Aici au jucat un rol major alegerea primarului de București și rezultatul votului care a indicat clar continuitatea democratică și susținerea pentru adaptare din partea populației contrară revoluțiilor, cu atât mai puțin a loviturilor de stat armate, fenomene și opțiuni care au adumbrit fără precedent spațiul electoral al României în 2025. Analiza atentă a temelor de divergență majore din societate va revela din nou faptul că baza e similară dialogului și nevoii de consens transatlantic. De aici și ideea noastră de a propune o agendă de dialog, reconstrucția încrederii și reconciliere româno-română de pe pozițiile interesului național al României și a maximizării securității țării noastre în viitorul imediat.
Temele majore de divergență transatlantice replicate în politica internă din România
Anul 2025 s-a încheiat cu un anunț cel puțin interesant: agenda vizitei unei delegații parlamentare și politice a AUR în Statele Unite, la jumătatea lunii ianuarie. Oricine lecturează agenda realizează nevoia coordonării minime la nivel politic și național și similitudinea temelor calchiate din disputa MAGA/suveranism/populism - liberal-democrație clasică. Un fapt ce subliniază pregătirea vizitei, dar și dotarea AUR cu resurse profesionale relevante în domeniul politicii externe, ideologiei conservatoare și relațiilor internaționale care încep să pună ordine în acțiunea mult prea haotică, vociferantă și contondentă a partidului auto-intitulat suveranist din România(mă refer, desigur, la nou alesul prim vicepreședinte, Dan Dungaciu). Pentru că, până la vizita președintelui României Nicușor Dan la Washington, de anul viitor, dialogul bilateral evoluează greu și fără comunicări substanțiale și convingătoare, cu transparență redusă, de unde impresia că relația cu SUA și administrația Trump poate fi confiscată pe dimensiune ideologică.
Pentru că baza acestei agende anunțate a vizitei este exact Strategia Națională de Securitate a SUA, cu elementele criticate serios la nivel european, cu precădere cele ale ingerinței în afacerile europene prin susținerea partidelor, curentelor și ideologiilor de tip MAGA și exportul acestor ideologii la nivel european, cu obiectivul deloc ascuns al ruperii Uniunii Europene și al atomizării constructului european la nivelul statelor membre. Cu toate consecințele unei asemenea mutări în planul eficienței competiției globale geopolitice și a dimensiunii securitare a Europei, cu precădere a flancului Estic, inclusiv al României. Tema are la bază câteva idei forță, relevate în nenumărate discursuri critice ale președintelui Trump și a nenumăraților actori din preajma sa cu relevanță politică pe termen lung, și care privesc politica de migrație și schimbarea Europei cunoscute ca leagăm inclusiv al nașterii Americii acum 250 de ani, alunecarea spre progresism ateu, anti-creștin și distrugerea bazelor societății prin atac la demografie și mod de viață tradițional, căutarea de drepturi pentru minorități construite artificial și negarea prin discriminare a majorității albe, creștine, europene, lipsa competitivității prin politici de tip Green Deal care blochează utilizarea eficientă a resursele naturale și forța industrială în beneficiul Chinei suprapopulate și care inundă lumea prin dumping și supraproducție, preluând piețele globale prin abuz al utilizării nesăbuite și aberante a acordurilor de liber schimb.
De aici și câteva elemente de pervertire a regulilor democratice invocate, principalele fiind alegerile(nu alegeri libere și corecte), libertatea absolută a cuvântului (nicidecum limitată de libertatea cuvântului celuilalt și de existența noastră în societate, libertățile pe baza potenței actorilor prin acțiune individuală, nicidecum exercitarea egală a drepturilor, preeminența și lipsa de responsabilitate a rețelelor sociale, ba chiar a emițătorilor unor păreri și opinii ci responsabilizarea exclusivă a receptorului-consumator de conținut de tot felul), lipsa spațiului public comun(acum spațiul public e partiționat, fragmentat, și, pe baza opțiunii individuale de aderare la grupuri și alegere a conținutului preferat, alegătorii nu mai sunt expuși întregului spectru de idei și argumente pentru a decide, ci aleg grupurile închise cărora le aparțin, care îi face loiali, dependenți, credincioși și-i radicalizează, subminând una dintre principalele condiții ale utopiei reprezentării și conducerii democratice, expunerea în fața ideilor și argumentelor, a dezbaterii pentru a alege responsabil, în cunoștiință de cauză). Nu în ultimul rând, în problemele păcii și a războiului, o parte acceptă politica de putere și politica de Mare Putere în detrimentul dreptului internațional și al lumii bazate pe reguli, piatra de temelie a lumii promovate de cealaltă parte, propovăduind pacea cu orice preț și nu pacea justă și durabilă.
Desigur, mai există un subiect în subsidiar, cel al rețelelor sociale, cu proprietari bogați cât o țară care impun prin algoritmi și consum de informații (și publicitate) orientări și preferințe, așa cum impun prin finanțare divizarea, polarizarea, fragmentare socială și dependența de consumul de social media, ca și promovarea discursurilor tari, ferme, directe, excesive, extremiste și populiste, emoționale, în detrimentul celor raționale, dilematice, nuanțate, așezate, moderate. Prima pare ar fi emițător pentru o succesiune de verdicte și aparente soluții față de căutarea constantă, testarea și încercările repetate în cazul celei de-a doua. Pentru scopuri strict de îmbogățire și dominație, putere și oligarhizare sunt sacrificate instrumentele pe care chiar suveranismul și populismul le propagă, vânzând o aparentă egalitate pentru orice pregătire, apartenență și existență și orice individ, respingând educația contra vizibilitate, munca contra influențare și popularitate, responsabilitatea și relevanța contra număr și cantitate.
După cum putem lesne vedea, toate aceste teme se regăsesc și pe agenda de divergențe transatlantice și chiar pe masa de dezbatere teoretică, dacă ea ar exista, între populism conservator extremist de tip Steve Bannon, instrumentar tip Cambridge Analytica și războiul cognitiv informațional al Rusiei, negat sau ignorat de MAGA și ideologiile absolutismului dreptului la liberă exprimare și regulile evoluției democrației liberale și a drepturilor și libertăților limitate de regulile apartenenței comunitare și a respectării drepturilor și libertăților celuilalt. Desigur, asta nu înseamnă o calificare a priori drept bun sau rău, acceptabil sau detestabil, adevărat sau fals (deja nu mai avem aceleași adevăruri absolute nici măcar în privința faptelor și actelor evidente; totul poate fi relativizat și asta crează dificultăți și mai mari atunci când nu mai contează argumentul și realitatea, ci emoția și crezul. Eventual manevrat prin instrumentele controlului reflexiv, operațiunilor psihologice sau al războiului informațional). Dar reclamă dialog real, reguli de angajare argumentate și solide, refacerea coeziunii societale prin baza comună de înțelegere și interese naționale asumate și agreate de toate părțile ca punct inițial de plecare în dezvoltarea politicilor individuale promovate de un partid sau altul.
Bazele reconcilierii și ale dialogului: recunoașterea bazei de principii și valori, a temelor interesului național.
Un lucru se detașează în cadrul punctelor cu care trebuie să fie de acord toate părțile: avem nevoie de toți cetățenii, incluziunea este o necesitate și nimeni nu poate fi lăsat în urmă, așa cum se detașează drept obligatorie nevoia coeziunii societale pentru a rezista în viitor, în lumea contemporană, așa cum trebuie respinsă ruptura, respingerea a priori a dialogului și înțelegerii pe baza opțiunilor aneantizării alegerilor și opțiunilor celorlalți(imposibilă, dealtfel). Divergențele și diferențele de abordare trebuie să aibă la bază un pachet comun de interese naționale acceptabile și acceptate de toți, dar și un spațiu de dialog care să permită coerența, elementele de consens, acceptabilitatea dacă nu chiar obligativitatea tolerării celuilalt și a ideilor sale și chiar jocul pe roluri, până la un punct.
O țară neguvernabilă, ruptă în două, fără reziliență societală, este pradă ușoară pentru orice inamic, mai ales cu război la frontiere și în învolburarea turbulențelor internaționale majore pe care le traversăm. Ignorarea celorlalți nu este o soluție, chiar dacă e nevoie de timp pentru maturizarea noilor sosiți și a moderării pentru acceptabilitatea soluțiilor comune și a drumului de mijloc, al coeziunii și, obligatoriu, al dialogului. Gesturi serioase și dovezi de înțelegere a situației și imperativului național trebuie oferite de părți comprehensiv pentru reconstrucția încrederii, înainte de a purcede pe acest drum. Dar trebuie să acceptăm că nu există o parte inocentă, politici perfecte sau lipsă de greșeli: există doar nevoia de a corecta, de a te adapta și nu de a crea o ruptură majoră în propria societate, acasă mai ales în vremuri de turbulențe externe, reașezări strategice globale și război în proximitate. Adaptare, reformă, nu revoluție și, cu atât mai puțin, lovitură de stat sau distrugerea democrației ca sistem.
Avem nevoie de SUA cum avem nevoie de Uniunea Europeană. Marea Ruptură, dacă ea se va petrece, cumva, în final, crează divergențe strategice majore. Dar trebuie să ne pregătim și pentru această eventualitate, România ca stat trebuie să supraviețuiască. Acesta e interes național (o vedem tot mai pregnant în cele întâmplate în Ucraina, Ne învață și istoria cu pacea vremelnică de la Buftea/București a lui Marghiloman, în 1918, înaintea realizării României Mari).
Baza de principii și valori comune, adaptate realității de azi, e cel mai clar element pentru coeziune și bază de dialog. Iar valorile creștin democratice ale dreptei europene par a fi baza cea mai solidă de dialog.
Și Uniunea Europeană trebuie să se schimbe. Substanțial. Să se adapteze și să învețe din lumea de azi, că nu mai poate merge pe calea dezechilibrelor și extremelor progresiste, ecologiste și egalitariste de stânga, că e nevoie de o rebalansare și înțelegere a bazelor perene ale coeziunii societale, identității, tradițiilor și modului de viață al diferitelor popoare europene, al credinței creștine și respectului față de biserică și credința tuturor, nu în vorbe și sloganuri, ci în fapte și acceptarea simbolurilor, care trebuie să poată coexista cu abordările progresiste, moderne, tehnologice și novatoare pentru societate, dar acceptabile în sens larg, naturale și izvorâte din nevoi, nicidecum inventate, artificiale și bune pentru aflarea în treabă și ocupații inutile și ineficiente ale unor ucenici vrăjitori care ne-au adus aici în egală măsură cu celelalte extreme care se hrănesc reciproc.
Soluțiile unei Mari Strategii a României
Cum ar trebui să arate o Mare Strategie a României? Inclusivă, cu marile teme și opțiuni decantate ale României înregistrate pe linia intereselor naționale perene, care încep cu drepturile inalienabile ale cetățenilor săi, cu existența și supraviețuirea statului drept garant al acestor drepturi și care continuă cu prevederile înscrise în Constituție privind independența, suveranitatea și integritatea teritorială. Democrația liberală rămâne o condiție sine qua non a zilei de azi și perioadelor previzibile în viitor, cu legitimitatea conducerilor alese în cadrul unor exerciții transparente, în condiții egale, cu scrutin liber și corect, nealterat de resurse financiare sau tehnologice necontrolate și nelimitate. Revenirea la reprezentarea cu responsabilitate și profesionalism, meritocrație și corectitudine este un pas obligatoriu, ca și recunoașterea limitelor politicilor asociate unor ideologii și nu unor procese demonstrate științific. Fără ideologii dominante, cu atât mai puțin vreun absolutism ideologic de orice fel, cu recunoaștere și respectarea demnității fiecărui membru al societății, așa cum recunoaștem identitatea și drepturile care nu trebuie să afecteze identitatea comună și libertățile celorlalți.
Avem nevoie și de America, și de Europa ca parteneri. Și avem nevoie de administrația Trump astăzi și în viitorul previzibil. De aceea orice construcție relațională puternică se poate face contează pentru România. Unii mizează pe faptul că Trump este doar un accident, va dispărea sau va pierde chiar alegerile mid-term într-un an și va deveni irelevant politic pentru viitor. Alții spun că după Trump va urma un nou președinte și putere MAGA, poate chiar mai dogmatică și radicală. Unii pariază că Europa este terminată, că va rămâne poate piața comună și o Europă a națiunilor, alții nici măcar atât, văd revenirea la statele naționale. De cealaltă parte, unii consideră că ar fi un dezastru ca Europa, noi cu toții, să devenim spațiu de dispută ruso-american sau ruso-chinez ca state individuale, fără forța de a supraviețui economiei globale care s-a născut și se perpetuează, alții resping de plano izolaționismul și auto-suficiența proverbială a naționalismelor de tot felul. Unii consideră că doar împreună, cu o Europa federală cvasi-statală putem reuși, alții că UE a demonstrat limitele nu numai cultural și securitar, ci și pe zona economică și a competitivității, așa cum ne-a dat tot ce putea pentru dezvoltare post-comunistă și acum trebuie să ne despărțim și să mergem mai departe. Singuri.
Fiecare are o poziție proprie, poate nuanțată, față de cele de mai sus. Pentru interesul național al României, care nu poate determina evoluția lucrurilor la nivel global, e mai puțin importantă opțiunea și realitatea evoluției: pentru noi devine importantă baza de interese naționale și supraviețuirea comună în orice condiții, adaptarea la schimbările relațiilor internaționale și evoluțiile în cascadă la nivel societal, încercând să menținem coerența și continuitatea ca actor statal, ca identitate și coeziune societală a cetățenilor, insistând pe securitate și prosperitate. Dacă se poate fără extreme McCarthy-ste sau religii neo-progresiste și extremisme de tot felul. Prin noi înșine, în primul rând, dar valorificând tot ceea ce am construit în ultimii 35 de ani, atât NATO, UE cât și parteneriatul strategic cu Statele Unite și întreg sistemul de parteneriate strategice împrospătat și adaptat realităților de astăzi.
