Despre ce au raportat ambele maluri ale Nistrului și ce nu este în regulă cu drepturile omului în așa-zisa Transnistria?
Raportul lui Ceslav Panico – Ombudsmanul (Avocatul Poporului) moldovean – a fost prezentat în Parlamentul de la Chișinău. Acesta a descris situația drepturilor omului în regiunea transnistreană drept „gravă și alarmantă”, scrie Cotidianul.MD.
În capitolul introductiv, Ceslav Panico a menționat că încă nu are „acces liber, necondiționat și sistematic” în zona din stânga Nistrului. Monitorizarea drepturilor omului se realizează prin intermediul biroului Avocatului Poporului din Varnița, dar și prin apeluri personale din partea cetățenilor și a organizațiilor internaționale. Prin urmare, datele privind respectarea drepturilor omului sunt incomplete.
Avocatul Poporului a subliniat că un „grup de lucru pentru drepturile omului” nu a fost niciodată înființat în timpul procesului de negocieri din 2025. El a precizat că pretinșii oficiali ai așa-zisei Transnistria politizează excesiv problema și refuză să permită accesul experților societății civile moldovenești în stânga Nistrului.
În același timp, Ceslav Panico a menționat că primește în mod regulat plângeri de la locuitorii din regiune cu privire la unele acțiuni ale oficialilor moldoveni. Centrele Naționale de Asigurări (CNAS) refuză să restituie și să calculeze pensiile pe baza înregistrării domiciliului în așa-zisa Transnistria. În mod firesc și legitim, centrele solicită înregistrarea pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale de la Chișinău. Aceasta este una dintre principalele probleme care împiedică locuitorii din regiune să solicite pensii moldovenești.
Avocatul poporului a raportat încă o dată problema recrutării ilegale a cetățenilor moldoveni în „armata PMR”. Raportul menționează că toți cetățenii moldoveni cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani care locuiesc în regiunea transnistreană riscă să fie recrutați în ”armata” locală, dacă dețin cetățenia pretinsei PMR. Aceasta este o practică paradoxală și scandaloasă prin care cetățenii moldoveni cu pașapoarte transnistrene sunt recrutați în așa-zisa armată separatistă, riscând să ajungă carnea de tun a Rusiei.
Conform raportului Ombudsmanului, libertatea religioasă continuă să fie încălcată în așa-zisa Transnistria. Bunăoară, membrilor Bisericii Martorilor lui Iehova le este interzis să organizeze întâlniri și să predice în regiune. Din 2018, Biserica Martorilor lui Iehova este o organizație indezirabilă în stânga Nistrului. Trebuie menționat că Rusia a interzis complet această organizație în 2017, iar autoritățile-fantomă de la Tiraspol au replicat papagalicește practica rusă, șase luni mai târziu.
Ceslav Panico a vorbit și despre paradoxala problemă a dublei urmăriri penale. Ombudsmanul a menționat că persoanele pot fi urmărite penal, în mod simultan, atât de instanțele moldovenești, cât și de pretinsele instanțe transnistrene, pentru aceleași infracțiuni.
În ce constă paradoxul problemei? Între așa-zisa Transnistria și Republica Moldova există o zonă de securitate a cărei frontieră este păzită de așa-zise forțe de menținere a păcii. Formal, sistemele de aplicare a legii din Republica Moldova și din zisa Transnistria operează în această fâșie. În practică însă, dacă cineva comite o infracțiune în zona de securitate, își ispășește pedeapsa într-o închisoare transnistreană și este eliberat, ulterior, poate fi închis și în dreapta Nistrului, pentru aceeași infracțiune. Și invers e valabil. Astfel de precedente au fost deja întâlnite.
La finalul raportului, Avocatul Poporului a propus o serie de măsuri pentru protejarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. A se reține că situația drepturilor omului în așa-zisa Transnistria se înrăutățește cu fiecare an care trece.
În aceeași zi, 20 mai, pretinsul avocat al poporului din așa-zisa Transnistria, Veaceslav Kosinski, a prezentat și el un așa-zis raport despre drepturile omului în regiune. În pură tradiție sovietică, în pretinsa legislație locală, pretinsul avocat al poporului de la Tiraspol e numit ”comisar pentru drepturile omului”. Evident, nerecunoscută de nimeni pe plan internațional, gubernia inventată de ruși are propria viziune despre drepturile omului, diametral diferită atât de standardele moldovenești, cât și de cele globale.
„Comisarul pentru drepturile omului” din așa-zisa PMR a raportat că, în 2025, a examinat aproape 500 de plângeri privind încălcarea drepturilor cetățenilor. Aproximativ două treimi din solicitările adresate biroului său au vizat pensiile și beneficiile de pensie. Oamenii s-au plâns de prestația pretinșilor funcționari și de birocrația prelungită. Încălcările drepturilor de proprietate sunt al doilea cel mai frecvent subiect de apel către pretinsul Ombudsmanul local. De obicei, această categorie presupune soluționarea disputelor dintre vecini privind gardurile instalate necorespunzător.
Veaceslav Kosinski s-a lăudat că, datorită biroului său din așa-zisa PMR, pretinsul Cod de procedură penală local a fost ”reformat”. Începând cu luna aprilie a anului în curs, în așa-zisa Transnistria a fost introdus un sistem de arest la domiciliu și eliberare pe cauțiune. Ceea ce înseamnă că oamenii nu mai sunt obligați să rămână în arest preventiv până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești. Această practică este o noutate absolută în regiune. Raportul precizează că „acest regulament reflectă practicile internaționale de protecție juridică și va permite Transnistriei să își îmbunătățească situația drepturilor omului”. Același raport nu explică nicăieri de ce așa-zisa Transnistria nu respectă cele mai elementare practici internaționale de protecție juridică.
Pretinsul avocat al poporului de la Tiraspol și-a exprimat și „îngrijorarea” cu privire la reintegrarea socială a foștilor deținuți. În manieră sovietică, în 2025 a avut loc o amnistie majoră în onoarea celei de-a 35-a aniversări a așa-zisei PMR, fiind eliberate 514 persoane. Pe lângă acestea, aproximativ 300 de persoane au fost eliberate după ispășirea pedepselor. Astfel, numărul total al foștilor deținuți care se întorc la „viața civilă” a ajuns la aproximativ 900. Dintre aceștia, doar 207 și-au găsit un loc de muncă, aproximativ 20% din numărul total al celor eliberați. „Lipsa unui loc de muncă și a unui venit legal duce adesea la recidivă”, a avertizat Kosinski. În stânga Nistrului e penurie de locuri decente de muncă.
Evident, așa-zisul raport al pretinsului Ombudsman de la Tiraspol nu a abordat încălcările drepturilor omului semnalate de omologul său moldovean. De fapt, în urma analizei noastre nu am găsit nicio propunere pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului; cea mai mare parte a așa-zisului raport este dedicată informațiilor privind inspecțiile școlilor, spitalelor și închisorilor.
A se remarca faptul că, de-a lungul a peste trei decenii, autoritățile constituționale moldovenești nu i-au putut influența pe pretinșii oficiali din așa-zisa Transnistria, aceștia luându-și ”lumina” strict de la Kremlin. Astfel, în cei 35 de ani de conflict, nu a fost dezvoltat niciun mecanism pentru a proteja drepturile cetățenilor moldoveni care locuiesc în regiunea transnistreană. Audierea sa în cadrul procedurii de vetting s-a concentrat pe economiile familiei, sprijinul financiar din partea rudelor, cheltuieli pentru construcția unei case de vacanță și presupuse discrepanțe patrimoniale pentru mai mulți ani din perioada evaluată.
