Prostituatele din Sankt Petersburg, sub teroarea soldaților ruși. „Am decapitat ucraineni, crezi că nu-l tai și pe-al tău?”

Femeile din domeniu spun că, până de curând, soldații întorși de pe front reprezentau aproape jumătate din clientela bordelurilor ilegale. Lucrătoarele sexuale sunt printre cele mai vulnerabile grupuri din societatea rusă, iar violența soldaților asupra acestora a devenit deosebit de greu de evitat, scrie Meduza, citată de Digi24.ro.

Publicația locală Bumaga a vorbit cu două femei care lucrează în bordeluri clandestine și care, în ultimii trei ani, au întâlnit zeci de bărbați care au luptat în Ucraina. Meduza a publicat traducerea mărturiilor lor.

Veronika

Veronika s-a născut la Sankt Petersburg și are studii universitare. Are în jur de 35 de ani, cânta într-o trupă și acum își crește singură cei doi copii, având grijă și de mama ei bolnavă cronic.

„Lucrez de șapte ani. Spre deosebire de început, acum majoritatea bordelurilor funcționează doar «în deplasare» – în ultimii ani, poliția a făcut razii regulate și le-a închis în masă. În prezent mergem de obicei la domiciliul clienților sau în saune.

Dar poliția nu e cea mai mare problemă – SVOșnicii (termen de argou pentru veteranii războiului Rusiei din Ucraina - n.r.) creează mult mai multe necazuri. Până de curând, cam jumătate dintre clienți veneau de la război – practic fiecare al doilea bărbat. Cred că deoarece primeau plăți mari și banii «le ardeau în buzunar». În septembrie trecut, un soldat a venit fără brațe și picioare. A cheltuit trei milioane de ruble (35.000 de dolari, aproximativ 151.000 lei - n.r.), apoi a împrumutat bani de la mine ca să-și ia bilet de întoarcere la Volgograd. Dar în ultima vreme, dintr-un motiv sau altul, proporția de veterani printre clienți a scăzut.

Mulți se poartă oribil, mereu se laudă că sunt eroi. Cei mai liniștiți stau mai mult, beau, cântă. În general însă, beau mult și se droghează. Probabil ca să uite de război, dar asta doar înrăutățește lucrurile. Îi vezi că au probleme psihice, chiar dacă la prima impresie par normali.

„«Sunt obișnuit să omor», striga un soldat rus care alerga o fată cu un cuțit”

Veronika a povestit cum un soldat rus a strigat la ea și la alte două femei, lucrătoare sexuale, „Am tăiat capete de ucraineni, crezi că nu-l tai pe al tău?”

„Cred că procurorii evită să deschidă dosare penale împotriva lor, de parcă li s-a dat «mână liberă». Recent, eu și alte două femei lucram și un soldat a început să urle: «Am tăiat capete de ucraineni, crezi că nu-l tai și pe al tău?». Un alt soldat l-a oprit, pe urmă s-au luat la bătaie, iar noi am fugit.

Într-o altă zi, un soldat a alergat o fată cu un cuțit, prin apartament, strigând «Sunt obișnuit să omor». Am scăpat, dar odată am fost trasă de păr până mi-a rupt pielea scalpului – am avut nevoie de copci.

Am auzit și de un caz când un soldat a tras cu arma într-un bordel. Cum să oprești așa ceva? Locul a fost închis. Unul dintre șoferii noștri și-a cumpărat spray lacrimogen, însă în realitate, dacă un soldat «o ia razna», doar poliția te mai poate salva.

Nimeni nu mai vrea să primească veteranii de război – toată lumea se teme. Uneori îi refuzăm din start, dacă vedem că sunt instabili.

La Luhansk, „dacă faci un pas greșit, te împușcă”

„Am avut și o colegă care încerca să ne recruteze să mergem la Luhansk, zicea că acolo sunt plătite 70.000 de ruble pe oră (835 de dolari sau 3.605 lei - n.r.). O altă fată a vrut să accepte, dar șoferul nostru din Donețk a convins-o să renunțe: «Acolo, dacă faci un pas greșit, te împușcă», i-a spus el”, a mai povestit Veronika.

„Cei mai mulți dintre clienții, soldații ruși sunt pe bază de contract, au mers pentru bani. Am întâlnit și foști deținuți care au luat drumul frontului ca să-și scurteze pedepsele. Unii sunt în scaune cu rotile, cu răni bandajate, fără brațe sau picioare. Îi întreb dacă a meritat banii – răspunsul este mereu «nu».

Cel mai șocant a fost un tată care și-a dat copilul la orfelinat, apoi l-a luat înapoi la 18 ani, doar ca să-l trimită la război, în timp ce el cheltuia banii cu noi.

Poată vă amintiți când străzile erau pline de reclame cu numele și numerele de telefon ale femeilor. Așa se promovau bordelurile ieftine — cu tarife între 800 și 1.500 de ruble (9–18 dolari) pe oră. La un moment dat, poliția a închis acele bordeluri și reclamele au dispărut. Dar apoi autoritățile au început să închidă nu doar locurile ieftine, ci toate bordelurile. Majoritatea oamenilor din industrie cred că ordinul a venit de la cel mai înalt nivel — se spune că cineva ar fi apelat la președinte pentru a «curăța» orașul”, mai spune Veronika.

„Când se va încheia războiul, va fi un coșmar”

„Recent, în districtul Primorsky, o rețea mare de bordeluri a fost destructurată, iar patronii și administratorii au fost duși la poliție. Văd constant astfel de povești în grupurile noastre de discuție. Judecând după ritmul acestor închideri, în curând vor mai rămâne doar trei sau patru — pe care poliția însăși le va prelua.

Multe dintre fete, văzând ce se întâmplă, plănuiesc să părăsească domeniul: unele s-au recalificat ca tehniciene de unghii, altele se gândesc să se mărite. Altele vor încerca să lucreze independent. Dar eu nu cred că a lucra fără protecție sau sprijin este o idee bună.

Și eu am terminat un curs de stilist pentru gene și sper să plec curând. Când se va sfârși războiul, veteranii se vor întoarce, și asta va fi înfricoșător pentru această meserie. Jumătate dintre ei vor avea arme, sunt obișnuiți să câștige 200.000 de ruble (aproximativ 2.386 dolari) pe lună — cine dintre ei se va angaja acum într-o fabrică? Dar nici ei nu vorbesc despre sfârșitul războiului. I-am întrebat pe unii când cred că se va termina și mi-au spus că va dura foarte mult timp”.

Industria în sine e acum lovită de razii. Bordelurile sunt închise unul câte unul. Fetele fie pleacă, fie încearcă să lucreze independent, dar e riscant. Eu am făcut cursuri de cosmetică și sper să renunț curând. Însă, când se va încheia războiul, toți SVOșnicii se vor întoarce – și va fi un coșmar. Jumătate vor avea arme, sunt obișnuiți cu salarii mari. Nu se vor întoarce la fabrici”, a conchis Veronika.

Natalia

Natalia are peste 30 de ani, nu e căsătorită și nu are copii. De câțiva ani încearcă să iasă din industria sexului, dar datoriile familiei o trag înapoi.

„Lucrez din 2010. În ultimii ani am luat pauză. Acum 10 sau 15 ani, pericolul venea de la interlopi. Acum vine de la SVOșnici. Nu sunt clienți buni – plătesc, dar mintea le e distrusă.

Cu mulți dintre ei este periculos chiar și să vorbești, ca să nu mai spun de glume — pot înțelege greșit ceva și te trezești cu un cuțit la gât. Nu înțeleg cum își poate imagina cineva să își facă o relație sau o familie cu astfel de bărbați. Ar putea să-și omoare cu ușurință soția și copiii. Nu pot trăi fără război în viața civilă, așa că își revarsă furia asupra femeilor.

Uram să merg la ei — dacă auzeam «SVO», spuneam simplu: «Nu merg». Încerc să șterg din memoria mea orice întâlnire cu ei, cât pot de repede. Unele fete nu se supără, totuși — le place că au bani.

„Banii câștigați în război îi aruncă pe prostituate, alcool și droguri”

Natalia a mai povestit că foarte puțin dintre soldații ruși au vrut să mergă cu adevărat la război, mulți s-au dus pentru bani, iar câștigurile nu le-au dat ca să își facă un viitor, să întemeieze o familie, ci pe femei, droguri, alcool.

„Din ce am văzut, foarte puțini dintre SVOșnici au vrut cu adevărat să meargă la război. Mulți spuneau că au fost forțați, iar unii chiar vorbeau împotriva lui. Nu am întâlnit niciodată bărbați care să creadă cu adevărat în război. Cei mai mulți au mers pentru bani și, se pare, îi primesc ușor. Sau poate pur și simplu nu îi prețuiesc — nu știu. Dar tot ce câștigă prin ucis aruncă aici pe nimic: nu pe familie, nu pe viitor, ci pe prostituate, alcool și droguri. Nu ai ce discuta cu ei. Nu le văd niciun viitor în priviri.

Mulți sunt acum invalizi — ce planuri și-ar putea face? Am mers la soldați care și-au pierdut brațele sau picioarele. Vor [sex], dar e dificil pentru ei — ce fel de sex poți avea fără picioare? Nu e o priveliște plăcută”, a spus Natalia.

„Tot femeile plătesc prețul”

Ea a spus că „poliția a încercat mereu să scoată cât mai mulți bani de la noi, dar acum toată atenția e pe SVO”, cărora „li s-a dat mână liberă — se comportă ca niște regi”.

„Pentru mine, toată această așa-zisă luptă împotriva prostituției nu e decât un război intern pentru teritoriu. Și tot femeile plătesc prețul. Polițiștii ne bat ca să-i intimideze pe patronii de bordeluri să închidă. Nici măcar nu ne vorbesc ca unor ființe umane: «Mișcă-te acum», plus poate un șut în fund. Unele bordeluri le-au devastat și le-au incendiat, în timp ce anumite saune de la marginea orașului continuă să funcționeze sub protecția poliției.

Bordelurile care încă primesc clienți au început să pună tot mai multă pază din cauza SVOșnicilor — uneori chiar gărzi înarmate. Afacerea asta a supraviețuit și va supraviețui în continuare. Nu contează dacă războiul se termină sau continuă, sau ce măsuri ia statul. Poate că se va transforma — poate vor rămâne doar clădiri fortificate, ca niște închisori, cu paznici și câini.

Am lucrat constant în meseria asta 12 din ultimii 15 ani. Apoi am început, în sfârșit, să gândesc mai limpede. Nu pot spune dacă voi rămâne în ea. Viața mereu pare să arunce ceva asupra mea care mă trage înapoi, chiar dacă nu vreau să mă întorc. Într-o criză, meseria asta te poate ține pe linia de plutire. Dar este ceva din care trebuie să ieși”, a încheiat Natalia.