„Am stat la povești despre viață, despre tinerețe și despre acea noapte din 1970 în care două fete de 16 și 19 ani au avut curajul să sfideze un regim care încerca să le spună oamenilor cine au voie să fie, ce limbă să vorbească și ce istorie să-și amintească. Peste mai bine de jumătate de secol, le-am ascultat povestind toate acestea, în limba română, la Ambasada României”, a menționat el.
Ambasadorul a amintit că povestea lor este adusă astăzi în fața publicului prin spectacolul „Noaptea scrisă cu roșu”, al Teatrului „Fără Nume”, în regia Luminiței Țâcu.
„Povestea lor este, înainte de toate, o lecție despre curaj, libertate și identitate. Dar și despre ceea ce ne unește și despre cât de profund sunt legate destinele oamenilor de pe cele două maluri ale Prutului. O legătură pe care istoria a pus-o la încercare, dar pe care limba, cultura și valorile comune au păstrat-o vie”, a adăugat Cristian-Leon Țurcanu.
De menționat că acum 56 de ani, în noaptea spre 1 octombrie 1970, în plin regim comunist, Asea Andruh-Scorpan şi Lilia Neagu, care aveau 16 și, respectiv, 19 ani, au decis să afişeze mai multe lozinci în limba română pe blocurile de locuit, instituţiile statului şi vitrinele magazinelor de pe străzile centrale ale Chişinăului. Tinerele, au scris atunci mesaje, precum:
„Trăim la ruşi cu pielea şi-n mănuşi”;
„Scoală, Ştefane cel Mare, scoală, scoală din mormânt, ia-ţi tu sabia cea mare, fă dreptate pe pământ”;
„Moarte cotropitorilor!”;
„Întoarceţi-ne alfabetul latin!”.
Aceste acțiuni au atras rapid atenția autorităților sovietice. Istoricul și actualul director al Agenției Naționale a Arhivelor, Igor Cașu, a scris într-un material din anul 2012 pentru Adevărul, că la ședința Biroului Comitetului Central al PCM din RSSM din 5 octombrie 1970, viitorul președinte al R. Moldova Petru Lucinschi, pe atunci prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist din Moldova, a vorbit despre intensificarea „propagandei naționaliste” în rândul moldovenilor, dându-le exemplu pe Lilia Neagu și Asea Andruh-Scorpan. Potrivit lui Cașu, anume Lucinschi a fost autorul moral al persecutării celor două tinere.
După reținere de către KGB-ul și miliția sovietică, Asea Andruh-Scorpan, fiind minoră, a fost dată afară din școală și obligată să muncească timp de un an în folosul comunității, iar Lilia Neagu a fost condamnată la 2 ani de închisoare – pedeapsa care a fost ispășită în Penitenciarul de la Rusca. Abia în anul 1990, Neagu a fost reabilitată.
