Curatorul expoziției, Iarîna Savițkaia-Baraghin, maestru în Arte, decriptează mesajul artistei Elena Frunze ca fiind o „întoarcere simbolică la începuturi - spre materie, spre gestul primordial, spre relația directă dintre mână, pământ și foc”.
„Ceramica Elenei Frunze nu este doar un obiect, ci e o memorie. O memorie a formei, a timpului lent și rapid, a echilibrului fragil între control și întâmplare. Ecoul, despre care se vorbește, nu este unul zgomotos. Este unul discret, liniștit, interior, asemenea unei vibrații care rămâne după atingerea primordială a creatorului-artist.
Expoziția nu oferă doar o experiență vizuală dar și una contemplativă. Spectatorul este chemat să asculte și să se reconecteze cu materia. Să lase formele să vorbească și să descopere propriul său ecou al începutului”, a menționat Iarîna Savițkaia-Baraghin.
Potrivit autoarei, expoziția este o declarație de dragoste, iar ceramica este acea bucățică de suflet care împlinește golul lipsă.
„Nu vreau să explic lucrările mele, ci starea din care ele s-au născut. Îmi place foarte mult o poezie de Nichita Stănescu: „Am să-ți fur un colț de suflet…”. Pentru mine, aceasta este una din cele mai delicate declarații de dragoste. Nu ia tot, fură doar un colț. Atât cât i se permite. Ca să fiu mai explicită - mesajul meu ar fi: Am să-ți fur un colț de suflet și am să-l ascund departe. Acolo unde viața a mușcat adânc, lăsându-mă cu sufletul pe jumătate. Cred că fiecare om are un astfel de loc ce trebuie umplut cu sens. Metaforic vorbind, ceramica este cea care mi-a furat inima cu adevărat”, afirmă Elena Frunze.
Menționăm, că Elena Frunze s-a născut în 1981, la Chișinău. De-a lungul carierei sale, a participat frecvent la expoziții naționale și internaționale cu lucrări de ceramică și pictură. Arta sa este apreciată de spectatorii galeriilor internaționale, iar iscusința de a face ceramica să prindă viață surprinde publicul de fiecare dată, accentuând misterul și tradițiile celui mai vechi meșteșug.
