La fel de realist, în context, a subliniat că prima opțiune rămâne integrarea europeană a Republicii Moldova și îndeplinirea libertăților fundamentale ale cetățenilor pe această bază. Ruperea din context, elemente cognitiv-informaționale ale Rusiei și ale reprezentanților săi de la Chișinău ca și interpretări fanteziste – a realizat că UE nu asigură securitatea și atunci încearcă altceva cu România, pune România în dificultate pentru a se deroba de responsabilitățile de șef de stat etc. – ne motivează însă ca să ne oprim mai atent asupra declarațiilor reale, intențiilor și responsabilităților de șef de stat ale Maiei Sandu, Președintele Republicii Moldova la al doilea mandat, aleasă cu peste 10% în fața contracandidatului său. Avem de a face, de fapt, cu o mărturie de credință a Maiei Sandu, asumată, conștientă, realistă și bine făcută, inclusiv cu momentul potrivit ales, un gest care-i face cinste, mai ales dacă este urmat de câteva elemente la fel de importante precum clarificarea identitară și închiderea acestei teme, respectiv întărirea coeziunii societale redobândite, ca element fundamental al soluției de securitate a Republicii Moldova. Chapeau!
Declarație de conștiință, mărturie de credință, nu joc politicianist
Cine consideră că declarația Maiei Sandu a fost o scăpare, o greșeală, un happening pe care nu și-l dorea, confundă profund persoana și nu cunoaște modul în care se pregătește președinta Republicii Moldova de interviuri sau îi neagă acesteia experiența acumulată în ultimii 15 ani de activitate politică. Este motivul pentru care spun, fără drept de apel, că Maia Sandu a ales să facă această declarație, care este, în același timp, o declarație de conștiință – asta crede și trebuia să o afirme atunci când condițiile și contextul politic și electoral o permiteau, pe parcursul mandatelor sale – dar și o mărturie de credință, adică reflectă foarte clar dorința de a mărturisi în mod deschis și clar cum privește, raționează, percepe și judecă contextul și condițiile care ar determina Unirea Republicii Moldova cu România.
De asemenea, Maia Sandu era conștientă de impactul, efectele, interpretările și reacțiile pe care le va stârni declarația sa, atât la nivel internațional – din partea Rusiei, autoarea unei adevărate campanii de character assassination împotriva Maiei Sandu pe parcursul anului 2024 înainte de referendum și prezidențiale și 2025, înainte de alegerile parlamentare cu miză – și național – media, gurile de tun ale propagandei ruse, rusofonii și așa-numiții patrioți moldovenești din PSRM, propagatori ai teoriilor moldovenismului RASSM din 1924, sub falduri bolșevice, și ale lui Artiom Lazarev, începând cu 1975, dar și a multora dintre adepții lor – Victor Stepaniuc, Vasili Stati, sau, da, Igor Dodon (chiar dacă nu a făcut studii de istorie, provine dintr-o familie care a reabilitat biserica din sat sub mitropolia reactivată a Basarabiei și l-a învățat o limbă română mai bună decât a mediei intelectualilor de la Chișinău).
Deci, pe deplin asumat, Maia Sandu a acceptat impactul pentru că momentul îi permite: a depășit perioadele electorale, ba chiar și perioada sărbătorilor de iarnă, lumea poate fi atentă și să realizeze mesajul mai profund și cel subliminal pe care-l comunică Președinta Republicii Moldova. E adevărat și foarte posibil ca mesajul să fie și o reverență sau salut unioniștilor care au susținut PAS în campanie și au votat pentru partidul său PAS care nu a avut mesaje unioniste decât prin anumiți reprezentanți, mesaje trecute sub radar ca vizibilitate, dar aceasta e o valoare de întrebuințare secundară a analizei sale. Care este una responsabilă, de șef de stat.
Responsabil, pragmatic, adaptat turbulențelor actuale ale epocii: unionismul ca soluție de securitate
Maia Sandu împărtășește abordarea strategică pentru care s-a luptat de când a intrat în politica de vârf: integrarea europeană a Republicii Moldova. Strategie care a fost elaborată și împărtășită ca realistă și oportună și de către București, încă din perioada Klaus Iohannis: integrarea europeană este o variantă realistă, permit reformarea normativ-instituțională și adecvarea instituțiilor Republicii Moldova la cele românești și europene, permite creșterea capacității administrative la Chișinău, dar și integrarea graduală în Uniunea Europeană, care se face direct prin intermediul României. Mai mult, opțiunea a permis implicarea tuturor statelor europene în efortul acesta și asumarea generală de către Uniunea Europeană a drumului Republicii Moldova, Ucrainei și Georgiei – la momentul trio-ului asociat - ulterior doar al Republicii Moldova și Ucrainei, prin acțiune și opțiuni împărtășite.
Războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina a fost și rămâne o enormă tragedie. Deja cam la data publicării interviului, Rusia depășise perioada în care Uniunea Sovietică stalinistă s-a aflat în război cu Germania Nazistă. Dar, ca de obicei, o tragedie vine cu efecte secundare și impact benefic pentru că accelerează tendințe: după 11 septembrie 2001, tragedia americană și atacul de la World Trade Center a venit, cu invitații la Praga în 2002, marea extindere a NATO cu Europa Centrală și de Est a celor 7 state invitate în valul doi, tot așa cum acum, tragedia ucraineană a războiului vine cu oportunitatea integrării accelerate în UE a celor două state, Ucraina și Republica Moldova. O oportunitate care nu merită ratată.
Dar, în același timp, turbulențele actuale și perspectivele reașezării lumii determină o accelerare și revenire în prim plan a argumentelor preexistente ale nevoii unirii Republicii Moldova cu România, ca variantă optima sau plan B. Iar motivațiile sunt multiple, de la resurse și capacitatea administrativă, până la refacerea coeziunii societale și capacitatea de pregătire și mobilizare în caz de amenințare externă. Desigur, și elementele care țin de reformele instituționale, reforma administrativă, eficiență, competiție dar și dezvoltare economică se leagă, în egală măsură, de România și de perspectiva acestei relații care nu face decât să cuantifice o realitate a identității de istorie, limbă, tradiții, cultură a românilor basarabeni cu frații lor din România, firește, în primul rând cu cei din Moldova de peste Prut cu care împart și accentul moale și dulce al graiului lui Creangă și Eminescu.
Maia Sandu este un politician cu experiență, pragmatic și realist, și nu se poate confunda cu visurile nerealiste naționaliste ale multor unioniști vocali, ai steagurilor fluturânde și ai pancartelor, ai strigătelor și sloganelor fără acoperire în acțiune concretă și pragmatică. Președinta Republicii Moldova realizează limitele, așa cum realizează că apropierea acestei perspective reclamă schimbări majore, conștientizări ale nevoilor reale ale cetățenilor și statului Republica Moldova și în primul rând nevoia de securitate pe care o poate realiza într-o anumită măsură singur, într-o mare măsură în cadrul UE – chiar dacă componenta de apărare a Uniunii este în curs de întărire și definitivarea, preluând transferul de responsabilitate lăsat de Statele Unite – iar în varianta alternativă, dacă planul A nu se îndeplinește sau nu suficient de repede, să aibă premizele și pregătirea pentru planul B al unionismului pragmatic. Maia Sandu mai demonstrează astfel, indirect, că utopia națiunii civice moldovenești nu a putut avea sorți de izbândă la Chișinău, cu Rusia care a forțat întotdeauna neo-imperialismul și acapararea spațiului post-sovietic, fapt demonstrat fără drept de apel de lansarea războiului de agresiune al lui Putin împotriva Ucrainei, la 24 februarie 2022.
Reconstrucție identitară și coeziune societală: națiunea, valorile, credința
Punctul crucial al acestui început de mandat prezidențial și parlamentar, care nu afectează perspectiva alegerilor viitoare, peste 4 ani, este lansarea și conchiderea rapidă a discuției identitare, ca bază a coeziunii societale, rezilienței și securității Republicii Moldova. Aici lucrurile trebuie să fie clare, pentru că vorbim despre un proiect care limitează vulnerabilitățile Republicii Moldova în fața oricărui tip de ingerință, venind în primul rând din Răsărit, dinspre Rusia, pe căile războiului cognitiv-informațional. Coeziunea societală, narațiunea coerentă a Republicii Moldova creează premizele pentru ca dimensiunea de apărare și securitate a statului Republica Moldova, în limita resurselor și capacității de a o realiza, să poată fi planificată și realizată. Până la componentele ce vin deja din partea UE și cu precădere a României, sau a Bucureștiului pe canal bilateral.
Abordarea și închiderea temei identitare este, deci, un subiect de imediată actualitate. Ar sublinia închiderea unui capitol spinos, spațiu de lucru al dezinformării ruse, și ar permite, la început de mandat, să transmită României mulțumirea pentru sprijinul constant acordat și nevoia de sprijin mai departe pentru instrumentele alternative ale securității naționale. Astfel, afirmarea de către Președintă a identității române/moldovenești ca egale și alternative - cu diferența de nume datorată doar gradului de cultură, educație, expunere la surse de dezinformare publică, influență sovietică și rusă, și nu unor diferențe identitare, fiind vorba despre același popor - ar închide principalele teme de contencios.
Astfel, cetățenii Republicii Moldova vorbesc limba română și se identifică alternativ ca români și moldoveni, fără ca acest lucru să fie o marcă etnică sau identitară distinctă(sunt mai mulți moldoveni, ca identitate românească regională în dreapta Prutului decât în Republica Moldova, și tot români sunt, și îi desemnează regional pe cei din stânga Prutului drept români basarabeni). De asemenea, e momentul soluționării problemei Mitropoliei reactivate a Basarabiei, sub ascultarea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, adusă pe rang și poziție egală cu Mitropolia Moldovei, nu prin desființarea acesteia, O Mitropolie cu vizibilitate, prestigiu și recunoaștere reală în stat, cu sediu, poziție și statut egal, cu prezență și servicii acordate la același nivel cu cea considerată oficială, încă. E un prim pas de restituție față de o instituția care a câștigat un proces la CEDO, dar și un pas spre respectarea libertății de exprimare a convingerilor și apartenențelor religioase care validează respectarea regulilor europene și a drepturilor fundamentale ale omului. E libertatea cetățenilor Republicii Moldova să-și aleagă, ulterior, locul de exercitare a serviciilor religioase, și a membrilor clerului de a alege biserica căreia îi dau ascultare.
Această componentă e în măsură să creeze premizele construcției instrumentelor necesare pentru ca Republica Moldova să-și crească capacitatea geopolitică și nivelul de securitate și apărare proprie, deschizând posibilitățile includerii în perspectivă în linia apărării europene, capabilităților și planificării comune a apărării, dar mai ales permițând ca planul B să fie lesne de accesat în măsura în care se complinesc condițiile privind susținerea publică a unirii cu România. Altfel, Republica Moldova poate conta în continuare pe susținerea României în temele legate de securitatea și apărarea sa, așa cum a declarat-o șeful Apărării, gen. Gheorghiță Vlad la Chișinău. Lichidarea reminiscențelor direcției de combatere a României, unionismului, cooperării cu Bucureștiul din instituțiile din Republica Moldova ar fi, de asemenea, un semnal coerent, solid, vizibil al unei posibile perspective unioniste la Chișinău.
