Însă concesiile făcute de Washington par a fi mult mai serioase, scrie European Pravda. Statele Unite au anunțat că vor ridica sancțiunile asupra potasei din Belarus. Exporturile de potasiu reprezintă una dintre principalele surse de venit pentru bugetul de stat belarus, transmite Digi24.RO.
Ca răspuns, Lukașenko a acceptat să elibereze prizonieri „de vârf”: laureatul Premiului Nobel Ales Bialiatski, fostul bancher Viktar Babaryka, considerat principalul adversar al lui Lukașenko la alegerile prezidențiale din 2020, și asociata acestuia, Maria Kalesnikava.
Este, fără îndoială, un triumf al diplomației americane. Totuși, rămân multe întrebări fără răspuns. Va continua Donald Trump cu alte schimburi, așa cum a anunțat anterior, sau își va pierde interesul pentru problema belarusă? Și în ce măsură aceste scenarii depind de progresul negocierilor de pace dintre Ucraina și Rusia?
Două rute de deportare
Acordul era așteptat imediat ce s-a anunțat că trimisul special al lui Donald Trump, John Coale, va vizita Minsk. Cu o lună înainte, pe 4 noiembrie, Departamentul Trezoreriei SUA anunțase ridicarea sancțiunilor împotriva companiei aeriene naționale a Belarusului și permisiunea pentru operațiuni legate de avionul personal al lui Lukașenko.
Chiar și atunci, aceste măsuri păreau pregătiri pentru un nou schimb, probabil unul mult mai amplu. Exact acest lucru s-a și întâmplat. La Minsk, John Coale a confirmat ridicarea sancțiunilor asupra potasei, o măsură extrem de importantă pentru economia Belarusului.
Totuși, procesul de eliberare a prizonierilor politici a fost plin de surprize. În trecut, toți prizonierii eliberați au fost deportați în Lituania, însă de această dată situația a fost diferită.
Majoritatea prizonierilor politici, inclusiv Viktar Babaryka și Maria Kalesnikava, au fost deportați în Ucraina. Ulterior, s-a raportat că decizia a fost luată personal de Lukașenko, cu doar câteva ore înainte de deportare.
Această mutare este considerată cel puțin ciudată, în condițiile în care Ucraina se află în război, iar deportările nu se fac, de regulă, către state implicate în ostilități active.
Probabil, Lukașenko a acționat impulsiv. Relațiile dintre Belarus și Lituania se află într-o fază de escaladare. Minsk a reținut șoferi de camioane lituanieni și a lansat baloane meteorologice către Lituania, perturbând activitatea aeroporturilor.
Ca reacție, Vilnius a amenințat cu confiscarea tuturor activelor belaruse. În acest context, Lukașenko ar fi putut evita să facă chiar și un gest simbolic în favoarea Lituaniei. Având în vedere relațiile dificile și cu alte state vecine din UE, a apărut varianta Ucrainei.
Totuși, un număr mic de prizonieri a fost deportat în Lituania, inclusiv Ales Bialiatski, activist pentru drepturile omului și laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 2022.
Acest detaliu este revelator. Dintre toți prizonierii politici ai lui Lukașenko, Bialiatski era singurul de interes personal pentru Trump. Eliberarea unui laureat Nobel ar putea spori șansele ca președintele SUA să fie, la rândul său, recompensat cu Premiul Nobel pentru Pace.
Nu este exclus ca acesta să fi fost motivul pentru care Washingtonul, deși a acceptat schimbarea rutei de deportare pentru majoritatea prizonierilor, a fost intransigent în cazul lui Bialiatski.
Ce mai are Lukașenko de oferit?
În pofida celor trei valuri de eliberări, în Belarus se mai află încă aproximativ o mie de prizonieri politici. Trimisul special al lui Trump, John Coale, a sugerat că aceștia ar putea fi eliberați în decurs de o lună, posibil chiar toți odată.
„Cred că este mai mult decât posibil, cred că este probabil. Suntem pe drumul cel bun, impulsul există”, a declarat Coale.
Reprezentantul SUA a estimat, de asemenea, că Lukașenko ar putea renunța la practica lansării de baloane meteorologice spre Lituania, întrucât „încearcă sincer să calmeze spiritele” în relația cu vecinii.
În schimbul eliberării tuturor prizonierilor politici, Coale a afirmat că majoritatea sancțiunilor împotriva Belarusului ar putea fi eliminate, numind acest lucru „un schimb echitabil”.
Este însă un scenariu realist? Pe de o parte, schimburile anterioare arată că nimic nu este imposibil: Lukașenko a acceptat eliberarea unor persoane pe care le consideră dușmani personali.
Pe de altă parte, nu mai există prizonieri politici care să prezinte un interes major pentru Trump. Deși mulți jurnaliști și activiști sindicali sunt încă în detenție, eliberarea lor ar aduce beneficii politice limitate pentru Washington.
Singura figură importantă rămasă este Andrzej Poczobut, jurnalist de origine poloneză și activist al minorității poloneze din Belarus. Eliberarea sa reprezintă o prioritate pentru Polonia, iar Lukașenko negociază deja cu Varșovia condițiile acestui pas.
În spatele tratatului
Se mai consideră că Lukașenko ar putea fi util Statelor Unite ca intermediar de presiune asupra lui Vladimir Putin. John Coale a declarat că a discutat războiul ruso-ucrainean cu liderul belarus, iar contactele sale strânse cu Kremlinul ar putea fi valorificate.
O altă ipoteză vizează influența asupra dictatorului venezuelean Nicolás Maduro, cu care Lukașenko are relații apropiate. Totuși, în ambele cazuri, ar fi imprudent să se mizeze serios pe eficiența unui asemenea ajutor.
Ce are de oferit SUA?
Istoria regimului Lukașenko arată un model repetitiv: escaladare, sancțiuni occidentale, urmate de o „dezghețare”, în care Minsk eliberează ostatici, iar Occidentul relaxează presiunile.
De această dată însă există o diferență majoră: Europa nu participă la acest proces. Sancțiunile UE sunt mult mai importante pentru economia belarusă decât cele americane.
Chiar dacă SUA ridică sancțiunile asupra potasei, impactul pozitiv va fi limitat fără o decizie similară din partea UE. Principalul obstacol rămâne lipsa logisticii maritime.
Ridicarea sancțiunilor ar avea efecte reale doar dacă Lituania ar permite din nou tranzitul îngrășămintelor belaruse către portul Klaipėda. Acest lucru ar permite o creștere semnificativă a exporturilor.
Însă Vilnius a exclus orice concesii față de regimul belarus. În plus, Lukașenko nu mai are „ostatici de marcă” care să poată fi folosiți pentru a exercita presiuni asupra Lituaniei.
Viitoare schimburi
Viitoarele schimburi dintre Statele Unite și Belarus par să depindă direct de evoluția negocierilor de pace dintre Ucraina și Rusia.
Dacă acestea vor avansa, Washingtonul ar putea fi interesat să îmbunătățească relațiile cu Minsk ca formă de presiune soft asupra Kremlinului. Lukașenko, la rândul său, dorește un acord cu SUA înainte ca războiul să fie înghețat.
După aceea, ofertele de eliberare a prizonierilor politici nu vor mai fi la fel de generoase. Iar dacă următoarea inițiativă de pace a lui Trump va eșua, acest lucru va afecta direct și dialogul cu Lukașenko.
