Acesta menționează că infiltrarea agenților, propaganda și încercările de destabilizare a autorităților legitime reprezintă instrumente care s-au păstrat de-a lungul timpului, fiind adaptate tehnologiilor moderne.
Potrivit istoricului, principala cauză externă a insurecției de la Tatar Bunar a fost intenția regimului bolșevic de a-și extinde influența în Europa, în special în Balcani, și de a submina noile state naționale formate după Primul Război Mondial. În acest context, Basarabia era considerată un teritoriu strategic pentru extinderea revoluției bolșevice.
Referindu-se la cauzele interne ale insurecției, Ion Xenofontov a menționat seceta, dificultățile economice din sudul Basarabiei și unele deficiențe ale administrației românești. Istoricul a explicat că, după eșecul insurecției, autoritățile sovietice au lansat o campanie internațională de propagandă împotriva României, care a atras inclusiv atenția unor intelectuali occidentali, printre care Albert Einstein.
În ceea ce privește situația actuală, Ion Valer Xenofontov consideră că există o continuitate între politica externă a Imperiului Rus, cea a Uniunii Sovietice și politica promovată de regimul lui Vladimir Putin. În opinia sa, încălcarea suveranității statelor, infiltrarea agenților și crearea unor structuri menite să submineze autoritățile altor state sunt metode care se regăsesc și în prezent.
De asemenea, istoricul a menționat că evenimentele de la Tatar Bunar au fost urmate de constituirea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești, în 1924, pe teritoriul Ucrainei sovietice. Potrivit acestuia, autonomia urma să servească drept instrument pentru revendicarea Basarabiei, pe care autoritățile sovietice o considerau anexată de România. În același timp, acesta a făcut o paralelă între evenimentele din 1924, ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940, revenirea administrației sovietice în 1944 și războiul de pe Nistru din 1992, considerându-le manifestări ale aceleiași politici de influență regională.
Totodată, Ion Xenofontov a atras atenția asupra modului în care interpretarea evenimentelor istorice poate fi modificată în funcție de interesele politice. Acesta a oferit exemplul discursului istoric promovat la Tiraspol, unde, potrivit lui, după anexarea Crimeii de către Rusia în 2014, accentul a fost mutat de la evenimentele din 1924 spre cele din 1919, în încercarea de a justifica existența structurilor separatiste din regiunea transnistreană. Prin urmare, acesta a subliniat importanța studierii documentelor și a surselor istorice primare pentru înțelegerea evenimentelor din trecut și identificarea mecanismelor de propagandă utilizate în prezent.
Dezbaterea publică „Insurecția de la Tatar Bunar ca model de inspirație externă” este ediția a 67-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Proiectul este susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.

