Într-un interviu pentru NEWSTREAM.MD, Șarov vorbește despre rolul României în modernizarea educației din Republica Moldova, despre investițiile de care mai au nevoie universitățile, migrația studenților și perspectiva unei integrări tot mai strânse a spațiului educațional românesc.
Domnule prorector, cum evaluați, din perspectiva experienței dumneavoastră în educație și în conducerea Universității de Stat din Moldova, sprijinul oferit de România sistemului educațional din Republica Moldova?
Sprijinul oferit de România Republicii Moldova este unul enorm și nu sunt doar cuvinte. Pe parcursul întregii perioade de după 1990–1991 am simțit constant acest sprijin, în special în domeniul educației.
În primul rând, vorbim despre valoarea investițiilor realizate de România și de diferiți actori importanți, atât la nivel central, cât și local. Vorbim despre școli renovate, despre autobuze pentru transportarea copiilor, despre investiții în sistemul educațional.
Este foarte important că nu vorbim doar despre proiecte de infrastructură, deși acestea sunt extrem de importante pentru domeniul educației, ci și despre relațiile dintre oameni. Indiferent de regimurile politice care s-au succedat, relația cu România a continuat, uneori cu mai multă intensitate, alteori cu anumite distanțări, dar a existat permanent. În ultimii ani, aceste relații au primit un nou impuls.
DRRM a finanțat în ultimii ani mai multe proiecte în domeniul universitar din Republica Moldova. De ce tip de proiecte ar mai avea nevoie universitățile noastre pentru a se dezvolta și a trece la un alt nivel?
Am avut oportunitatea să văd foarte bine rolul Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova și contribuția acestuia pentru învățământul superior, în special în perioada 2021–2025.
La Universitatea de Stat din Moldova au fost susținute mai multe proiecte importante. Au fost modernizate și amenajate spații universitare, inclusiv săli și laboratoare, au fost create condiții mai bune pentru studenți și profesori.
Dar dincolo de infrastructură, esențiale sunt relațiile dintre oameni și integrarea universităților noastre în rețele academice comune. USM are relații foarte bune cu marile universități din România – București, Iași, Timișoara, Sibiu, Constanța și altele.
În perioada 16–17 octombrie va fi organizat tradițional Forumul Educației Iași–Chișinău, ajuns deja la cea de-a patra ediție. Este o platformă foarte importantă pentru universități și profesori.
Tot cu sprijinul Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova sunt dezvoltate proiecte pentru profesorii de istorie și de limba română.
De fapt, multe proiecte mari au pornit de la întâlniri între oameni și de la idei care, inițial, păreau mici. Astăzi avem tot mai multe programe de diplome duble între Universitatea de Stat din Moldova și universitățile partenere din România, conferințe comune și proiecte academice. Această apropiere va continua.
România acordă de-a lungul anilor mii de burse studenților din Republica Moldova. Cum putem transforma acest fenomen dintr-un exod al tinerilor într-un câștig pentru Republica Moldova?
Eu nu aș folosi neapărat cuvântul „exod”, chiar dacă înțeleg sensul în care îl utilizați.
În ultimii ani observăm și o tendință de creștere a numărului de studenți care rămân în Republica Moldova. În același timp, trebuie să înțelegem că până în anul 2030 vom resimți foarte puternic scăderea demografică și reducerea numărului de studenți în sistemul de învățământ superior.
Putem noi să închidem granițele pentru studenți? Evident că nu.
România a oferit întotdeauna aceste oportunități și aceste burse. Au existat și voci din mediul universitar românesc care au spus că acordarea burselor creează o anumită competiție între universitățile din spațiul românesc. Dar trebuie luate în calcul și problemele geopolitice, cele economice, crizele din Europa și cele din spațiul nostru. Sunt foarte mulți factori care influențează aceste procese.
Dacă ar fi să vorbim despre un proiect major, care ar fi astăzi prioritar pentru Universitatea de Stat din Moldova sau pentru întregul sistem universitar?
Eu nu aș vorbi despre un singur proiect. Aș vorbi despre câteva direcții care trebuie susținute.
Pe de o parte, avem nevoie de infrastructură, iar pe de altă parte avem nevoie de investiții în oameni.
În acest an, în perioada 23–25 septembrie, Universitatea de Stat din Moldova marchează 80 de ani de la fondare și 100 de ani de învățământ superior românesc în acest spațiu.
Prima instituție de învățământ superior apărută aici datează din 1926. Este important să discutăm despre acest lucru, inclusiv pentru a combate mitul potrivit căruia învățământul superior ar fi apărut aici abia după 1944, în perioada sovietică.
Un proiect la care țin foarte mult este redeschiderea Facultății de Teologie în extensiune, în cooperare cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Avem programe atât la nivel de licență, cât și de master. În anul viitor vom avea deja prima promoție.
Este important ca tinerii de aici să poată urma studii de teologie acasă, la Chișinău. Istoric, aici a existat una dintre cele mai puternice facultăți de teologie din întreg spațiul românesc.
Dincolo de bani, infrastructură și proiecte, cât de departe poate merge cooperarea educațională dintre cele două maluri ale Prutului?
Nu am făcut niciodată un secret din modul în care văd lucrurile.
Văd educația ca pe un prim pas spre unire.
Vorbim despre un proces de apropiere sentimentală, intelectuală și instituțională. Toate eforturile care se depun astăzi, inclusiv ceea ce numim compatibilizare și integrare, creează o temelie pentru viitor.
Este un crez pe care îl promovez încă din anii 1990, inclusiv prin predarea și publicarea lucrărilor de istoria românilor.
Am publicat primele manuale și hărți încă în anii ’90, iar după lucrările noastre s-a studiat atât în România, cât și în Republica Moldova.
Din punctul meu de vedere, unitatea de limbă, istorie și cultură face această apropiere firească. Integrarea europeană facilitează și ea acest proces, atât geopolitic, cât și din perspectiva realizării unui ideal de unitate.
Astăzi nu mai vorbim doar despre poduri fizice peste Prut. Vorbim despre poduri ale cunoașterii.
