Conform materialelor cauzei, în anul 2013, cei trei au acționat de comun acord și au profitat de încrederea victimei, convingând-o să garanteze cu o cotă-parte din locuința sa un împrumut contractat de la o altă persoană.
Pentru a pune în aplicare schema, aceștia s-au prezentat împreună cu bărbatul la notar, unde a fost încheiat un contract de împrumut cu ipotecă. Imobilul victimei, evaluat la circa 1,3 milioane de lei, a fost pus în garanție pentru un împrumut de 22.425 de euro. În schimb, bărbatului i s-a promis o recompensă de 1.250 de euro pentru acceptarea gajului.
Potrivit anchetei, cei trei vizați au dat asigurări că împrumutul va fi restituit în cel mult trei luni și că locuința nu va fi pusă în pericol. În realitate, banii au fost folosiți de aceștia, fără ca datoria să fie achitată, iar victima a rămas cu imobilul pus sub sechestru.
Familia bărbatului a aflat ulterior despre existența împrumutului și despre măsurile aplicate asupra casei în legătură cu neachitarea datoriei.
În fața instanței, cei trei nu și-au recunoscut vina. Aceștia au susținut că a fost vorba despre un împrumut obișnuit și că datoria ar fi fost stinsă prin transmiterea unor bunuri. Instanța a constatat însă că afirmațiile lor nu au fost susținute de probe care să demonstreze restituirea împrumutului sau lipsa intenției de înșelăciune.
