Potrivit tradiției creștine, cei 40 de mucenici au fost ostași romani care au refuzat să renunțe la credință. Ei au fost întemnițați timp de opt zile, bătuți cu pietre și, în cele din urmă, scufundați, în plină iarnă, într-un lac din Sevastia, în Armenia de astăzi, pentru că au refuzat să se închine idolilor. Printre ei s-a numărat și Sfântul Mucenic Valeriu, în cinstea căruia poartă numele o biserică din sectorul Râșcani al capitalei.
Legenda spune că, la miezul nopții, unul dintre soldați nu a mai rezistat frigului și a ieșit din apă, alergând spre o baie caldă pregătită de slujitorii idolilor. Ceilalți au rămas în lac, rugându-se. Atunci, gheața s-ar fi topit, iar asupra mucenicilor au coborât cununi strălucitoare. Unul dintre soldații de pază, impresionat de minune, s-a alăturat lor și a mărturisit că este creștin, completând astfel numărul celor 40. A doua zi, soldații au fost scoși din apă, iar picioarele le-au fost zdrobite cu ciocanele, murind în chinuri.
În această zi, în biserici se oficiază Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, considerată una deosebită de către preoți. Credincioșii participă la slujbă, se spovedesc și se împărtășesc. Gospodinele pregătesc copturi din aluat, numite „Sfinți”, care sunt oferite de pomană și așezate la icoane, unde sunt păstrate, potrivit tradiției, până la Sfântul Gheorghe.
În credința populară, cei 40 de mucenici sunt considerați protectori ai agriculturii și ai vegetației. De asemenea, se spune că în această zi este bine să se facă milostenie și să se dea de pomană.
