Totul s-a petrecut în vara lui 2023, când politicianul suveranist a folosit o companie din Elveția pentru a păcăli un om de afaceri român cu peste un milion de euro. Georgescu este acuzat că ar fi acționat în calitate de reprezentant al firmei respective, furnizând păgubitului mai multe documente financiare ale acesteia, scrie captura.ro.
Investigația a scos însă la iveală o dimensiune mult mai complexă. Entitatea elvețiană din servieta lui Georgescu se conectează la o rețea rusească de spionaj tehnologic, care a funcționat, încă de la început, ca un fond de investiții pentru o filieră ce aprovizionează ilegal complexul militar-industrial al Kremlinului.
Rețeaua este investigată de parchetele federale din Germania și Elveția pentru trafic de tehnologie sensibilă și a lăsat urme inclusiv în Republica Moldova. Membrii acesteia s-au remarcat și atunci când au încercat să vândă aparatură de supraveghere în masă celei mai sângeroase unități militare din Bangladesh, acuzată de crime politice. Ulterior, au furnizat ilegal mașini industriale de înaltă precizie companiei rusești de armament Promtehnologhia, ocolind embargoul internațional impus Moscovei.
Cu ajutorul acelor utilaje se fabrică puștile cu lunetă Orsis, folosite pe frontul din Ucraina de trupele Wagner și de unitățile speciale ale armatei și serviciilor de informații ruse. Poza de ansamblu spre care ne-a condus firma elvețiană din dosarul lui Georgescu conturează un păienjeniș de afaceri hi-tech, țesut în inima industrială a Europei de câțiva cetățeni ruși.
Aparent, activitatea lor principală este intermedierea globală a sistemelor avansate de comunicații, securitate, aeronautică sau producție de energie regenerabilă. În realitate însă, rețeaua funcționează ca un cal troian, prin care armata rusă accesează informații și tehnologii interzise de peste un deceniu, în ciuda sancțiunilor internaționale.
Călin Georgescu nu a dorit să discute cu reporterii de la portalul Captura.ro , deși a fost contactat în mod repetat prin mai multe canale de comunicare. A răspuns, în schimb, un moldovean misterios – cel mai relevant personaj identificat în actele companiei elvețiene implicate în dosarul lui Georgescu.
Factorul “Mercando” și schema românească
Legătura lui Călin Georgescu cu o filieră rusă de spionaj, activă până de curând în Europa, se face prin intermediul unei companii elvețiene.
Aceasta se numește Mercando Green Technology AG și a fost înființată acum 15 ani în Zug – un canton cu regim fiscal prietenos, care nu dezvăluie identitatea beneficiarilor de firme locale și unde activează, în mod tradițional, mai multe case de comerț ale oligarhilor ruși.
Este aceeași firmă pentru care Călin Georgescu a acționat ca un fel de broker într-o schemă de înșelăciune investigată acum în România de către DIICOT.
Entitatea elvețiană are sediul social într-o clădire de birouri din piața centrală a orașului Zug (Bundesplatz), dar acolo e doar adresa de corespondență. Nu i-am identificat până acum vreun birou fizic operativ. Este discretă și în online.
Oficial, compania Mercando investește în cercetări tehnologice și proiecte de inovație din domeniul surselor alternative de energie.
Neoficial, finanțează și dezvoltă parteneriate cu o grupare acuzată de parchetele federale din Germania și Elveția că ar fi traficat tehnologie occidentală de precizie pentru armata rusă.
Secvența românească în care fostul candidat la președinția țării se intersectează cu această firmă elvețiană a fost descrisă procurorilor antimafia de la noi drept episodul unei escrocherii de 1,1 milioane de euro. Denunțătorul este afaceristul buzoian Răzvan Leu. Plângerea lui penală poate fi descărcată aici.
Păgubitul reclamă o fraudă elaborată în care Călin Georgescu a jucat un rol central în două etape:
- atât în perioada în care l-au păcălit pe Leu să vireze milionul de euro unei grupări de crimă organizată,
- cât și în faza ulterioară, mai tensionată, în care l-au manipulat să nu anunțe autoritățile și să nu genereze un scandal public.
Răzvan Leu se afla deja în a doua etapă când a auzit de firma elvețiană. Era extrem de îngrijorat atunci că banii lui intraseră într-o gaură neagră și nu greșea. Prezumția s-a confirmat în timp. Doar că în vara lui 2023, la un an jumate după ce transferase 1,1 milioane de euro în conturile unei bănci fantomă din Londra, antreprenorul buzoian încă mai spera să-și recupereze suma.
Iluziile îi erau întreținute de Călin Georgescu și doi complici.
Georgescu, broker pentru “bidonul” din Zug
O găselniță prin care acuzații ar fi câștigat timp, susține Răzvan Leu, a fost momentul când au introdus în ecuație compania elvețiană Mercando Green Technology AG. Înșelătoria a continuat practic cu acest “vehicul” comercial, care ar fi trebuit chipurile să preia aranjamentul inițial cu Leu, urmând să-i trimită buzoianului banii cu care îl ademeniseră de la început, plus investiția de un milion.
La discuțiile lui Răzvan Leu cu Georgescu despre această soluție amiabilă a mai participat un personaj cercetat acum în dosarul DIICOT. E vorba despre Ion Negoescu, fost ofițer în serviciul secret al Ministerului de Interne (DIPI, poreclit “Doi și-un sfert”).
Expulzat la un moment dat din sistem, Ion Negoescu a fost delegat la Senatul României pe un post de securitate internă: șeful Serviciului de Protecţie Informaţii Clasificate, Registratură şi Arhivă. A lucrat aici din 2018 și până în 2021. Apoi, dintr-o dată, a ieșit la pensie și s-a făcut preot în satul natal din Argeș, Mățău, acolo unde a avut o casă de vacanță și Călin Georgescu.
Încă de la început, fostul ofițer a servit ca liant între păgubit și politicianul suveranist. Cei doi chiar s-au cunoscut în parohia lui Negoescu, în 2021, iar acesta a participat la întâlnirile ulterioare, unde Leu era îmbrobodit metodic cu afacerea bizară în care avea să-și piardă banii.
Negoescu e prieten asumat cu Georgescu de vreo 15 ani. Presa locală i-a surprins împreună și la evenimente politice cu alți militari în rezervă. La rândul său, Răzvan Leu avea o relație veche de afinitate cu Negoescu, din care acestuia îi ieșeau tot felul de avantaje materiale, precum o mașină luată în leasing pe firma buzoianului (Real Concrete).
Toate astea, la pachet cu prezentarea pompoasă a lui Georgescu în public, l-au impresionat suficient pe Leu încât să formeze un triunghi de încredere cu ei.
Așa că s-au reîntâlnit în aceeași formulă și Georgescu i-a pus pe masă lui Leu soluția pentru recuperarea banilor trimiși în neant: un contract de creditare, fără număr, datat pe 19 iulie 2023, cu societatea elvețiană Mercando Green Technology AG.
Leu a semnat documentul, a urmat instrucțiunile și a pregătit infrastructura. Avea deja în Dubai, “la indicațiile precise ale lui Călin Georgescu”, o firmă care trebuia teoretic capitalizată la final cu suma promisă. Vraja însă n-a durat, fiindcă banii tot n-au venit, iar Georgescu a început un joc nou de temporizare.
“După semnarea acestui contract (cu firma elvețiană Mercando -n.r.), au urmat mai multe discuții cu Călin Georgescu, care de trei ori mi-a trimis OP-uri fără acoperire”, povestește Răzvan Leu în plângerea penală către DIICOT.
O parte dintre mesajele lor au fost publicate de Digi24 în luna martie. Dinamica discuțiilor arată că Georgescu îi trimitea lui Leu ordine de plata (OP) din partea companiei elvețiene Mercando și scria “executat”, ceea ce-l anestezia pentru scurt timp pe afaceristul buzoian. Cum însă nu-i intra nimic în cont, acesta se întorcea îngrijorat la Georgescu, care-l plimba cu vorba de la o zi la alta.
“Sun și revin”, răspundea politicianul care făcea pe omul de legătură cu finanțatorul din Elveția. “Va mai dura câteva zile”, suna apoi implacabil explicația. „Totul e bine (…) astăzi e intrat, clar!”, transmitea în altă zi, deși OP-ul atașat rămânea fără urmări. Cert este că, la o lună după scadența din contractul încheiat cu firma elvețiană Mercando, Georgescu încă îi mai scria lui Leu: “Am toată siguranța că se va rezolva!” L-a mai ținut așa o jumătate de an.
Până la urmă, afaceristul buzoian a făcut plângere la DIICOT București în ianuarie 2024, la doi ani după ce și-a pierdut banii și cu aproximativ nouă luni înainte de alegerile prezidențiale anulate anul trecut.
Documentul menționează explicit și compania elvețiană adusă de Georgescu în combinație. Am studiat-o și noi.
Cum au lăsat urme în Republica Moldova
Contractul de credit semnat de Răzvan Leu cu firma Mercando Green Technology AG, la inițiativa lui Călin Georgescu, arată că entitatea elvețiană era reprezentată oficial de un cetățean german care locuiește pe langa Stuttgart (Alfred Andreas Walz).
Îl regăsim și în actele companiei, împreună cu un elvețian din Zurich, (Andreas Kurt Rudolf).
Ambii sunt consultanți financiari și îndeplinesc roluri de directori nominali în Mercando. Adică, un fel de paravane legale: au drept de semnătură, dar acționează întotdeauna din partea beneficiarilor reali, care astfel rămân ascunși. Practica e specifică jurisdicțiilor offshore opace și are tradiție inclusiv în cantonul elvețian Zug.
Ca avocați de business, cei doi, Walz și Rudolf, lucrează de regulă în tandem pentru diferite companii. Numai că în cazul firmei Mercando, există urme și dincolo de “paravane”, iar acestea trec prin Republica Moldova.
În primii patru ani de activitate, Mercando a mai avut un executiv fondator. Îl cheamă Mihail Cebotari si e moldovean. Sub bagheta lui, compania elvețiană a traversat o perioadă aparent prolifică.
Abia înființată în 2010, Mercando a început să se comporte ca un fond de investiții, anunțând că finanțează cu aproape 25 de milioane de euro proiectul unei fabrici de biogaz în raionul Drochia din nordul Republicii Moldova. Afacerea presupunea un parteneriat cu o firmă moldoveană (Bioenergoagro), care punea la bătaie un teren de 13,5 hectare în satul Țarigrad, după ce guvernul de la Chișinău îi aprobase în timp record să dezvolte acolo primul parc industrial privat din țară.
Comunicatul oficial de acum 15 ani și funcționarii vremii avansau cifre mari:
- Fabrica de biogaz urma să producă îngrășăminte agricole și 16 milioane de metri cubi de gaz metan pe an, adică puțin peste cât consumă întreg raionul Drochia tot într-un an.
- Proiectul promitea 100 joburi în noua fabrică și beneficii pentru fermierii din zonă care ar fi trebuit să furnizeze materia primă de biomasă (porumb furajer).
- Investiția se ridica la 25,3 milioane de euro, din care proprietarul parcului industrial suporta doar 700 de mii (cât costase terenul și avizele).
- Restul, de 24,6 milioane, veneau de la firma elvețiană Mercando Green Technology, reprezentată atunci de moldoveanul Mihail Cebotari.
Mai relevant însă e cine aducea tehnologia și construia efectiv fabrica. Echipamentele industriale și utilajele, potrivit inițiatorilor, valorau jumătate din investiția totală.
De instalații se ocupa un holding în care îl regăsim pe același Mihail Cebotari. Era format de o altă firmă elvețiană specializată în astfel de sisteme (Zorg Biogas AG) și de un offshore din Cipru (Liseus Holding Ltd). Firma făcea lucrarea, iar offshore-ul controla firma – mai arată comunicatul din 2010.
La rândul său, moldoveanul Cebotari era președintele offshore-ului. Practic, cu o mână plătea banii (prin Mercando), iar cu alta îi încasa (prin Liseus).
Doar că lucrurile n-au mers ca pe hârtie. 15 ani mai târziu, compania moldovenească care administra parcul industrial din Drochia se află în insolvență. Nici fabrica de biogaz n-a fost finalizată. Inclusiv Mihail Cebotari a dispărut din peisaj: a ieșit din Mercando în 2014, lăsând în urma lui pe cei doi directori nominali ai companiei elvețiene, iar firma offshore pe care o prezida în Cipru s-a dizolvat în 2016.
Cebotari a obținut între timp cetățenia română și s-a implicat în diferite afaceri transfrontaliere, ramificate din Anglia și Luxembourg până în Italia și România. Toate au ca numitor comun sistemele tehnologice de înaltă precizie. Domeniile vizate: energie și comunicații. Personajul însă e o “fantomă”. Un nume în acte. Deși apare în scheme sofisticate, Cebotari nu are un profil de antreprenor prominent în vreuna din aceste piețe și nicio prezență conturată online.
Elementul palpabil din strania poveste moldovenească rămâne însă firma care trebuia să monteze fizic fabrica de biogaz (Zorg Biogas AG). Și care duce acum la un nod important într-o rețea rusească de spionaj tehnico-militar.
Sub ochii iertători ai procurorului elvețian
Oamenii care promiteau în 2010 că fac prima instalație de biogaz din R. Moldova, împreună cu Cebotari, au terminat acolo totuși, în anii următori, patru proiecte pentru diferiți clienți privați (ferme, distilerii sau berarii).
Portofoliul companiei lor (Zorg Biogas AG) abundă în lucrări similare din spațiul post-sovietic, mai cu seamă în Rusia, Kazahstan sau Ucraina (înainte de război).
Înregistrată tot în Elveția, cu biroul într-o clădire industrială din Zürich, firma de inginerie face parte dintr-un carusel continental de întreprinderi care furnizează servicii și echipamente pentru sisteme hi-tech de comunicații, securitate, aeronautice sau de producere a energiei regenerabile. Din 2023, însă, filiera este investigată de procurorii federali din Germania și Elveția pentru trafic de tehnologie sensibilă către armata rusă.
Managerul Zorg Biogas este dintotdeauna Alexei Babkin, un cetățean rus stabilit în Țara Cantoanelor. Fratele său, Iaroslav Babkin, ocupă funcția de director comercial al companiei. Erau activi în conducerea afacerii și în 2010, când apăreau în configurația din Moldova, pe banii și sub patronajul celui care a fondat misterioasa firma de investiții Mercando (Mihail Cebotari).
Alexei Babkin e suspectat acum că a intermediat tehnologie către fabricile de armament ale grupului rusesc Promtehnologhia, aflat pe lista sancțiunilor internaționale. Echipamentele interzise erau trei mașini de prelucrare a metalelor de înaltă precizie și un dispozitiv de măsurare optică, toate produse în Germania, la uzinele DMG MORI. Valorau aproximativ două milioane de euro. Tranzacția s-a derulat în 2015, la un an după anexarea Crimeei, printr-o alta firma din Zürich a lui Babkin (Biostrom International AG).
Fisura în rețea a apărut în vara lui 2018, când un informator anonim a anunțat SECO, autoritatea elvețiană în domeniul politicilor economice, că cel puțin două dintre mașinăriile hi-tech nu au ajuns niciodată la oțelăria din Munții Urali care apărea oficial în documentele de export întocmite de Alexeiy Babkin.
Și că, în realitate, erau utilizate de o divizie a gigantului militar-industrial rus Promtehnologhia.
SECO a sesizat imediat Parchetul Federal elvețian.
În halele industriale de la marginea Moscovei ale Promtehnologhia se fabrică puștile cu lunetă Orsis, folosite de trupele speciale din toate serviciile secrete ruse, Garda Națională (Rosvgardia), Ministerul de Interne sau FSO (protecția demnitarilor).
Documentele judiciare ale cazului, citate de The Insider, sugerează că rușii foloseau aparatele de înaltă precizie la producția în serie a două tipuri de carabine Orsis autoîncărcabile (de calibre 5,56 mm și 7,62 mm).
Babkin l-a avut partener în această tranzactie pe un om de afaceri german, Ulli Sigloch, jucător în piața tehnologică europeană și patron al unei fabrici de mașini de înaltă precizie pentru prelucrarea metalelor în landul Baden-Württemberg. Neamțul a controlat mai demult și un producător elvețian de armament (Waffenfabrik Neuhausen AG).
Sigloch este familiarizat inclusiv cu necesitățile rușilor. Făcuse anterior mai multe teste mecanice pe puștile Orsis în Germania.
Apoi, în 2016, la un an după exportul controversat, compania germanului (Ulli Sigloch AG) a derulat un contract de consultanță cu Promtehnologhia ca să-i instruiască inginerii pe echipamentele deturnate – de la documentație tehnică până la instalare și pornire.
Așadar, situația nu arăta prea bine pentru rusul Babkin și germanul Sigloch în vara lui 2018. Parchetul elvețian îi suspecta de lucruri grave, precum încălcarea legii privind materialul de război, dar ancheta s-a dezumflat repede.
Firma lui Babkin (Biostrom) a declarat la audieri că n-a știut că aparatele au ajuns în altă parte și nu în locația din licența de export. La rândul său, Sigloch a dat asigurări că nu intenționa să reproducă vreun tip de armă de foc în Rusia și că nu era la curent cu planurile de acolo, nici măcar atunci cand a semnat un contract de asistență tehnică cu beneficiarul real al utilajelor.
Pentru procurorii elvețieni au fost suficiente explicațiile. Singurul care a primit atunci o amendă de 1800 CHF a fost directorul tehnic al firmei lui Babkin, fiindcă a oferit autorităților informații false despre beneficiarul utilajelor. Și cu asta, gata: dosarul s-a închis în ianuarie 2019.
Presa elvețiană a subliniat la momentul respectiv că ancheta a lăsat mai multe circumstanțe neclarificate, dar cazul avea să bubuie trei ani mai târziu, după o întorsătură surprinzătoare.
De data asta, în Germania.
Un incident în Frankfurt schimbă abordarea
Într-o dimineață din august 2023, omul de afaceri Ulli Sigloch a fost arestat brusc pe aeroportul din Frankfurt și dus cu sirene de poliție în biroul unui procuror federal.
Jurnaliștii Der Spiegel relaționează incidentul direct de cazul exportului de tehnologie interzisă în Rusia, via Elveția. Media internațională a preluat știrea, iar The Insider a coroborat informațiile cu documente judecătorești din Rusia, care descriu relațiile contractuale ale lui Alexei Babkin cu grupul Promtehnologhia și cu firma germanului Sigloch.
Inevitabil, ochii publici s-au întors critic către autoritățile elvețiene pentru că fuseseră blânde cu rețeaua, în timp ce nemții s-au dovedit mai severi: Ulli Sigloch a fost trimis în judecată în noiembrie 2023, acuzat că a încălcat legea federală pentru comerțul exterior de mai multe ori. Procesul e pe rol.
Perspectivele judiciare germane și elvețiene asupra acelorași fapte au avut totuși contexte geopolitice ușor diferite. Între cele două anchete, Rusia a invadat Ucraina. Lumea era mai încordată. Deși sancțiunile internaționale împotriva Moscovei s-au acutizat grav din februarie 2022, tehnologia occidentală continuă să fie identificată sistematic în armele rusești de pe linia frontului.
Puștile Orsis (T-5000) au apărut, de exemplu, în dotarea trupelor Wagner. Însuși Evgheni Prigojin, fondatorul companiei de mercenari, s-a filmat sarcastic cu un model. Jurnaliștii ruși de la Proekt au documentat fenomenul.
