„Torturi zilnice”. Ce se știe despre jurnaliștii ucraineni care sunt în captivitate rusească

Uniunea Națională a Jurnaliștilor din Ucraina (UNJU) și Federația Internațională a Jurnaliștilor au calculat că, de la începutul agresiunii la scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei, au murit cel puțin 127 de jurnaliști ucraineni, dintre care 18 și-au pierdut viața în timp ce își exercitau atribuțiile profesionale. Zece ziariști din lista UNJU figurează ca victime civile. Alți 99 de reprezentanți ai presei au murit în lupte fiind mobilizați în Forțele de Apărare ale Ucrainei, scrie Europa Liberă.

Jurnaliștii proiectului „Știri din regiunea Azov” al Serviciului ucrainean al Europei Libere au realizat un material în care relatează ce se știe despre jurnaliștii din teritoriile ocupate din sud aflați în captivitate rusească și ce face comunitatea profesională pentru a-și elibera colegii.

Lina Kușci, prim-secretar la UNJU, spune că Uniunea a făcut și o listă a jurnaliștilor pe care Rusia îi reține ca ostatici civili.

„Conform datelor noastre, în prezent, în captivitate rusească se află 30 de jurnaliști ucraineni. Dintre aceștia, 16 au fost reținuți ilegal sau răpiți după 24 februarie 2022. 12 dintre ei - din teritoriile recent ocupate din regiunile Zaporojie și Herson, iar patru – din Crimeea”, a spus ea.

Jurnaliștii „teroriști”

De peste doi ani, ocupanții o țin după gratii pe jurnalista din Melitopol, membră a UNJU, Irina Levcenko. A fost reținută direct pe stradă, în mai 2023. La acel moment, jurnalista era deja pensionară și suferea de o boală incurabilă. Sora Irinei, Olena Rudenko, a declarat pentru „Știri din regiunea Azov” că până acum nu se știe exact de ce este acuzată.

„La început a fost «terorism». Ce vor să-i încrimineze acum nu știm, nici care va fi acuzația. Aștept răspunsul ei să văd dacă i-au adus deja acuzațiile. Ea a scris că așteaptă procesul, dar procesul nu va fi la Donețk, urmează să fie transferată într-un alt oraș. Deocamdată, nu știm unde. I-am scris o scrisoare și aștept răspunsul, ca să știm ce facem mai departe. Poate va trebui să angajăm avocați. Nu știu cum va fi, dar aici toți ne ajută și sperăm să reușim”, spune ea.

Cel puțin un an, Irina Levcenko a fost ținută la Melitopol. Recent, rudele au aflat că jurnalista a fost transferată la Donețk. Sora povestește ce se știe despre starea ei.

„Scrie că condițiile nu sunt rele, are posibilitatea să citească cărți, există bibliotecă, este televizor, pentru că se uită la diverse emisiuni culinare. Nu sunt suficiente medicamente, dar voluntarii încearcă să trimită tot ce solicită. Cu hainele și mâncarea se descurcă. Acolo sunt ținute multe femei de vârste diferite: și mai tinere, și mai în vârstă”, spune Rudenko.

Împreună cu Irina Levcenko, forțele ruse l-au reținut și pe soțul ei, Oleksandr. După un an, acesta a fost eliberat, spune ruda. El refuză să plece din Melitopolul ocupat. O așteaptă pe Irina, afirmă ea.

„Răzbunarea ocupanților”

Un alt jurnalist aflat în prizonierat, Hennadii Osimak, locuia în Henicesk și era redactor-șef al publicației locale „Novîi Vizit” („Noua Vizită”). Pe 12 martie 2022 a anunțat că nu mai lucrează în mass-media. În martie 2024 s-a aflat că Osimak a fost reținut.

Ocupanții ruși îl acuză că ar face parte din batalionul tătarilor din Crimeea „Noman Celebidjihan”, pe care Federația Rusă l-a declarat „organizație teroristă”. Președintele Centrului de resurse al tătarilor din Crimeea, Eskender Bariev, consideră dosarul unul fabricat.

„Când a început blocada Crimeii, în 2015, aceasta era legată de interdicția de a transporta în teritoriul ocupat al Crimeii produse ucrainene, materiale de construcție și altele. Iar el, din partea sa, încerca să transmită informații despre cum se desfășura acest lucru. Deci nu se poate spune că a avut o legătură directă cu blocada sau cu oamenii care au organizat-o. Ca jurnalist, el încerca doar să ofere informații obiective”, explică apărătorul drepturilor omului.

Bariev califică drept „răzbunare” reținerea lui Hennadii Osimak și acuzațiile de implicare într-o organizație teroristă care îi sunt aduse.

„L-au acuzat că a lucrat acolo ca manager PR, că a încercat să popularizeze batalionul, acțiunile lui și altele. În plus, din câte știm, de la începutul ocupației au încercat să-i folosească experiența de jurnalist pentru a lucra pentru ocupanți. El a refuzat, nu a vrut să colaboreze. A început să lucreze ca taximetrist pentru a-și câștiga existența. Și aici vedem o situație în care ocupanții au început să se răzbune pentru refuzul de a coopera”, consideră Bariev.

Din cauza ostilităților și a ocupației de către Rusia a unei părți din teritoriile sudice ale Ucrainei, redacția nu poate obține confirmări oficiale pentru unele dintre declarațiile relatate și nici nu le poate verifica independent.

Așa-numita instanță de ocupație l-a condamnat pe Hennadii Osimak la 3 ani și 2 luni de închisoare. Bariev afirmă că jurnalistul a fost torturat în captivitate, iar acest lucru i-a afectat grav sănătatea.

„În prezent suferă de diabet zaharat avansat și de probleme grave cu coloana vertebrală. Acestea sunt consecințele. Comparativ cu alții, cărora li se dau, de exemplu, 13 ani de închisoare, 3 ani și 2 luni nu par mulți. Dar contează în ce condiții este ținută persoana și cum este tratată. E una când stă 5-6 ani fără tortură, doar fiind constrânsă să facă anumite munci. Dar e cu totul altceva când e supusă aproape zilnic torturii și abuzurilor”, a subliniat el.

‍

Lupta internațională

Uniunea Națională a Jurnaliștilor din Ucraina folosește diferite platforme internaționale pentru a reaminti despre colegii ucraineni aflați în captivitate, spune Lina Kușci, prim-secretar al organizației.

„Într-adevăr, facem advocacy la diferite niveluri. De exemplu, împreună cu International Press Institute, acum câteva luni am transmis ambasadorului Vaticanului în Ucraina lista tuturor celor 30 de jurnaliști ucraineni care sunt în prezent reținuți ilegal de Rusia, după ce noul papă și-a exprimat solidaritatea și îngrijorarea pentru soarta jurnaliștilor aflați în detenție. Am cerut Vaticanului să depună eforturi pentru a media eliberarea jurnaliștilor noștri.

Organizăm evenimente și în Ucraina, inclusiv în regiuni. De exemplu, în Zaporojie, unde colegii lor din Melitopol sunt în închisoare, am organizat de mai multe ori astfel de evenimente de solidaritate, pentru că acolo se adună jurnaliști care au reușit să scape din teritoriile ocupate și să evite captivitatea. Pentru ei este un subiect foarte, foarte apropiat”, a spus ea.

‍

‍

Pe lista jurnaliștilor aflați în prizonierat s-a aflat mult timp și numele jurnalistului Radio Svoboda Vladislav Iesipenko. În iunie 2025, el a fost eliberat din închisoare și a reușit să părăsească Crimeea ocupată. Președintele și directorul general al „Radio Europa Liberă/Radio Libertatea”, Stephen Capus, a reamintit: „Timp de peste patru ani, Vlad a fost pedepsit arbitrar pentru o crimă pe care nu a comis-o.”