Ulterior a anunțat că discuția a fost foarte bună și că zona tehnică condusă de Marco Rubio se va întâlni cu omologii ruși pentru ca ulterior, la o dată ce va fi anunțată, el însuși se va întâlni cu Putin la Budapesta. Pentru a încheia războiul fără glorie din Ucraina. Cum discuția a intervenit în preziua primirii la Casa Albă, vineri, 17 octombrie, a lui Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei. Întregul mise en place a dat senzația unei alba-neagra cu Ucraina pe un fundal în care Trump și Putin joacă șah, mai exact un business șah așa cum îi place lui Trump.
Convorbirea intempestivă vine după un număr de schimburi de replici și amenințări care au culminat cu perspectiva livrării de rachete Tomahawk către Ucraina, după ce deja Pete Hagseth, secretarul Pentagonului, anunța o vânzare mare de armament către Ucraina și, pe de altă parte, cerea europenilor să cumpere armament mult și puternic destinat Kievului. Discuția vine și în contextul anunțării faptului că Putin va trebui să vadă daca mai are cu ce rafina petrol – ucrainenii distrugându-i multe din capacități iar livrarea de rachete urmând să lovească și ce a mai rămas, cu perspectiva de a muta cozile la gazolină care sunt mai peste tot prin Rusia în nemulțumirea absenței totale a poibilității de mișcare cu mașinile într-o țară producătoare de petrol, din lipsă de rafinării, oricum costisitoare și greu de reconstruit sau reparat după distrugeri produse de rachete de croazieră modificate.
Tot pe lista inițiativelor care au făcut titluri se numără constituirea fondului de sprijinire a Ucrainei din suprataxarea Chinei, fondul urmând să fie subiect al coeziunii transatlantice, respectiv al alăturării europenilor la sancțiunile și suprataxarea vizată de către Donald Trump. Altfel, obicetivul secundar și simbolic ar fi fost tot sprijinirea Ucrainei. Dacă adăugăm nemulțumirile privind Putin, verbalizate foarte des acum în ultimele zile de către Trump, avem peisajul complet al jocului de șah pe care-l joacă Trump.
Desigur, jocul e mai vechi, și a început cu mutarea lui Putin, care l-a adus la Anchorage pe Trump, ieșind din izolare și neoferind nimic la schimb. Și după rușinea care l-ar fi făcut să se ridice de la întâlnire, dar oricum l-a determinat pe președintele american să anuleze conferința de presă contra niște declarații de sub 15 minute, și masa cu delegațiile în plen, a urmat ambiguitatea, apoi refuzul Rusiei de a se întâlni la nivel de șefi de state Putin-Zelenski, în fine observația că spiritul de la Anchorage s-a pierdut și nu mai există fereastră de oportunitate, respectiv că Rusia vrea război.
De aici accelerarea jocului lui Trump, supărat că a fost păcălit fără temei și decis să ia runda a doua de la Putin. Aici au contat nemulțumirea profundă și cunoașterea situației critice economice pe care o traversează Putin și Rusia sa, dar și pe cea militară și de resurse de personal la fel de critică. Oricât ar fi bravat Putin, recrutarea fără mobilizare generală nu mai e fezabilă, oricât s-ar ridica sumele oferite, care oricum sunt prohibitive pentru regiunile ruse. Când a apărut și mesajul schimbului de informații și cel privind amenințarea livrării de Tomahaks, cu ajutorul american spre a le utiliza, deja jocul s-a dus prea departe.
Zelenski urma să ajungă vineri la Washington, cu perspectiva de a pleca cu rachetele și cu apărarea Patriot. Pe un asemenea fond și cu asemenea amenințări credibile, Putin a fost nevoit să reacționeze ante fesum, respectiv să sune la Trump și să pună ceva pe masă, înainte de întâlnirea de vineri. Desigur, șahul l-a primit Zelenski, cu care cei doi mari par să joace alba-neagra. Dar care le permite poziționări și posturări, respectiv să extragă avantaje și profituri, dincolo de pacea din Ucraina(sperăm nu și pe seama Ucrainei și a Europei).
Astfel, întâlnirea de vineri Trump-Zelenski a fost compromisă substanțial, dar cu promisiunea păcii rapide. În ce condiții? Sigur nu cele ale lui Putin, dar cu o formulă de ieșire plauzibilă, adică și cu costuri pentru Kiev. Și cum Putin a dat șah, s-a devoalat parțial și cealaltă componentă a jocului, a mizelor, care fac să avem de-a face cu business – șah: schimburi economice și comerciale, investiții și afaceri în Rusia după încheierea conflictului. Și la Anchorage asta trebuia să fie o parte importantă, dar a fost escamotată și ruinată de partea politică a reuniunii. Și promisiunea că nu va exista nici o afacere cât timp războiul cu Ucraina nu este încheiat. Rezultatul: afaceri profitabile pe masă puse de Putin, cu câștiguri reciproce, dar și propuneri individuale și personale pentru Trump, așa cum știe să abordeze runda Vladimir Putin.
Desigur, schimbul de mișcări urmează să se consume mâine, mai întâi, apoi în săptămânile viitoare. Nu știm dacă va fi pace. Nu știm cât îl va costa pe Zelenski și Ucraina această pace, și cât va plăti, din partea sa, și Putin. Dar cert este că obiectivul major al lui Donald Trump, conștientizat sau nu, este afirmarea cu tărie și grav a capacității de descurajare a Statelor Unite și forța sa de actor global capabil să constrângă pe alții, inclusiv Rusia lui Putin, să respecte voința sa.
Chiar dacă pentru asta a trebuit să urle de durere China în perspectiva acțiunii lui Trump în sancțiuni coordonate cu UE, sau să înregistrăm presiunea Beijingului lui Xi asupra lui Putin să lase joaca și să îi dea satisfacție lui Trump. Mad Man Theory, teoria omului nebun pe care nu trebuie să-l contrariezi că nu știi ce e în stare să facă, pare să meargă în business-ul șah al lui Trump. Dar vom verifica rezultatul real în scurt timp. Ca și pretenția de a încheia războiul Rusiei în Ucraina, și de a intra pe turnantă pentru Premiul Nobel pentru Pace anul viitor, pentru Donald Trump.
