Autoritățile de la Seul trebuie să stabilească dacă le acordă protecție și dacă încep procedurile pentru relocarea lor, dar cazul ridică și întrebări juridice privind transferul celor doi prizonieri de război, relatează Reuters, citat de Digi24.ro. Ministerul sud-coreean al Unificării a anunțat luni că situația celor doi va fi analizată în baza legislației și a practicilor aplicate în cazuri similare.
Ce se va întâmpla cu cei doi soldați
În mod obișnuit, nord-coreenii care ajung în Coreea de Sud și solicită protecție sunt anchetați de Serviciul Național de Informații (NIS). Autoritățile le verifică identitatea, motivele pentru care au părăsit Coreea de Nord și eventualele aspecte care țin de securitatea națională. Ancheta și perioada de protecție temporară pot dura până la 90 de zile, cu posibilitatea prelungirii în anumite situații.
În cazul celor doi soldați, procedurile ar putea fi mai ample, având în vedere experiența lor militară și informațiile pe care le dețin despre desfășurarea trupelor nord-coreene în Rusia. Yu Yong-weon, parlamentar al opoziției sud-coreene care s-a întâlnit cu cei doi în Ucraina în februarie 2025, a spus că aceștia au făcut parte din forțele speciale nord-coreene.
Potrivit lui, soldații ar putea furniza informații despre pregătirea militară a Phenianului, capacitățile armatei nord-coreene și participarea acesteia la războiul din Ucraina. Dacă vor primi protecție, cei doi ar urma să participe, în mod normal, la programe de pregătire pentru relocare înainte de a fi integrați în societatea sud-coreeană.
Ministrul Unificării este cel care decide, de regulă, dacă un nord-coreean care ajunge în Coreea de Sud beneficiază de protecție. Directorul NIS poate lua însă decizia din motive de securitate națională.
Yu a declarat pentru Reuters că sensibilitatea cazului ar putea face ca cei doi să rămână mai mult timp departe de atenția publică decât alți nord-coreeni ajunși în Coreea de Sud.
Starea lor fizică și psihică ar urma, de asemenea, să fie evaluată. Yu a spus că, atunci când s-a întâlnit cu ei, soldații erau ținuți separat într-un centru de detenție ucrainean și că izolarea prelungită și incertitudinea le-ar fi putut afecta sănătatea mintală.
Problema juridică a transferului
Transferul celor doi în Coreea de Sud ridică și întrebări legate de statutul lor de prizonieri de război și de temeiul juridic al mutării într-o țară terță. A Treia Convenție de la Geneva prevede că prizonierii de război trebuie eliberați și repatriați fără întârziere după încheierea ostilităților active.
Prevederea nu interzice însă în mod necesar eliberarea sau transferul unui prizonier într-o țară terță înainte de acel moment. Coreea de Sud și Ucraina nu au făcut public temeiul legal în baza căruia cei doi au fost transferați și nici dacă mutarea lor a pus oficial capăt statutului de prizonieri de război.
Peter Ward, cercetător la Sejong Institute, a declarat că repatrierea este un principiu fundamental aplicabil prizonierilor de război, dar că acesta nu ar trebui să fie aplicat dacă întoarcerea în țara de origine le-ar pune în pericol bunăstarea sau drepturile. „Există suficiente temeiuri în dreptul umanitar și în legislația privind drepturile omului pentru ca acești prizonieri de război să fie transferați într-o țară terță aleasă de ei, atât timp cât acea țară este dispusă să îi primească”, a spus Ward.
La rândul său, Lee Shin-wha, profesor la Universitatea Korea și fost emisar pentru drepturile omului în Coreea de Nord, a spus că transferul ar putea genera în continuare tensiuni juridice și diplomatice.
Potrivit acesteia, dreptul internațional tratează Coreea de Nord și Coreea de Sud ca state separate, în timp ce Seulul îi consideră pe nord-coreeni cetățenii săi. Lee a mai spus că dorința celor doi de a ajunge în Coreea de Sud, precum și riscurile la care s-ar putea expune în Coreea de Nord, reprezintă argumente pentru acceptarea lor în Sud.
De ce nu ar fi putut fi trimiși înapoi în Coreea de Nord
O eventuală repatriere ar trebui analizată și prin prisma dreptului internațional privind drepturile omului. Dacă soldații s-ar confrunta cu un risc real de tortură, persecuție sau alte forme grave de rele tratamente, returnarea lor ar putea intra în conflict cu principiul non-refoulement, care interzice trimiterea unei persoane într-o țară în care există astfel de riscuri.
Lee a explicat că repatrierea este regula generală pentru prizonierii de război, dar că practica internațională recunoaște și repatrierea voluntară și interzice returnarea atunci când aceasta ar putea duce la persecuție sau tortură. Cei doi soldați și-au exprimat în mod repetat dorința de a ajunge în Coreea de Sud, inclusiv în interviuri acordate presei și în timpul întâlnirii cu Yu.
În plus, liderul nord-coreean Kim Jong Un i-a lăudat pe soldații care s-au sinucis în timp ce luptau împotriva forțelor ucrainene în regiunea Kursk din Rusia, unde cei doi au fost capturați. Ward a declarat că Phenianul are puține argumente în dreptul internațional pentru a solicita returnarea celor doi.
Cum s-a implicat Coreea de Sud în sprijinirea Ucrainei
Coreea de Sud este un important producător de armament și s-a confruntat cu presiuni din partea unor state occidentale și a Ucrainei pentru a furniza arme letale Kievului.
Seulul s-a concentrat însă până acum pe ajutorul neletal, inclusiv pe furnizarea de echipamente pentru deminare. Președintele sud-coreean Lee Jae Myung a anunțat, la summitul NATO din iulie, un pachet de sprijin de 100 de milioane de dolari pentru Ucraina.
Guvernul său a precizat atunci că armele letale nu sunt incluse. Seulul a promis, de asemenea, continuarea ajutorului umanitar și sprijin pentru reconstrucția Ucrainei.
La summitul din iulie, Lee și președintele ucrainean Volodimir Zelenski au convenit că problema soldaților nord-coreeni capturați trebuie gestionată în conformitate cu voința liber exprimată a acestora, dreptul internațional și principiile umanitare.
De ce a vrut Seulul să păstreze transferul secret
Coreea de Sud a cerut Ucrainei scuze după ce Zelenski a dezvăluit transferul celor doi soldați la Adunarea Generală a ONU, săptămâna trecută. Seulul a susținut că Kievul a încălcat un acord privind păstrarea caracterului confidențial al informațiilor.
Autoritățile sud-coreene au spus că secretizarea transferului era necesară pentru protejarea celor doi soldați și a rudelor lor aflate în Coreea de Nord. Kievul a respins însă această versiune și a afirmat că nu a existat niciun acord privind păstrarea secretului.
