Un soldat ucrainean povestește despre ritualul sordid al rușilor: „Oamenii nu fac așa ceva. Sunt creaturi ale iadului”

Bătut zilnic, a rămas cu sechele grave după cele șapteluni de detenție, transmite Hotnews.ro cu referire la publicația La Libre. „Există ceva mult mai rău decât tortura”, povestește el.

După ce a fost transferat între 12 centre de detențierusești, Igor Platonov afirmă fără nicio urmă de îndoială: „Nu voi mai finiciodată același”. Eliberat la sfârșitul lui noiembrie 2022, soldatulucrainean a găsit puterea să vorbească abia acum despre calvarul trăit, într-uninterviu amplu acordat ziarului olandez AD.

Totul a început în orașul Mariupol, după o bătăliesângeroasă, când Igor a fost capturat în 2022. În momentul în care s-a predat,încă mai spera că rușii vor respecta Convenția de la Geneva privind prizonieriide război. Primele sale impresii l-au liniștit. Soldații inamici păreauînțelegători. I-au oferit chiar o țigară. Însă Igor a fost repede dezamăgit.

Odată urcat în autobuzul care urma să-l ducă spre închisoareaunde avea să fie încarcerat, a fost deposedat de toate obiectele de valoare.

„Au luat tot: aur, cruciulițe, verighete. A fost foarteumilitor. Ne-au dus la infama închisoare Olenivka, lângă orașul Donețk. „Acoloa trebuit să ne dezbrăcăm complet și să suportăm o percheziție corporalăintegrală”, a povestit el pentru jurnaliștii de la AD.

Tortura? „Ăsta nu e cel mai rău”, spune soldatul ucrainean

Deși i s-a dat impresia că va fi eliberat rapid în cadrulunui schimb de prizonieri, Igor a povestit că și-a dat seama repede că nu se vaîntâmpla asta. Transportat din închisoare în închisoare, călătoriile aveau locîntotdeauna în aceleași condiții: cu ochii legați „atât de strâns” cu bandăadezivă încât îi provoca migrene îngrozitoare, mâinile legate la spate șiaruncat în spatele unui camion „ca vitele”.

Ajuns la destinație, situația se agrava. „Nu știi ce ți seîntâmplă. Cazi la pământ și ești bătut imediat”, a relatat el. „Te lovesc cubâte, patul puștii, bastoane și îți strigă să mergi aplecat, dar nu știiîncotro. Durerea este insuportabilă. Dacă cazi, te bat și mai rău. Cei carerămân la pământ sunt bătuți până la moarte”.

Totul face parte, de fapt, dintr-un ritual rusesc numit„priyomka”, despre care Biroul raportorului special al ONU pentru drepturileomului afirmă că este caracterizat prin bătăi crude prelungite.

Igor spune că a trăit acest ritual de fiecare dată când afost adus într-un nou centru de detenție.

De altfel, a rămas cu numeroase sechele. „Mi-am pierduttoți dinții”, exemplifică el. Printre rănile suferite se numără unele lavertebre, coaste, maxilar și piciorul drept, toate fracturate.

Dar, pentru el, asta nu e cel mai rău. Acea durere fizicăpălește în comparație cu umilințele la care sunt supuși zilnic prizonierii.Sunt obligați să imite cotcodăciturile unei găini, să cânte cântece pentruamuzamentul paznicilor, să alerge goi, în șir indian.

„La Kursk, trebuia să dansăm pentru a distra gardienii.Toți, inclusiv răniții. Cei care cădeau erau bătuți cu bestialitate. Acolo amfost bătut groaznic”, continuă el în interviul acordat jurnaliștilor AD,menționând și faptul că a fost ras de mai multe ori cu brutalitate,ajungându-se chiar să i se smulgă bucăți de piele.

Paznicii ruși, descriși drept „creaturi ale iadului”

După toate acestea, urmează interogatoriile. Și acolo estetorturat. În plus, este conectat la un detector de minciuni. „Un moment extremde stresant”, spune Igor.

După șapte luni de această viață de coșmar, i se spune căva fi eliberat. Nu crede. I s-a mai spus asta de multe ori, doar pentru a-i dasperanțe false și a-i face detenția și mai grea. Dar când observă că violențeledevin mai rare, începe să creadă că poate e adevărat. Rușii par să încerce sășteargă urmele relelor tratamente repetate. Începe să vadă luminița de lacapătul tunelului. Speră totuși să nu se înșele.

La sfârșitul lunii noiembrie 2022, vine în sfârșiteliberarea. Are loc schimbul de prizonieri. Igor este liber. Deși își recapătăviața de dinainte, nu mai reușește să se comporte ca înainte și povestește cănu mai poate avea încredere în oameni. Mai mult, ura pe care o simte față detorționarii săi îl macină profund:

„Nu sunt oameni. Oamenii nu fac așa ceva. Sunt creaturiale iadului.”

‍