Vitalie Vovc // Ultima săptămână de viaţă „ca înainte”

Au trecut 1305 de zile de când hoardele putleriste au invadat Ucraina.

Și în această săptămână tempourile avansării putleriștilor la sol au diminuat. Este a treia săptămână consecutivă, cel puțin. De asemenea continuă să vină știri despre contra-atacuri ucrainene, din ce în ce mai ample și cu rezultate mai importante. E curios de constatat însă că diminuează nr. de km² cuceriți de armata rusă, nu și nr. de ciocniri armate. Putem bănui că nu atât eforturile rușilor au diminuat, cât a crescut eficiența apărării ucrainenilor. Apără-i, Doamne pe Ucraineni, căci doar ei ne apără pe noi!

Astea fiind spuse, principalele evenimente care țin de acest război nu au avut loc în Ucraina, ci în țările vecine: Belorusia, Polonia, România și Estonia. În Belorusia au avut loc „manevre” militare pe care le-a vizitat putler în persoană. Cu această ocazie Polonia a închis definitiv frontiera cu Belorusia, inclusiv pentru traficul de mărfuri. Nu sunt precauții inutile: să nu uităm că trupele care au invadat Ucraina au fost adunate la frontiere sub pretextul „manevrelor”...

Dar manevrele ar putea rămâne manevre, dacă rusia nu ar fi atacat spațiul aerian al Poloniei, României și Estoniei. În Polonia au intrat v-o 20 de drone, unul (cel puțin unul, la drept vorbind) a intrat în România, iar în Estonia 3 avioane Mig-31 (din alea care lansează rachete Kinjal) au survolat spațiul aerian timp de 12 min – o eternitate pentru avioane de acest tip.

Spațiul mediatic e plin de varii presupuneri referitoare la scopul acestor atacuri asupra spațiului NATO, dar noi vom menționa un singur lucru, care ne va permite să facem conecțiunea directă cu evenimentele din R. Moldova: putler nu are de gând să se oprească și aveau dreptate toți acei care insistau asupra faptului că Ucraina trebuie ajutată să învingă (nu doar să reziste) în acest război, altfel putler va continua invazia mai departe în Europa.

A FI SAU A NU FI Ziceam săptămâna trecută că scrutinul din 28 septembrie este despre viață și moarte. Nu am exagerat și nici nu e o figură de stil. Nu sunt singurul, din fericire, care spune asta, dar zilele trecute, poate cel mai expresiv din toți, a explicat cum stau lucrurile renumitul (și rău-făimatul la noi) publicist rus, Alexandr Nevzorov.  Sunt cel puțin două motive care mă fac să vă recomand insistent să-i ascultați interviul: în primul rând el cunoaște foarte bine „casa” din interior, căci i-a slujit și a profitat din plin de mila FSB-ului multă vreme, în al doilea - el a fost printre puținii comentatori care nu a avut dubii referitor la faptul că putler va ataca Ucraina. (Astea fiind spuse, voi aminti că și subsemnatul lansa avertizări de același gen, dar nu există prooroci în propria țară, după cum se știe, și în afară de comentarii de genul ăsta - „de poziții dure în postările tale nu zic, m-am deprins” – nu prea am primit feedback).

Voi încerca, în câteva cuvinte, să reproduc scenariul despre care a povestit și Nevzorov: dacă vin la putere putleriștii la Chișinău, acest teritoriu va fi folosit drept platformă de lansare a unei ofensive militare spre Odesa. Și asta înseamnă că Republica Moldova va intra în război cu Ucraina și de această data nu vorbim de „război hibrid”. Să nu vă amăgiți cu gândul că va trece pe alături, că vor aduce rușii soldații lor și că nu ne vor „atinge”. În primul rând, nu mai sunt resursele rușilor inepuizabile, au nevoie de carne de tun, în al doilea rând, cine vă garantează că Ucrainenii nu vor riposta? Iar dacă Ucraina ripostează, cine vă garantează că noua cârmuire kremlinistă nu va decreta o mobilizare pentru „apărarea patriei”? Nu credeți acest scenariu? Întrebați unde au dispărut bărbații din Donețk...

Ori poate că și astăzi îmi veți spune că am „poziții dure”? ...

Cel mai bine, însă, e să nu testăm dacă are Nevzorov sau nu dreptate, ci să ne facem datoria la scrutinul din 28 septembrie. Fiți de acord: e mai ușor să mergi duminică la biroul de vot, decât la iarnă cu un Kalashnikov în dinți la asaltul Odesei...