de subminare venită chiar din interiorul societății, de la amvon și difuzată pe internet.

Propaganda Mitropoliei ruse de la Chișinău contribuie și la divizarea pe criterii identitare a societății, ceea ce implicit frânează orice proiect național de anvergură, precum integrarea europeană. În loc ca cetățenii să se raporteze la UE în termeni pragmatici (economic, instituțional), discursul bisericesc îi face să o perceapă în termeni identitari amenințători (“noi ortodocși vs. ei liberali eretici”). O parte a publicului ajunge să respingă tot ce vine din Vest din reflex cultural, considerând integrarea drept o renunțare la propria identitate. Această polarizare identitară este vizibilă, și spre exemplu, comunitățile din sud (UTAG Găgăuzia) și nord, unde influența Mitropoliei pro-ruse e puternică, au înregistrat scoruri foarte mari împotriva integrării UE la consultările locale simbolice, alimentate fiind de retorica “Bruxelles-ul = LGBT, Moscova = Credință”.

Cu asemenea clivaje, orice demers guvernamental pro-european poate fi speculat de opoziția pro-rusă ca fiind anti-național sau anti-creștin, mobilizând proteste și rezistență, exact cum s-a văzut la începutul lui 2023 când guvernul a trebuit să explice că nu va interzice Paștele ori Crăciunul (absurde dezinformări care circulau pe Telegram).

Nu în ultimul rând, minciunile Mitropoliei pro-ruse au repercusiuni și asupra climatului social. Ele întrețin un nivel de ostilitate și intoleranță ridicat în societate, canalizat împotriva grupurilor percepute ca “promotoare ale Occidentului”, fie ele ONG-uri, minorități, jurnaliști independenți sau pur și simplu intelectuali care nu acceptă propaganda bisericii ruse.

Oricine pledează pentru valori democratice riscă să fie etichetat de această propagandă drept “dușman al credinței și neamului”. Astfel, se creează o presiune socială care îi descurajează pe mulți să-și exprime deschis opțiunea pro-europeană, de teamă să nu fie ostracizați în comunitățile lor religioase. Această autocenzură și retragere din spațiul public a vocilor pro-reformă este un alt mod în care parcursul european e frânat, întrucât discursul public rămâne dominat de conservatorii vocali.

Fenomenul observat în Republica Moldova, exploatarea de către Mitropolia subordonată Moscovei a rețelelor sociale pentru propagandă, se înscrie în contextul mai larg al războiului hibrid dus de Rusia în regiune. Kremlinul folosește de multă vreme Biserica Ortodoxă ca instrument strategic de influență geopolitică, iar odată cu războiul din Ucraina această tendință s-a accentuat. Liderii ruși, în frunte cu Vladimir Putin, au redat Bisericii un rol central de “cohesiune ideologică” a spațiului ex-sovietic, iar conceptul de “Russkiy Mir” (Lumea Rusă), care pretinde o misiune civilizațională a Rusiei de a-și proteja compatrioții și credința ortodoxă peste hotare, este promovat atât de aparatul secular, cât și de patriarhul Kirill.

În R. Moldova, Mitropolia Chișinăului este principalul vector al acestui concept, acționând ca “agent cultural” al Rusiei. Potrivit unui raport al Serviciului de Informații și Securitate (SIS), propaganda pro-rusă în Moldova promovează intens ideea de “Lume Rusă” pentru a menține țara ancorată în orbita estică. Iar Biserica, având acces direct la sufletele oamenilor, este cea mai eficientă unealtă pentru a disemina această ideologie înveliș religios.

Războiul informațional declanșat de Moscova împotriva Chișinăului implică toate pârghiile. inclusiv cea religioasă. Practic, Kremlinul consideră ortodoxia un “soft power” de mare impact, iar acolo unde tancurile și sancțiunile economice nu pot pătrunde, poate ajunge preotul cu cuvântul “mântuitor” care seamănă îndoiala în valorile democratice și atașamentul față de Vest. În cazul Republicii Moldova, toate instrumentele războiului hibrid au fost activate concomitent pentru a deturna parcursul pro-european: propaganda media (televiziuni, site-uri de știri false), implicarea serviciilor secrete ruse, coruperea politicienilor și, nu în ultimul rând, mobilizarea rețelei ecleziastice. Eforturile sunt coordonate, și așa cum arăta și Anthony Blinken, secretarul de stat al SUA, Rusia încearcă să influențeze alegerile din Moldova prin “toate instrumentele pe care le are, inclusiv media de propagandă și serviciile secrete”. Biserica, deși formal separată de stat, este integrată neoficial în acest angrenaj.

Mitropolia rusă a Chișinăului și a întregii Moldove joacă un rol de “cal troian” al influenței rusești în interiorul unei țări care aspiră la UE. Prin autoritatea de care se bucură, ea poate submina din interior proiectul european, fără ca Rusia să intervină pe față. Narațiunile anti-UE propagate de clerici sunt perfect complementare cu cele ale politicienilor pro-ruși și ale ONG-urilor obscure finanțate de la Moscova, toți aceștia alcătuiesc un veritabil ecosistem hibrid de propagandă în Moldova.

Când un partid pro-rus scade sau este scos în afara legii (cum a fost cazul Partidului Șor), altul îi ia locul. În mod similar, dacă o televiziune de limbă rusă este închisă pentru dezinformare, mesajul se mută pe Telegram sau în predica de duminică. Biserica asigură astfel continuitatea și penetrarea mesajului pro-Kremlin chiar și atunci când celelalte canale sunt temporar perturbate. Acolo unde mulți cetățeni au ajuns să nu mai creadă politicienii (datorită dezvăluirilor de corupție) sau presa (datorită etichetelor de “fake news”), mulți cred încă necondiționat în preoți. Această credibilitate este exploatată la maximum de strategii ruși.

Într-un context geopolitic în care R. Moldova se află pe linia frontului în bătălia dintre democrațiile occidentale și autocrația rusă, rolul Bisericii Ortodoxe devine cu atât mai sensibil. Instituția religioasă ar fi putut fi un factor de coeziune și vindecare națională, însă în forma controlată de Moscova, ea este folosită invers, și anume drept instrument de fomentare a neîncrederii, a urii și a stagnării. Mitropolia rusă a Moldovei, prin propaganda pe care o difuzează pe rețelele sociale, ajută la menținerea Republicii Moldova în sfera de influență a Kremlinului, chiar fără prezența fizică a armatei ruse (exceptând Transnistria). Este, în esență, un război pentru suflete și minți, purtat cu Biblii și smartphone-uri în loc de arme convenționale.

În fața acestui asalt informațional cu iz religios, societatea moldovenească și partenerii săi occidentali sunt puși în fața unei provocări dificile: cum să contracarezi minciunile cu crucea în mână? Este limpede însă că, atâta timp cât Mitropolia rusă a Moldovei rămâne “trup și suflet subordonată Bisericii Ortodoxe Ruse”, parcursul european al Republicii Moldova va continua să întâmpine rezistență acerbă chiar din interior, iar lupta pentru viitorul țării se va da nu doar pe teren economic și politic, ci și în plan spiritual și informațional.