Principala problemă a fost cum poți beneficia de susținerea publică probate în alegeri pe termen scurt pentru a reveni la democrație și stat de drept fără a face abuz de drept. Dezbaterea e majoră iar soluția a fost utilizarea Constituției lui Orban și, în același timp, a majorității parlamentare constituționale pentru adoptarea amendamentului 17 la Constituție care să restabilească un control asupra instituțiilor blocante pe termen lung, Președinția și Curtea Constituțională, cu mandate lungi ale judecătorilor și un mandat abia lansat al Președintelui. Eliminarea piedicilor începând de luni, 20 iulie, constituie și o provocare privind revenirea rapidă la consultări publice și statul de drept, în timp ce abuzul de drept reclamat la schimbarea bruscă de Constituție prin amendament să fie legitimat și validat masiv prin adoptarea unei noi Constituții profund dezbătută și cu toate avizele internaționale și europene necesare. Pentru Orban, e o înfrângere pe propria sa mână, voință, gândire și legislație, abordare că învingătorul ia tot și Curtea Constituțională nu are voie să se pronunțe decât pe forma adoptării unui amendament sau unei legi, nicidecum pe conținutul său.
Pe scurt:
Bătălia pentru preluarea reală a puterii și dezmembrarea regimului autocratic Orban
cum poți înlocui un regim autoritar
utilizarea legislației existente și crearea unui singur păcat originar, o singură modificare, amendamentul 17 la Constituție
folosirea Constituției Orban bazată pe principiul câștigătorul ia tot
Complicatul drum al revenirii la democrație: preluare lentă versus urgența legitimării acțiunii
modificarea constituțională e legitimă
Tisza a reușit, la nivel executiv sau parlamentar, să schimbe șefii serviciilor secrete și toți oficialii dependenți de Executiv sau Parlament,
Amendamentul 17: lovitura de grație constituțională împotriva regimului Orban
o primă și singură utilizare a Constituției autocratice Orban fără a altera regimul democratic și al statului de drept
înlocuirea președintelui și a președintelui Curții Constituționale
limită de 3 mandate parlamentare pentru aleșii în Legislativ
Independența justiției și statul de drept restabilite
crearea unui mecanism durabil anti-corupție
acuzația de exploatare a majorității constituționale deținute nu este serioasă
adoptarea unei noi Constituții, după o consultare publică extinsă, supervizată de organismele europene
Ungaria lui Orban după 16 ani la putere: reînnodarea drumului european
Magyar putea ajunge în alegerile viitoare fără să fi reușit schimbările și preluarea deplină a puterii
ajungea în alegerile viitoare fără să fi reușit schimbările și preluarea deplină a puterii
instalarea loialiștilor lui Orban la vârful instituțiilor numite independente
Reorientarea strategică de la Rusia și China spre UE. Afacerea informațiilor transmise către ruși
Ungaria nu mai este considerată o democrație, ci o autocrație electorală
a dat informații din interiorul Consiliilor UE către Rusia
nici ajutorul Rusiei nu a fost suficient pentru a rămâne la putere.
Bătălia pentru preluarea reală a puterii și dezmembrarea regimului autocratic Orban
Lecția ungară actuală are multiple valori de întrebuințare. Desigur, cea mai importantă, cum poți înlocui un regim autoritar, cât e de legitim să te folosești de legi autocratice pentru a restabili un regim democratic prin transformare și tranziție, dar și cât de vremelnic și instabil este cel mai puternic instituit regim, cu toate garanțiile posibile, odată ce voința oamenilor dă legitimitate schimbării dramatice, cu o majoritate constituțională. Însă drumul nu elimină dilemele etice și formulele complexe de restabilire a statului de drept real, chiar sub imperiul unor precedente care, utilizate de un partid pro-european cu pretenții de a respecta democrația și statul de drept, riscă să creeze breșe exact prin modul de utilizare a instrumentarului existent și înființat de rivalii săi, cu o abordare contrarie, a suveranismului absolut al statului asupra normelor europene pe care a achiesat tot suveran să le respecte.
După preluarea puterii formale, principalele urgențe ale noului guvern Magyar și a partidului său Tisza, deținător al unei majorități constituționale, a fost livrarea potrivit promisiunilor făcute populației și votanților săi prin reforma Curții Constituționale, restabilirea sistemului de echilibre și controale reciproce ale puterilor în stat, a supramației legii și statului de drept și schimbarea legilor electorale. Chiar și modalitatea de a proceda a situat noua putere de la Budapesta în fața unei dileme legată de schimbarea de regim - legitimitate și respectarea legii existente, acuzată de un rol important în consolidarea autoritarismului și preeminenței Executivului susținut majoritar, cu majoritate constituțională, versus statul de drept democratic, cu lentoarea schimbărilor date de respectarea termenelor mandatelor în vigoare și nu scurtarea lor abruptă.
În aceeași cheie, Magyar a fost pus în fața alegerii între obișnuințe și abuzuri de drept: utilizarea legilor existente nu duce la validarea căii Orban de a face lucrurile? Nu e interpretabilă ca încălcare în sine a regulilor democratice? Și, după ce a promis revenirea la statul de drept și eliberarea fondurilor europene pentru Ungaria chiar din luna mai, noul premier a realizat că lucrurile sunt mult mai complexe și că o tărăgănare duce la pierderea legitimității votului și la interpretarea acțiunii sale drept slăbiciune, ceea ce nu avea nevoie la început de mandat. Decizia: utilizarea legislației existente și crearea unui singur păcat originar, o singură modificare, amendamentul 17 la Constituție, care să întrunească toate condițiile dezmembrării ulterioare a regimului. Rapid, curat, pe val versus o boală lungă, moarte sigură. Iar ca garanție pentru populație, instituții europene și organizațiile pentru apărarea democrației și a statului de drept, referirea la o situație de tranziție, urmând ca modificarea Constituției să se facă ulterior, pe îndelete, după o dezbatere largă în întreaga societate și cu toate avizele europene și ale Comisiei de la Veneția.
Așa s-a ajuns ca luni, 13 iulie, să fie ziua adoptării amendamentului 17 la Constituție, iar sâmbătă, 18 iulie, la 5 zile după acest moment, potrivit Constituției, Președintele Tamas Sulyok să semneze decretul de promulgare care a însemnat și părăsirea postului de președinte începând de duminică, 19 iulie, la miezul nopții, așa cum amendamentul încheie mandatele a patru judecători de la Curtea Constituțională de peste 70 de ani, inclusiv pe cel al președintelui Curții, Peter Polt. Loialiști ai premierului Viktor Orban, care a pierdut puterea în aprilie după 16 ani, cei doi sunt cele mai importante piese ale unei administrații autocratice Orban lăsate moșternire cu garanții puternice spre a putea bloca sau frâna reformele și proteja pe termen lung vechiul regim și pe reprezentanții acestuia.
Dacă situația nu e contestată, criticile au apărut de la schimbarea bruscă a unui număr mare de oficiali din instituții nominal independente și de la echilibrele alterate de această mișcare de forță a lui Magyar. Chiar dacă i-a acuzat pe Magyar, guvernul și majoritatea de încălcarea statului de drept, președintele nu a avut ce face, nici Curtea Constituțională și alte instituții, deoarece prin Constituția lui Orban din 2011, aflată în vigoare, și modificările Legii Curții din 2013, Curtea fusese lăsată fără posibilitatea de a se pronunța pe constituționalitatea conținutului legilor ci doar pe modul de adoptare. Mai mult, Constituția Orban e bazată pe principiul câștigătorul ia tot, o variantă de instituire pe termen lung a puterii politice proprii, confirmată și de legea electorală care favoriza partidele mari. Chiar dacă criticii, inclusiv președintele demisionar, au vorbit despre un punct de ruptură în democrația constituțională ungară și fuga după preluarea rapidă, accelerată a puterii în stat, ignorând valorile societății, morala se reduce la judecarea dacă utilizarea regulilor și principiilor lui Orban nu reprezintă o continuare sau validare a sistemului autocratic, chiar dacă s-a promis acțiunea o singură dată și dezbaterea constituțională extinsă ulterior, cu adoptarea unei noi Constituții.
Complicatul drum al revenirii la democrație: preluare lentă versus urgența legitimării acțiunii
Deși acțiunea a fost clar neconvențională, discutabilă etic și democratic și lasă pe viitor o moștenire ce trebuie recalibrată prin actele viitoare de dezbatere extinsă a viitoarei Constituții și a tuturor legilor, modificarea constituțională e legitimă ca urmare a votului și reflectă litera și spiritul constituției în vigoare care, validând preluarea completă a puterii de către câștigător, deschide virtual calea înlocuirii președintelui ales de Parlament. În plus, funcțional, evită conflictul între majoritatea aleasă și guvernul votat de aceasta, cu Președintele ales de un Parlament anterior, mai ales că există o cvasi-unanimitate în a susține că statul de drept a fost alterat din 2011 și că un partid, Fidesz, a capturat instituțiile statului și a creat un autoritarism pe baze ideologice proprii, introducând și o dificultate a celor care au câștigat alegerile la vot să preia și puterea reală, într-un termen rezonabil.
De la pierderea alegerilor din aprilie, partidul lui Orban e în cădere liberă, degringoladă internă și pierdere a pozițiilor sale, mai ales că președintele și liderul său, Viktor Orban însuși, s-a retras din prim plan și a refuzat să-și preia și poziția de parlamentar. Toate funcțiile numite au fost înlocuite lesne de către noul Guvern, varianta cea mai simplă care depinde strict de voința politică a noilor aleși, mai ales că deținătorii funcțiilor erau loialiști ai lui Orban iar în Parlament era o putere cu majoritate constituțională. Peter Magyar promisese și estimase că revenirea la statul de drept se va putea face mai repede, dar confruntat cu perspectiva tărăgănării și nevoia de a avea timp pentru absorbția fondurilor europene din actualul exercițiu financiar european, a ales calea înlocuirii directe, prin amendament constituțional, a ceea ce fusese numit pe baza unei constituții modificate și unei legislații făcute după chipul și asemănarea Fidesz și pe baza propriilor interese unilaterale, generate de propria majoritate constituțională. Nu știm dacă a existat o consultare europeană care să-i permită larghețea adoptării acestor metode fără o sancțiune imediată.
Premierul Magyar îi ceruse lui Sulyok un gest de demnitate ca urmare a alegerilor, respectiv să-și prezinte singur demisia după alegeri. Acesta a refuzat. De aceea a venit amendamentul constituțional, care a fost promulgat de către Președinte sub amenințarea acțiunii de impeachment în Parlament și înlocuirea cu președintele Legislativului, până la alegerea noului președinte de către Parlament. Paradoxul de a vorbi despre un amendament neconstituțional când, din 2013, la modificările Orban ale Legii Curții, nu se mai pot judeca decât încălcări procedurale, a plasat președintele, și în contextul valului de susținere pentru Tisza și a urii acumulate împotriva Fidesz, într-o situație dificilă și cu un deficit major de credibilitate. Cum amendamentul conținea și referirile la limita de vârstă de 70 de ani pentru judecători Curții, acțiunea a fost simplu de dus la capăt.
Magyar a încercat varianta diplomatică soft a schimbărilor, dar văzând că nu există reciprocitate, a trecut la variante legale dure. Până acum, cu sau fără această abordare inedită și neconvențională, Magyar a luat testul preluării puterii și exersării ei, chiar dacă a preluat cu aceasta și responsabilitățile de lider neîngrădit de reminiscențele vechiului regim. Azi nu mai are nici o scuză și trebuie să acționeze rapid pentru restabilirea punctelor critice din programul său și din așteptările cetățenilor și ale Uniunii Europene. Deși are un rol mai degrabă ceremonial, Președintele Ungariei este cel care semnează legile sau le poate trimite Curții Constituționale. Magyar trebuie să demonstreze de luni că se îndreaptă rapid spre statul de drept și democrația reală în Ungaria. Poziția de președinte va fi preluată de luni de către Președinta Parlamentului, Agnes Forsthoffer, în timp ce Parlamentul va vota un nou președinte. Astfel este îndeplinită și promisiunea actualului premier Magyar din campania electorală referitoare la Sulyok.
Până acum Tisza a reușit, la nivel executiv sau parlamentar, să schimbe șefii serviciilor secrete și toți oficialii dependenți de Executiv sau Parlament, să suspende serviciile de știri ale televiziunii și radioului public, considerate fabrica de propaganda a lui Orban și a partidului său, au închis Oficiul pentru Protecția Suveranității Ungariei, un instrument folosit pentru intimidarea criticilor și a mediei independente, și a închis Colegiul Mathias Corvinus și rețeaua de instituții care au permis predecesorului său să răspândească ideile partidului său în țară și peste hotare, implicand atacuri la democrație, stat de drept și liberalism, chiar cu recunoașterea democrației iliberale pe care ar promova-o, inclusiv cu nuanțele de naționalism și suveranism anti-europene aferente. De ani întregi guvernul Ungariei a finanțat un sistem de fundații prin MCC pentru a propaga ideile extremei drepte și a promova valorile Fidesz, marcând o aliniere cu puterea. De la 14 iulie, instituția așteaptă oricând închiderea sa, concomitent cu studiile, bursele și proiectele de promovare pe care le administra.
Amendamentul 17: lovitura de grație constituțională împotriva regimului Orban
Este posibilă o primă și singură utilizare a Constituției autocratice Orban fără a altera regimul democratic și al statului de drept instituit? Unii spun că doar dacă se face tabula rasa post-festum, cu o Constituție adoptată după cele mai stricte și transparente, inclusive și extinse reguli care să o consacre. Dezbaterea de abia începe, dar amendamentul 17 adoptat luni, 13 iulie și care a deschis calea preluării depline a puterii în stat de către noua majoritate constituțională și noul premier merită analizat. Ideea distrugerii sistemului autocratic sau democratic iliberal, cum s-a autodefinit, poate fi legitimă, dar ridică semne de întrebare vizând restaurarea statului de drept și a regulilor democratice fără a crea precedente nesănătoase.
Pe baza majorității constituționale de două treimi din parlament, cu 139 voturi din 199, s-a votat amendamentul care a presupus mult mai mult decât înlocuirea președintelui și a președintelui Curții Constituționale. El a creat principiile și baza legală pentru a dezintegra și schimba fundamental instituțiile create și încetățenite de Orban în ultimii 16 ani, inclusiv asigurându-li-se o cât mai impermeabilă protecție în fața majorităților parlamentare pentru a putea dăinui cel puțin până la epuizarea mandatului și alegerea unor noi membri – deși în cazul Curții Constituționale, mandatul unic de 12 ani al judecătorilor era suficient de lung pentru a bloca reformele multă vreme. A fost asta respectarea echilibrelor și controlului reicproc al puterilor în stat? A fost din nou dominația din partea majorității și a guvernului? Ce semnificație are voința suverană exprimată la urne față de frânele și blocajele în preluarea puterii prin schimbări dramatice? Cât este continuitate și cât e permisă schimbarea rapidă într-o democrație?
Temele rămân de discutat, dar ceea ce a adus Amendamentul 17 este utilizarea puterilor extraordinare constituționale prin intermediul majorității pentru a reașeza instituțiile democratice, echilibrele de putere și supremația legii alterate, ca și statul de drept fără subminarea principiilor constituționale, dar folosind instrumentarul criticat ani de zile la Fidesz, utilizarea majorității constituționale pentru a introduce schimbări constituționale rapid, ad hoc și, discutabil, chiar unilateral. Dacă legal tema e acoperită iar legitimitatea o dă votul de acum nici 3 luni, moral, mișcarea poate fi acoperită prin utilizarea instrumentelor și principiilor puterii anterioare care e înlocuită. Însă rămâne discuția despre democrație, transparență, dezbaterii largi, dar mai ales menținerea mandatelor în vigoare la preluarea puterii până la expirarea lor.
Amendamentul a reinstalat elementele structurii Curții Constituționale dinainte de 2012, inclusiv rolul și atribuțiile judecătorilor de a alege președintele Curții și de a judeca constituționalitatea legilor pe fond. A redus mandatul judecătorilor la 9 ani, și pensionarea la 70 de ani, permițând Curții și să evalueze constituționalitatea legislației referitoare la finanțele publice, care în era interzisă. Mai larg, la nivelul sistemului judiciar, amendamentul a întărit influența judecătorilor la numirile de la Curtea Supremă și Oficiul Național al Magistraturii, limitând mandatele oficialilor de top și a legilor așa-numite cardinale pentru care e nevoie de o majoritate constituțională de două treimi spre a fi modificate – în domeniul taxării, a finanțelor publice, gestionarea bunurilor de stat și tranzacțiilor cu pământuri și societăți agricole.
Cu aceeași ocazie, a fost eliminat veto-ul Consiliului Bugetar pe bugetul anual, un atribut care ar fi putut să-i permită reprezentanților opoziției majoritari în acest consiliu să blocheze politicile guvernamentale și să determine chiar noi alegeri. În paralel, prin lege organică, majoritatea parlamentară Tisza a introdus o limită de 3 mandate parlamentare pentru aleșii în Legislativ, o restricție ce urmează să se aplice de la următorul mandat și care ar urma să schimbe 22 din 52 de aleși Fidesz. Pachetul de reforme al Tisza mai conține înființarea Oficiul pentru Protecția și Restabilirea Bunurilor Naționale, urmând să identifice și să recupereze bunuri publice obținute sau utilizate ilegal. Majoritatea susține că toate aceste amendamente îndeplinesc cerințele fundamentale ale schimbării politice după înfrângerea lui Orban, pe când criticii acuză că o serie dintre prevederi întăresc independența instituțională dar limitează puterile majorității la guvernare, în fapt o probă a faptului că actuala putere a lui Magyar nu dorește să se eternizeze precum cea a predecesorului său.
Independența justiției și statul de drept restabilite
Actualele legi și Amendamentul 17 vin să restabilească independența justiției și statul de drept, tocmai pentru a reașeza relația contondentă cu Uniunea Europeană și a determina eliberarea fondurilor europene ale Ungariei, blocate din 2022 pentru încălcarea statului de drept, nerespectarea regulilor și angajamentelor europene și critica dublată de blocaje constante la deciziile Consiliului European. Alegerea de către Curtea Constituțională a propriului președinte- nu impunerea și votarea de către majoritatea parlamentară – extinderea independenței justiției, crearea unui mecanism durabil anti-corupție prin noul birou de recuperare a bunurilor, toate susțin efortul solicitat de UE privind restabilirea statului de drept, chiar dacă nu probează imediat funcționalitatea lui. Criticii au pus sub semnul întrebării atât conținutul, cât și modul de adoptare.
Criticile vizează graba și termenele rapide, urgența adoptării și nivelul considerat insuficient al consultărilor, ca și insistența că e vorba doar despre măsuri de tranziție către viitoarea constituție complet nouă ce urmează a fi rezultatul consultărilor extinse și ale votului în Parlament, cu validarea de către cetățeni prin referendum. Dar poate subiectul cel mai criticat a fost introducerea limitelor mandatelor parlamentarilor la maximum 3, în condițiile în care restricții de această factură nu există nicăieri în legislația vreunui stat – chiar dacă diferite partide au obiceiul de a aplica o asemenea regulă internă în mai multe locuri din Europa – și presupunerea că limitarea dreptului de a fi ales care ar rezulta din această limitare ar putea avea caracter neconstituțional.
Dar chiar și criticii din spațiul organizațiilor specializate în evaluarea gradului de democrație, stat de drept și respectare a lor sunt de acord cu obiectivul legitim de restaurare a statului de drept și inversarea schimbărilor aduse de către Fidesz, chiar dacă graba și termenul redus ar putea crea dificultăți de evaluare, cel puțin în absența altor elemente complementare de aplicare coerentă care să valideze justețea abordării prin amendamentul 17 la adresa Constituției. Critica Human Rights Watch, de exemplu, a vizat lipsa unor echilibre și limitări în schimbarea practic peste noapte a Președintelui Sulyok și a Președintelui Curții Constituționale. Replica oficială a fost legitimitatea în a inversa controlul și blocajele arbitrare ale instituțiilor statului populate cu loialiști Fidesz.
Graba, brusca transformare instituțională, incheierea mandatelor și viteza rămân singurele preocupări ale instituțiilor de protecție a respectării drepturilor omului și statului de drept, ca și lipsa deplină, totală, îndelungată a consultărilor. Restabilirea statului de drept presupune respectarea unor procese și asumarea timpului necesar pentru o consultare reală, care să susțină pe deplin schimbările constituționale, se menționează în evaluările existente ale acestor documente, pentru a nu putea fi puse sub o banală revanșă constituțională a unei majorități constituționale în fața modificărilor făcute de precedenta, care are, astfel, dificultăți în legitimitatea de a critica un act pe care l-a făcut și ea și care a avut la bază propriile sale legi. Acuzația de exploatare a majorității constituționale deținute nu este serioasă venind din partea opoziției actuale Fidesz, mai ales în condițiile în care este repetarea în oglindă a propriei acțiuni din 2011.
Greutatea evaluării justeței reformelor și mai ales a modalității de realizare se mută pe termen lung și evaluarea va cuprinde modul în care guvernul Magyar se raportează la aceste reforme și mai ales îndepărtează posibilitatea utilizării acestor instrumente pe viitor prin adoptarea unei noi Constituții, după o consultare publică extinsă, convenirea cu opoziția, detașarea de modul în care a fost adoptată legea fundamentală de către Fidesz în 2011. Instituțiile europene vor superviza adoptarea noii Constituții, iar implicarea lor va adăuga credibilitate noii formule constituționale, opentru reclădirea încrederii între Budapesta și Bruxelles. În plus, pentru guvernul Magyar, reformele vor valida dacă angajamentul de a restaura statul de drept este consistent cu regulile și standardele constituționale europene.
Ungaria lui Orban după 16 ani la putere: reînnodarea drumului european
Corect este, pentru o bună echilibrare a argumentelor, să vedem și cu ce s-a confruntat Magyar la momentul preluării puterii, respectiv cum arăta Ungaria lui Orban la acel moment și ce muncă de Sisif în revenea, după ce instrumentarul de putere fusese consolidat și reasigurat pentru a nu putea fi schimbat ușor. Problema lui Magyar era că, dacă ar fi urmat strict perceptele și regulile fără a modifica termenele mandatelor înalților funcționari, ar fi fost în situația că ajungea în alegerile viitoare fără să fi reușit schimbările și preluarea deplină a puterii pentru a o exercita, respectiv să rămână tributar funcționării pe regulile vechi. În paralel, depășirea perioadei imediate de după alegeri și tărăgănarea schimbărilor ar fi dus la pierderea legitimității și sprijinului public, deci la pierderea alegerilor următoare în fața fostului rival, fără posibilitatea de a fi schimbat ceva.
Principala problemă a regimului Orban a fost alterarea independenței și echilibrelor puterilor în stat și limitarea libertăților și drepturilor omului. Constituția din 2011 a dus la modificarea a câtorva sute de legi. Fidesz a determinat, încălcând legislația europeană, pensionarea prematură, retragerea sau schimbarea de carieră a numeroși judecători. Chiar Curtea Constituțională existentă atunci a anulat parțial legislația aprobată, dar care a creat efecte pe această direcție. Legislația electorală a fost modificată și ea, permițând ca partidele mari să fie favorizate, redesenând curcumscripțiile, pe lângă votul etnicilor maghiari de peste hotare, nu numai al cetățenilor, înclinați să-l susțină pe Orban ca urmare a investițiilor guvernului Ungariei în aceste comunități. Instalarea loialiștilor lui Orban la vârful instituțiilor numite independente a fost un alt element al realității cu care s-au confruntat cei care i-au urmat.
Pandemia a dat o idee nouă, continuată după 2022 pe baza existenței războiului din proximitate, în Ucraina vecină, respectiv guvernarea prin decrete. Parlamentul însuși și-a pierdut din atribuții pe baza stării excepționale prelungite pe termen lung. Guvernul Orban a vizat organizațiile neguvernamentale și a introdus controlul solid asupra instituțiilor academice, fapt ce a dus la lupta directă și campania contra lui George Soros, miliardarul american de origine maghiară, a cărei Fundații pentru o Societate Deschisă s-a mutat în 2018 la Berlin iar Universitatea Central-Europeană la Viena, din 2019. Motivațiile lui Orban pentru subminarea democrației au fost mandatul primit prin vot public. Dar el a folosit acest vot prin ideologizare sub forma sa iliberală a instituțiilor statului și a statului în sine.
Narațiunea utilizată de Fidesz și Orban a fost cea a apărătorilor identității culturale împotriva migrației musulmane, protecția valorilor creștine împotriva ideologiei de gen și LGBT și mai ales a liberalismului occidental. Guvernul său a amestecat valori tradiționale cu intoleranța și susținerea modului de viață și a identității maghiare cu interzicerea diversității. Definirea căsătoriei drept uniunea dintre un bărbat și o femeie a fost amplu criticată prin legile care au interzis pe deplin orice asumare a identității LGBT. În martie 2025, a fost adoptată o lege care permitea poliției să interzică marșurile Pride pe baza faptului că ar afecta siguranța copiilor, afectând dreptul la liberă întrunire și dreptul la proteste al cetățenilor Ungariei. Confruntările pe tema migrației și respingerea ideii primirii de migranți a fost de asemenea, de notorietate, sancționate de Curtea Europeană de Justiție.
Controlul mass media a fost o altă problemă majoră, după ce întregul spațiu media al Ungariei a fost transformat prin limitarea libertății presei. Astfel, Orban a introdus controlul complet asupra mediei de stat, prin transformarea în purtători de cuvânt ai guvernului și promotori ai ideologiei partidului Fidesz, devenit aici un adevărat partid-Stat. Publicitatea a intrat sub control și a fost dirijată exclusiv spre instrumentele de stat și cele private susținătoare ale lui Orban, astfel că și media privată fie s-a închis, fie a fost preluată de apropiați ai regimului, fie a dispărut. Statele Unite au fost nevoite să reintroducă programele din timpul Războiului Rece pentru susținerea media independente în Ungaria, fapt fără precedent în Europa Centrală și de Est.
Reorientarea strategică de la Rusia și China spre UE. Afacerea informațiilor transmise către ruși
Peste toate a venit și așa numita deschidere spre Răsărit, Rusia și China, Ungaria asumându-și rolul de avocat al Moscovei în UE. Deși a condamnat agresiunea Rusiei asupra Ucrainei în 2022, și a susținut sancțiunile UE pe care le-a criticat, Orban s-a opus eliminării transporturilor energetice către UE pe motiv că afecta Ungaria, blocând până după alegeri sprijinul de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, un sprijin la care nu contribuia și care fusese acceptat inițial în decembrie 2025. Și la nivel economic, după ce a plătit împrumutul către FMI în 2013, controlând datoria publică, a intrat din nou în deficit excesiv după Pandemie și a aprobat creșterea deficitului la 5% pentru 2025 și 2026 pentru a-i permite cheltuieli preelectorale.
Cele mai mari taxe pe bănci, majoritatea străine, naționalizarea fondurilor de pensii, a companiilor de telecomunicații, a distribuitorilor au sprijinit financiar Ungaria, dar a încălcat principiile și valorile pieței libere și regulile UE. Iar oameni de afaceri și apropiați ai Fidesz au preluat aceste bunuri, astfel că Orban declara înainte de alegeri că domeniile bancar, media, energie sunt deținute majoritar de către Ungaria, în timp ce economia stagna de mai bine de trei ani, cu fondurile europene blocate din 2022. Din septembrie 2022, Parlamentul European a asumat că Ungaria nu mai este considerată o democrație, ci o autocrație electorală, în timp ce Comisia Europeană a dat în judecată Ungaria cu nenumărate ocazii pentru reforma judiciară care altera statul de drept și regulile europene, pentru restricțiile la adresa societății civile, pentru refuzul de a aplica politicile de migrație ale UE, fapte sancționate de Guvernul Orban drept amestec în treburile interne. Totuși UE a eliberat fonduri parțiale pentru Ungaria în schimbul votului pentru pachetele de sancțiuni la adresa Rusiei și eliberării de fonduri de sprijinire a Ucrainei.
Ungaria lui Orban s-a declarat luptătoare cu comunismul și moștenirea acestui regim, chiar dacă a menținut relații prietenești apropiate cu Rusia lui Putin. Ba chiar a criticat UE că vrea să tărască Ungaria în război cu Rusia, element și de campanie. Orban l-a vizitat pe Putin în iulie 2024, vizită puternic criticată la nivel european, și a refuzat să sprijine declarațiile liderilor despre războiul Rusiei în Ucraina. În plus, a dat informații din interiorul Consiliilor UE către Rusia, motiv pentru care rapoartele din martie și aprilie 2026 au dus la sistarea schimburilor de informații interne cu Ungaria. Nu întâmplător fostul ministru de externe și vicepremier, Peter Szijjarto, a fost angajat la gigantul chinez BYD și se confruntă cu ancheta vizând relațiile sale cu Rusia și trădarea secretelor de stat și ale UE.
Suma de sloganuri și acțiuni anti europene și anti- ucrainene din campanie au scindat și mai mult populația, polarizând-o, chiar dacă nu au mai putut schimba soarta Fidesz și a lui Orban, care au pierdut alegerile. Nici ajutorul Rusiei nu a fost suficient pentru a rămâne la putere.
Cu această moșternire are de a face guvernul Magyar în continuare.
