Prin raidul-fulger organizat pentru capturarea omului forte al Venezuelei, Trump a demonstrat că lumea „multipolară” promovată de Putin — alcătuită din alianțe dictatoriale antioccidentale, de la Caracas la Teheran — este, în esență, ineficientă, comentează POLITICO.
Dincolo de imaginea unui lider incapabil să-și apere aliații în momente critice — o percepție deja conturată în cazurile Nagorno-Karabah, Siria și Iran — Kremlinul se confruntă acum cu o insultă suplimentară: Trump pare mai eficient și mai îndrăzneț în a realiza intervenții neconvenționale de tip superputere, exact genul de acțiuni pe care Rusia și-ar dori să le poată duce la capăt, scrie Digi24.ro.
Pe scurt, Putin a fost eclipsat în propriul său rol de lider care acționează fără a ține cont de norme. Dacă liderul rus ar fi dorit, probabil, să-l elimine rapid pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski, realitatea este că s-a împotmolit într-un război brutal de patru ani, cu peste un milion de militari ruși morți sau răniți.
„Putin trebuie să fie extrem de gelos pe Trump”, a declarat pentru POLITICO analistul politic Abbas Galliamov, fost redactor de discursuri al Kremlinului. „Ceea ce Putin a promis să facă în Ucraina, Trump a realizat în jumătate de oră în Venezuela.”
Un consens rar la Moscova: prestigiul Rusiei s-a erodat
Sentimentul pierderii de prestigiu a fost unul dintre puținele puncte de acord între analiștii independenți și ultranaționaliștii ruși. Pe Telegram, Igor Girkin — fost spion, devenit blogger de război și aflat în prezent într-o colonie penală — a scris: „Am suferit o altă lovitură la imaginea noastră. O altă țară care conta pe ajutorul Rusiei nu l-a primit”.
Aliat nesigur
De ani de zile, Rusia încearcă să se prezinte drept principala forță care se opune hegemoniei occidentale conduse de SUA, promovând o alianță vag unită de ostilitatea față de Washington. Sub Putin, Moscova s-a poziționat ca garant al unei lumi „multipolare”, menită să ofere protecție regimurilor din propria tabără.
Invazia Ucrainei, în 2022, a fost un test pentru această viziune. Aliații Rusiei au răspuns apelului: Iranul a furnizat drone, China și India au cumpărat petrol, iar state din America Latină și Africa au oferit sprijin simbolic. Evenimentele recente au arătat însă că aceste relații au fost, în mare parte, unilaterale.
Armenia a fost prima care a constatat inutilitatea apropierii de Moscova. În 2023, Rusia nu a intervenit pentru a opri recucerirea Nagorno-Karabah de către Azerbaidjan. Ulterior, Kremlinul a asistat neputincios la prăbușirea regimului lui Bashar al-Assad în Siria și nu a reacționat militar nici atunci când Israelul și SUA au lovit Iranul, inclusiv instalații nucleare.
Raidul din Venezuela a adus o nouă umilire: Rusia a condamnat public acțiunea, dar nu a făcut nimic concret.
Investiții pierdute și refugii ratate
Relațiile dintre Rusia și Venezuela au fost profunde, în special în domeniul militar și energetic. Din 1999, Moscova a furnizat echipamente militare în valoare de peste 20 de miliarde de dolari, finanțate prin împrumuturi și garantate parțial prin accesul la industria petrolieră venezueleană — investiții care par acum inutile.
Spre deosebire de alți aliați salvați anterior de Kremlin, precum Viktor Ianukovici sau Bashar al-Assad, Maduro nu a primit refugiu. El a ajuns în fața unui tribunal din New York, îmbrăcat în uniformă de deținut.
Invidie la Kremlin
Ministerul rus de Externe a calificat raidul drept „o încălcare inacceptabilă a suveranității unui stat independent”, iar senatorul Aleksei Pușkov a vorbit despre revenirea la „imperialismul sălbatic al secolului al XIX-lea”. Ironia, observă analiștii, este că exact de acest comportament este acuzată Rusia în Ucraina.
„Toată Rusia se întreabă de ce nu procedăm la fel cu inamicii noștri”, a scris ideologul ultranaționalist Aleksandr Dughin. „Faceți ca Trump. Faceți-o mai bine. Și mai repede.”
Propagandista Margarita Simonian a fost și mai directă, afirmând că există motive serioase „să fim invidioși”. Comentatorii apropiați Kremlinului au remarcat, de asemenea, că SUA nu par să se teamă nici de sancțiuni internaționale, nici de izolare diplomatică.
Forța, nu legea
Potrivit lui Galliamov, acțiunea lui Trump nu schimbă, ci confirmă viziunea dominantă în Rusia: lumea este condusă de forță, nu de reguli. Diferența este că, de această dată, americanii au demonstrat că stăpânesc această logică mai bine decât Putin.
„Putin a construit o lume în care singurul lucru care contează este succesul”, spune Galliamov. „Iar acum, americanii au arătat cum se face — iar umilirea lui Putin este vizibilă pentru toți.”
