Deschide.md

Iulian Chifu // 4 ani de război: Ucraina rezistă, se transformă, câștigă!

Iulian Chifu
Iulian Chifu // 4 ani de război:  Ucraina rezistă, se transformă, câștigă!

Ucraina a intrat în cel de-al cincilea an de război. Un război de uzură purtat de Rusia deja dincolo de lungimea petrecută în cel de-al Doilea Război Mondial, de la operațiunea Barbarossa și invazia Germaniei Naziste. Ca orice război, acesta e o tragedie, cu atât mai mare cu cât, în imposibilitatea de a înainta în linia întâi, Rusia încearcă să distrugă hotărârea populației ucrainene de a susține efortul de război și voința soldaților din linia întâi de a-și apăra țara, văzând că rudele lor rămase acasă sunt ucise în casă, pe stradă, în restaurant, creșe, școli, în timp ce rachetele rusești distrug căldura și energia electrică, într-un adevărat genocid, crimă de război calificată împotriva populației civile.

Dar după 4 ani, Ucraina rezistă. Și nu numai că rezistă, se transformă, se adaptează, își construiește cu migală și ingeniozitate viitorul. A construit cea mai bine pregătită, mai dotată și mai solidă armată din Europa, versată și obișnuită deja cu tehnologia de secol 21 și cu integrarea rapidă a noilor descoperiri în capabilitățile militare în transformare. Veteranii săi sunt solicitați să antreneze trupele europene(germane, de exemplu) iar multiple state produc împreună cu Ucraina drone și testează tehnologie de ultimă oră pe front, de la UAV-uri și FPV-uri, la rachete, război electronic sau tipologii diverse de bruiaj. Iar Ucraina are armata care a absorbit tehnologia, trainingul și armamentele pentru a folosi cele mai diverse arme produse în Europa, America și în întreaga lume, deci a experimentat funcționarea și utilizarea lor în condiții concrete de război cu intensitate mare.

Și da, Ucraina câștigă. Indiferent câtă durere, câte tragedii umane, câte pierderi suferă pe front și pe tot întinsul țării, Ucraina a câștigat prestigiu și respect, a dobândit susținere cvasiunanimă și perspectiva de a intra, fără nici un vot formal, în rândul statelor membre NATO și UE, ca principal pilon în securitatea Europei Centrale și de Est. A câștigat prin depășirea barierelor și rezervelor față de multe din reformele pe care, iată, a reușit să le dezvolte chiar în timpul derulării războiului. Inclusiv cele legate de combaterea corupției sau a cumpărării de voturi în Parlament, pentru a bloca numirile în Guvern. O capacitate care, dezvoltată și ajustată potrivit, poate asigura locul Ucrainei între statele care pot apăra Europa și pot sta pavăză în fața revărsării Estului și al Rusiei pe continent.

Drumul nu a fost simplu, dar și războiul pare să fi ajutat. Chiar în preajma comemorării începutului agresiunii militare, tăvălugul mașinii de tocat oameni a Rusiei, metru cu metru, pare să fi dat rateuri, iar forțele ucrainene nu numai că au oprit formele recente de înaintare - cu cai, motorete și vehicule improvizate pe două roți - dar au reușit să și inverseze direcția dezvoltării războiului eliminând zona gri din spațiul din jurul liniei de contact, neclară și în ceață, în favoarea sa.

Doar că perspectiva păcii nu e deosebit de aproape. Negocierile de pace au avut ca valoare de întrebuințare majoră alinierea pozițiilor Ucrainei, SUA și Uniunii Europene pe planul în 20 de puncte. Negocierile care implică Rusia nu pot fi eficiente atât timp cât conducerea rusă vede războiul ca pe o necesitate strategică, chiar existențială, pentru Putin și grupul de septuagenari din jurul său care, în cazul încheierii războiului, a oricărui război, vor trebui să deconteze costurile și pierderile enorme generate de această aventură. Președintele rus Vladimir Putin prioritizează, deci, continuarea războiului și redirecționarea masivă a resurselor economice spre efortul militar. S-a ajuns la epuizarea rezervelor financiare și la introducerea taxelor și creșterea TVA cu 2 puncte pentru a acoperi efortul care a ajuns la peste 50% din buget și o sumă relevantă din PIB. De aceea Ucraina nu va putea încheia și spera la o pace justă și durabilă atât timp cât Vladimir Putin rămâne la putere.

Nu există semne imediate că războiul din Ucraina se va încheia printr-un acord de pace, în special atât timp cât președintele rus Vladimir Putin rămâne la putere și continuă să dedice resurse semnificative efortului militar. Pretențiile Rusiei lui Putin de a i se recunoaște legalitatea acaparării teritoriilor ocupate și neacceptarea responsabilității pentru agresiune sunt obstacole majore în calea oricărei soluții diplomatice sustenabile. Aceste poziții îl mențin pe Putin și pe alți lideri din Kremlin într-un ciclu de conflict perpetuu, în pofida consecințelor devastatoare asupra populației și economiei ruse. Practic Putin își distruge națiunea pentru câteva decade de aici înainte. Deja avea probleme demografice în special cu componenta majorității etnice ruse, războiul a adăugat prin distrugerea unei importante cohorte de tineri și maturi la vârsta activității utile și creative.

Nu va exista o pace reală cât timp Putin rămâne în poziția de a deturna resurse civile către efortul de război și să trateze conflictul ca pe o prioritate absolută a regimului său. Putin are nevoie de război în continuare. Putin, dacă s-a oprit, va trebui să deconteze, în primul rând oligarhilor care plătesc. De ce a pornit războiul, de ce a irosit aceste resurse? Pentru ce? Pentru un teritoriu distrus pe care l-a ocupat? Sacrificând numai în luna decembrie de două ori mai mulți oameni decât a pierdut Uniunea Sovietică în Afganistan în zece ani, între 1979 și 1989? În luna ianuarie, Rusia a pierdut în premieră mai mulți oameni decât a recrutat, cu toată obligativitatea semnării de contracte pentru 90% dintre cei care termină serviciul militar obligatoriu.

Deci formulele de încheiere a războiul din Ucraina se vor decanta abia după eliminarea lui Vladimir Putin de la putere sau atunci când se vor epuiza resursele utile, iar altele de la populație nu vor mai putea fi stoarse. Atunci, cel mai probabil, grupul din jurul Kremlinului se va hotărî să îl îndepărteze sau să-l pensioneze. Dar așteptarea poate fi de durată, într-o dictatură unipersonală, mai ales că infrastructura represivă este extrem de puternică. Iar scoaterea lui Putin din zona de putere, cu speranța relansării negocierilor și a dialogului cu Occidentul, nu va fi deloc simplă: istoria Rusiei ne arată că eliminarea în cazul liderilor ruși, cu excepția celor doi care aveau înclinații democratice, s-a petrecut într-o formă mult mai violentă.

Atunci abia vor fi utile și aplicabile planurile de pace convenite trilateral de SUA, Uniunea Europeană și Ucraina, odată ce în Rusia se va fi petrecut o schimbare substanțială în una din cele două direcții - eliminarea liderului și a grupului său, epuizarea resurselor și o presiune în creștere din partea populației în raport cu dirijarea resurselor către front, fără nicio motivație și fără nicio perspectivă. Este foarte important planul convenit în 20 de puncte, așa cum sunt foarte importante și celelalte înțelegeri bilaterale, garanțiile de securitate sau înțelegerile cu Statele Unite privind prosperitatea sau elementele de reconstrucție post-conflict. Acestea pot susține efortul de război, moral, prin prisma menținerii speranței că Ucraina are viitor.

Războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, ca atare, nu a modificat în sine echilibrul geopolitic, însă existența războiului a determinat o alertă cel puțin pe Flancul Estic al NATO și UE, acolo unde preocuparea pentru apărare, descurajare și înarmare a devenit majoră. Polonia este campioană la investiție, dotare, înarmare, creșterea forțelor armate, în timp ce Suedia și al Finlanda, state istoric neutre, au aderat la Alianța Nord-Atlantică.

Și, imediat după aceea, combinat cu discuția privind transferul de responsabilități pe zona de securitate și apărare europeană dinspre Statele Unite spre Europa, am avut o dublă alertă, îmbrățișată de Uniunea Europeană, de Coaliția de Voință - aici trebuie să punem și Marea Britanie și ceilalți actori – cu scopul de a sprijini Ucraina să oprească Rusia și să se apere, și în al doilea rând pentru a pregăti Europa pentru apărare și descurajare în condițiile în care Statele Unite păstrează, potrivit strategiei naționale de apărare proprie, doar umbrela nucleară și elemente critice, după cum se spune acolo, de sprijin pentru Europa. Aceeași Strategie Națională de Apărare a SUA marchează faptul că, evident, Articolul 5 rămâne valabil, deci, dacă este nevoie, Statele Unite vor fi prezente alături de aliați în condițiile existenței unui atac asupra unui aliat.

Nu putem, desigur, nega faptul că există o anumită fragmentare în Europa în ceea ce privește susținerea Ucrainei. Putem să izolăm Ungaria și, probabil, alte state, în opoziție, care nu poate fi aici decât pro-rusă și pro-Putin, dar regăsim asemenea opinii în interiorul mai tuturor statelor europene, la anumite categorii de forțe politice - în general în zonă populistă, extremistă, așa-numit suveranistă și, hai să spunem, mai nou pro-trumpistă, o etichetă lesne de împrumutat și utilizat care, de fapt, acoperă pro-rusismul acestor forțe – care se opun resurselor de susținere a Ucrainei și chiar a supraviețuirii Ucrainei în fața atacului rus.

Trebuie, deci, tot mai multă atenție la eticheta pro-trumpistă și pro-americană de azi care este utilizată prin abuz și îmbrățișată de pro-ruși de toate facturile. Pentru că dă bine, relația cu America e mult mai bine văzută și atunci, dacă înlocuiești pro-rusismul cu pro-americanismul, pro-trumpismul, ai o formă de prestigiu, de acceptabilitate mai bună la nivelul propriilor populații. Și ajută, fără drept de apel, la toată ribambela de atacuri cognitiv- informaționale care se urzesc astăzi împotriva populațiilor europene.

Am văzut, totodată, că sancțiunile impuse Federației Ruse au funcționat pe termen lung. Ne uităm la situația economică. Mai întâi sancțiunile, după aceea plafonarea prețurilor la petrol, renunțarea la gaze, cât de curând complet la petrol din Rusia. Au venit ulterior accentuarea sancțiunilor secundare, vezi pe cele pe care același Donald Trump le-a lansat împotriva Indiei, pentru cumpărarea petrolului din Rusia, apoi ofensiva împotriva flotei din umbră care transportă acest petrol. Probabil că suma acestor lucruri are un efect major, în primul rând, pe resursa financiară rusă, dar sigur presează în mod substanțial efortul Rusiei de a câștiga, de a atinge obiectivele sale maximaliste, formulate de Vladimir Putin. La nivelul sancțiunilor, punctul cel mai important este reducerea substanțială a resurselor care vin din petrol și gaze, ceea ce însemna înaintea războiului, în anul 2021, 50% din bugetul Federației Ruse.

Războiul este deci parte din viața ucrainenilor. Putin l-a adus la ușa fiecărui rus. Dar dacă Rusia vizează centrale electrice și termoelectrice cu rachetele sale, Ucraina distruge rafinării, depozite de petrol, noduri de cale ferată sau conducte critice. În primul caz, iarna va trece în curând. Ucrainav a putea să le repare, să le transforme în surse mobile, să-și reface aprovizionarea cu energie electrică. În schimb Rusia pierde pentru câțiva ani la fiecare lovitură care vizează un deposit militar sau o conductă majoră de transfer de carburanți, o fabric de producție de capabilități militare sau, să nu uităm, o tremie din flota sa de avioane strategice. Pe aceastea nu le poate reface peste noapte, în câteva săptămâni sau luni, ci ani. Și cu costuri pe care nu și le mai permite.

Astfel câștigă Ucraina, făcând câștigurile teritoriale ruse pe fiecare metru de pământ ucrainean, distrus cu totul, extrem de costisitor. Când câștigi un orășel în câte un an, și te mai și întorci din drum la poziția inițială, asta nu mai sună deloc a câștig. Ca atunci când amenințți prea des cu arma nucleară pentru că cele convenționale și armata ta capotează la efortul de război. Un nou an, cu o nouă istorie, dar cu o Ucraină care a rezistat mult mai bine decât s-ar fi așteptat vreodată Putin. Unde sunt cele trei zile de blitz krieg până la parada victoriei pe Hreșciatik?

Distribuie articolul:FacebookTelegram
Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova din cadrul Guvernului României

Abonează-te la Deschide.md