Pe de altă parte, alegerile generale pentru Duma de Stat și nivelul redus de încredere în Putin și în partidul prezidențial Edinaia Rossia au determinat, în ciuda eliminării partidelor anti-război, o rezervă și negări succesive privind mobilizarea generală după 20 septembrie. Totuși planurile și cerințele Statului Major se referă la un plus de 800.000 de militari pe toată lungimea frontului, un număr atât de mare încât nici măcar nu poate fi absorbit și integrat și nu poate fi imaginat fără o mobilizare militară general de proporții, care aduce arme în mâinile unor soldați care nu vor, nu înțeleg și nu-și doresc să ajungă în linia întâi în Ucraina, amenințând să ia calea Kremlinului precum Prigojin în urmă cu trei ani.
Pe scurt:
Ofensivă ucraineană sub radar
Joaca de-a linia frontului: electoral, presiune externă, salvarea imaginii
152 km pătrați de teritoriu câștigat de ucraineni în Nordul Donetskului
Între 15 și 30% e deficitul recrutărilor față de pierderile rusești din linia întâi
800 de mii de noi militari pentru armata rusă
Ofensivă ucraineană sub radar
Se vorbește de câteva săptămâni deja, în mediile informate, despre o ofensivă ucraineană sub radar, neconfirmată de nimeni din partea Kievului, vizând eliberarea de sub presiune a zonei de Nord a rețelei de apărare numită și Cercul de fortărețe constituite din orașele din vestul Donbasului unde a fost întărită apărarea Urainei imediat după anexarea Crimeii și agresiunea militară rusă din 2014 din regiunile de Est ale Ucrainei, Donetsk și Lughansk. Deja a devenit un lucru comun, confirmat în ultimele zile din surse deschise, că Ucraina a preluat inițiativa în Donbas începând cu sfârșitul lui 2025 la nivel operațional și strategic și că a reușit, pentru prima oară din atacul din regiunea rusă Kursk în august 2024, o contra-ofensivă de amploare, suficientă cât să marcheze faptul că Rusia nu a mai dobândit nici un câștig teritorial net din martie 2026. Linia frontului s-a mișcat în timp, de obicei insignificant, cu pătrunderi și incursiuni ruse la nivel individual sau în grupuri mici dar fără capacitatea de a reține teritoriu, până când curățirea recentă arată scoaterea de sub presiune a zonei nordice a Fortăreței de apărare ucrainene.
Contraatacul de succes, încă o dată, neconfirmat oficial de către ucraineni și ascuns complet de către partea rusă, în prag de alegeri generale la sfârșitul săptămânii, vizează un atac pe direcțiile Kupyansk, Oleksandrivka și Lyman. Dacă despre linia frontului informațiile din surse deschise rămân nesigure și contradictorii, cu precădere vizând amploarea respingerii forțelor ruse, elementele confirmate ale celor ce urmăresc mișcările din satelit, postările trupelor și suita de bloggeri militari ruși pro-Kremlin, mult mai slobozi la gură și scris decât oficialii ruși, notează înfrângerea rusă în încercarea de intrare în regiunea Dnipropetrovsk, recâștigarea controlului de către ucraineni în jurul localității Kupyansk și distrugerea unei pătrunderi în adâncime la nord de Lyman, în zona Slovyansk. Singurele câștiguri, mici ca dimensiuni dar relevante la nivel strategic, s-au înregistrat în partea de sud a centurii de fortărețe, în jurul localității Kostantynivka și la est de Slovyansk și Kramatorsk, dar fără ca trupele ruse să reușească să preia și să iasă din orașele distruse, în care forțele ucrainene dețin poziții și hărțuiesc liniile de inserare în avansuri prin incursiuni. Cleștele pregătit să înconjoare centura de fortărețe a eșuat să se închidă și intră în toamnă de pe poziții greu de apărat sau din retragere.
Situația și dinamica din teatru marchează totuși clar capacitatea de integrare a sistemului infanteriei coordonate și sprijinite de drone, pe care partea ucraineană a pus-o în operă în linia întâi, în fața artileriei cu bombe glide lansate din avion care încearcă să măture, până acum fără success, pozițiile ucrainene și își propune să macine structurile de rezistență și lucrările genistice de apărare, cu precădere în zona de sud a Fortăreței. În cursul acestei perioade, au existat momente și surse care au vorbit despre înconjurarea în acea păstrundere a unui număr mare de trupe rusești, tăierea liniilor acestora de aprovizionare, dar lipsa elementelor de clarificare și confirmare nu permite să spunem cât de puternică și adâncă a fost ofensiva ucraineană și care a fost dimensiunea pierderilor, dincolo de listele de morți și răniți. Nici încercuirea din sud, pe linia Pokrovsk-Dobropullya, nu a dat rezultate palpabile și avansul nu poate fi susținut în acest moment, în ciuda pierderilor.
Joaca de-a linia frontului: electoral, presiune externă, salvarea imaginii
Blogerii militari ruși au confirmat faptul că forțele ruse au fost forțate să se retragă de pe pozițiile din apropierea Lymanului și contra-atacul forțelor ucrainene, acuzând minciunile și dezinformarea majoră pe care o face comandamentul militar rus pentru a evita să recunoască situația reală de pe teren. Dacă recunosc dezastrul, nimeni nu poate preciza dimensiunea reală a contraofensivei ucrainene, și chiar Kievul și Statul Major țin toate detaliile în secret absolut pentru a continua momentul și a evita suprizele. Dacă retragerea de pe toate pozițiile înaintate ruse a fost clară iar Ucraina a măturat și curățat ariile eliberate, azi controlate complet, disputa majoră vizează punctul unde s-au oprit și întărit apărarea trupele ruse sau dacă avansul e atât de puternic încât nu poate fi stopat. Institutul de Studiere a Războiului din Washington a notat repetatele postări ale blogerilor care contestă diferitele rapoarte optimiste ale Armatei ruse, cu situații exagerate și false prezentate public de pe teren, rapoarte care se duc în sus pe lanțul de comandă pentru a aproviziona mașina de dezinformare și rapoartele către Putin. Cu toții insistă în legătură cu interzicerea acestui tip de minciuni, care nu ajută pe nimeni.
Operațiunea ucraineană nu a fost nici recunoscută public, nici detaliată, deși pe canale diverse elementele de avans și forța contraofensivei au fost lăsate să se scurgă public. Menținerea secretului a ajutat până acum avansul, sub radar, de aceea se încearcă continuarea acțiunii cât se poate pe aceleași coordonate. Institutul de Studiere a Războiului recunoaște că datele sale sunt mai mult decât rezervate și că hărțile ar trebui, în realitate, să fie mult mai avantajoase Ucrainei în legătură cu câștigurile din Lyman, dar nu a reușit să confirme lucrurile și pozițiile din lipsa datelor publice sau confirmărilor oficiale. În același timp, rapoartele militare publice ale rușilor sunt contestate direct și avansurile pe care le proclamă. La 1 septembrie, Putin a anunțat că Rusia controlează localitatea Sciatohirsk, la 15 km nord-vest de Lyman, în regiunea Donetsk. Generalul de brigadă ucrainean Andrii Biletsky, comandandul Corpului 3 Armată ucrainean, s-a filmat în centrul orașului și a demonstrat controlul, în timp ce lumea blogerilor militari a explodat, râzând de imaginile false, din prima campanie, cu manipulări evidente, care au fost utilizate de partea rusă. Și în Lughansk, am ajuns deja la cea de-a 6-a “eliberare” anunțată a întregii regiuni, fapt care nu s-a petrecut nici azi, în timp ce Putin dă al 14-lea ordin de eliberare a regiunilor Donetsk și Lughansk de la începutul războiului, cu termene succesive ajunse la cel de-al 20-lea - sfârșitul lui 2026. Perspectiva de a-l îndeplini este nulă.
Dificultățile în a stabili unde este, de fapt, linia de contact, ca să nu-i spunem linia frontului, sunt reale și între cei care sunt în mod direct interesați să vadă cum stă obiectiv războiul. Dacă până acum existau măcar pronunțările, recunoașterile și observațiile părții ucrainene, supuse ulterior verificărilor, de această dată, absența oricăror informații și răspunsuri la întrebări face evaluarea și mai dificilă. Blogerii militari au înregistrat faptul că forțele ucrainene au eliminat pătrunderea rusă la nord de Lyman, constatând lupte de-a lungul râului Zherebets. Între 9 și 11 septembrie, forțele ucrainene ar fi tăiat zona la nord de Lyman și împins forțele ruse dincolo de râu. Un bloger a susținut că, la 11 și 12 septembrie, forțele ucrainene au forțat deja râul. Și Centrul ucrainean de comunicații strategice a preluat informația și amplificat-o sâmbătă, 12 septembrie, dar fără ca oficialii ucraineni să confirme în vreun moment dimensiunea avansului în regiune.
152 km pătrați de teritoriu câștigat de ucraineni în Nordul Donetskului
Tot blogerii militari în contact cu forțele ruse din linia întâi au notat că, în ultimele zile, luptele continuă de-a lungul râului Zherevets aproape de Ivanivka, pe partea dreaptă a râului, la Vest, și la Terny, deja pe partea stângă. Aici a apărut din nou informația – neconfirmată, ca și în cazul capturii din cazul pătrunderii ruse de la Lyman, eliminată de ucraineni, despre înconjurarea trupelor ruse – că o nouă pungă de atacatori este izolată și controlată la Ivanivka de către forțele Kievului, în ofensivă, pe care tot blogerii militari ruși o plasează între 9 și 12 septembrie cu avansuri deja pe partea cealaltă a râului. Relatările arată că ucrainenii nu s-au oprit și continuă mai departe, pe partea nordică a fostei pătrunderi rusești. Acest fapt arată că ofensiva ucraineană nu este stopată, din contra, în timp ce anumite lupte sunt înregistrate la nivelul zonei de avans ruse care, după predarea grupului de trupe prins aici către ucraineni, se află în situația măturării și curățirii zonei eliberate de ultimele resturi de elemente ruse care s-ar mai afla prinse în zonă, o operațiune deja în spatele frontului, menită să facă rost de prizonieri la schimb și să consacre pe deplin controlul teritoriului cucerit.
Dimensiunea reală a avansurilor ucrainene pe direcția Lyman și forma completă a liniei de contact nu este pe deplin cunoscută, e neclară și lipsesc sursele deschise, însă AMK Mapping, un centrul neo-zeelandez de analiză pe surse deschise, a notat faptul că Ucraina a preluat în nordul Donetsk-ului nu mai puțin de 152 kilometri pătrați de teritoriu deja, consacrat potrivit metodologiei și analizei centrului. Potrivit acestor evaluări, forțele ruse s-au retras de la vestul râului Nitrius și mai la est de Zherevets, fapt ce a permis forțelor ucrainene să recaptureze un set de localități la nord de Lyman ca și regiunea din jurul lor. Acum trupele ucrainene forțează râul Zerebets din mai multe direcții, astfel că a fost redusă complet presiunea asupra orașului Lyman dar și asupra Slovianskului, la 22 km sud-est, și a Borovei, din regiunea Harkiv, la 25 km nord de zona capturată de ucraineni. Nici serviciul de presă al celui de-al treilea Corp de Armată ucrainean care acționează în zonă, implicat în luptele din regiune, nu a răspuns și a refuzat să comenteze despre situația din teren, unde se află sau în general despre contra-ofensivă, în ciuda datelor puse la dispoziție din surse publice.
Comandamentul rus e pe punctul de a-și redesena campania în partea nordică a Centurii de fortărețe ucrainene, la Vest de Donbas, după ce i-a fost înlăturat capul de pod și pătrunderea ulterioară de la nord de Lyman, și mai ales acum, când a ajuns la Est de râul Zerebets. Armata de Arme Combinate a 25-a a Districtului Militar de Centru a pierdut aproape complet componența, așa cum s-au pierdut și elementele din cea de a 20a Armată de forțe combinate din Districtul Moscova, trupe care trebuie complet refăcute. Preocuparea actuală este aceea de a opri avansul ucrainean și de a stopa elanul dobândit după ultimele victorii, despre care, încă o dată, se știe că se petrec dar nu sunt date care să arate amploarea dezastrului rușilor sau capacitatea trupelor ruse de a stopa avansul actual. Și luptele din sud, din Dobropillya sunt marcate de insuccese și stagnare a liniei de contact, în ciuda numărului mare de militari scoși din luptă zilnic. Tacticile de infiltrare dau rezultate limitate oricum din lipsa capacității de susținere și a războiului de manevră ce nu mai poate fi dezvoltat. Războiul de drone și fortificațiile ucrainene își joacă pe deplin rolul și au reușit să împingă confruntarea în sezonul ploios, fapt care limitează și mai mult penetrările de orice fel. În viitorul apropiat, e puțin probabilă realizarea întăririlor solide sau constinuirea forțelor capabile și antrenate să poată face asalturi de infanterie și mecanizate pe scară largă, din contra, pasul înapoi este evident deja iar amploarea contra-atacului și forța sa sunt lesne de identificat chiar dacă amploarea este greu de estimat astăzi.
Între 15 și 30% e deficitul recrutărilor față de pierderile rusești din linia întâi
Dacă veștile de pe front nu erau suficient de îngrijorătoare deja pentru armata rusă, se adaugă acestora situația din teren și numărul de victime, care a depășit 1,5 milioane de la începutul războiului. Rusia recrutează astăzi, potrivit serviciilor de informații militare ucrainene, între 1000-1200 oameni pe zi. Pe de altă parte, datele Statului Major ucrainean înregistrează pierderile medii zilnice din această perioadă la 1374 pe zi, de la începutul lui iulie 2026. Creșterea ratelor de victime și scăderea capacității actuale de recrutare vor forța Rusia să facă o formă de mobilizare, dacă nu similară celei parțiale din 2022, una acoperită, ascunsă, dar care să aibă rezultate comparabile, desigur, după alegerile pentru Duma de Stat din 20 septembrie. Indiferent de rezultatele care vor fi anunțate public - clar după dictarea Kremlinului - scăderea dramatică de susținere pentru Putin și pentru partidul său Edinaia Rossia vor conta enorm în modul în care se va face această mobilizare.
Până una – alta, atât Putin însuși, cât și oficialii din jurul său au negat în mod repetat vreo mobilizare și au pus întreaga informație care circulă pe rețelele de socializare pe seama unui atac al ucrainenilor pentru a altera rezultatul alegerilor și a stârni frustrare și frică la nivelul populației. La 1 septembrie, Putin a vorbit despre zvonuri lipsite complet de temei și a descris acțiunea care invocă mobilizarea după 20 septembrie ca un atac informațional împotriva Rusiei. La 3 septembrie, la Vladivostok, la Forumul Economic, tot Putin a suținut că nu există azi nici un scenariu care să ceară mobilizarea după alegeri. Totuși nenumărați cetățeni ruși primesc cereri și chemări la comisariatele militare pentru verificarea datelor, dar și chemări la unitățile militare pentru a participa la război. De aici frica privind chemarea la executarea serviciului militar și limitarea capacității de a părăsi țara. În regiunea rusă Penza, luarea forțată de pe stradă, de la ieșirea din fabrici sau din blocuri a oamenilor cu mașini și forțarea lor să semneze contracte militare a determinat organizarea de proteste în sprijinul rudelor și vecinilor, cu peste 1500 de participanți. În timp de pace, chemările nu sunt obligatorii, pot fi refuzate sau ignorate până la decretarea stării de război sau a mobilizării generale parțiale.
Sistemul de generare a forței actuale este pus pe mobilizare voluntară, eventual pe contracte serioase cu sume de bani, dar tempo-ul actual este deja o dezamăgire, ca să nu vorbim despre necesități, chiar dacă există forme de constrângere și condiționare pentru recrutare. Indicatorii susțin că există multiple variante pregătite de autoritățile ruse și toate depind de deciziile lui Putin, și ele dependente de gradul de acceptabilitate, de protest, dar mai ales de îngăduința lui Putin de a accepta riscurile unei mobilizări. Deja Garda Națională, în fapt garda sa pretoriană, a accelerat recrutările și a schimbat legea pentru a preciza explicit protecția lui Putin și a conducerii statului în fața reacțiilor la procesele de mobilizare militară. Problema majoră rămâne lipsa definirii stării actuale a Rusiei ca război și continuarea șaradei cu operațiunea militară specială care crează limitări și probleme juridice. Totuși, pentru a aduna forța necesară, fie și prin constrângere – păcălirea nu mai ține deja, iar atractivitatea plăților nu mai este un argument, oricât de sus ar fi urcat aceste plăți – Armata rusă distribuie sute de mii de chemări la oaste, majoritatea ignorate, în perspectiva să existe recrutarea minimă necesară. Nivelul cererilor a crescut dramatic, de câteva zeci de ori față de numărul chemărilor anterioare. Oricum, decretul din 2022 al lui Putin de mobilizare parțială, este în continuare în vigoare, nefiind niciodată revocat formal
800 de mii de noi militari pentru armata rusă.
Statul Major General i-a cerut lui Putin recrutarea a 800 de mii de militari peste cota actuală pentru a putea să implementeze ofensiva ordonată de președintele rus, vizând întregul front, nu numai situația din Donetsk. O mobilizare de această factură ar fi însă sinucigașă, chiar dacă o formă de mobilizare este necesară și pentru obiective minimale precum ocuparea completă a celor două regiuni, Donetsk și Lughansk, anexate de Rusia. 800 de mii este un număr extrem, care ar include avansul spre Kiev dacă nu preluarea capitalei, un lucru deja încercat de Rusia, fără succes, în 24 februarie 2022. Limitările Ucrainei în capabilități anti-aeriene și capacitatea limitată de forță militară ar fi punctele pe care Rusia presupune că le poată exploata, în condițiile în care situația este departe de una normală și indiferent de operațiunile aprobate de Putin, percepția publică la un asemenea salt ar fi al unei impotențe a armatei proprii, deci și a conducătorului său suprem, Putin. Putin nu-și dorește să repete experiența din 2022.
Dincolo de compensarea pierderilor enorme, generalii ruși care au cerut 800 de mii de noi militari gândesc la o capacitate operațională de ofensivă suficientă pentru a sugruma capacitatea de apărare ucraineană. Pe linia războiului informațional, Rusia a promovat știrea că UE ar fi cerut Ucrainei mobilizarea femeilor, dar această dezinformare a fost lesne de respins. Șeful serviciului de informații militare ucrainean, generalul locotenent Oleh Ivashchenko, cel care a dat publicității aceste date într-un interviu pentru The Times, la 10 septembrie, a subliniat că nivelul de recrutare solicitat depășește orice capacitate de absorbție, pregătire, înarmare, dotare a Armatei ruse, nivel situat astăzi undeva între 300.000 și 500.000 de noi rezerviști, asta în condițiile în care deja sunt probleme cu nivelul actual existent de recrutare. Datele cele mai interesante sunt însă cele legate de pierderile ruse, între acestea 60% fiind morții și 40% răniții, o rată complet diferită de cea a războaielor moderne care pun un mort la trei răniți. Rata actuală aduce aminte de celebrele atacuri în valuri de pe linia frontului, la începutul războiului, dar și de nivelul redus de asistență medicală și chiar de intervenția comandanților în a scăpa de răniți pentru a putea fugi mai repede.
După experiența din 2022, când a instituit mobilizarea general parțială, Rusia a învățat ce înseamnă un proces de recrutare bruscă. De aceea a făcut o schimbare în legislație de la cele două momente semi-anuale de recrutare a persoanelor la vârsta serviciului militar obligatoriu la o formulă de recrutare continuă în acest serviciu tocmai pentru a ajuta eventuala recrutare forțată, constrânsă care să permită absorbția și pregătirea continuă a trupelor, care să permită 3-500 mii de noi recruți într-un an, nu deodată. Desigur, la capitolul înlocuirea forței ar fi o soluție, nu însă în privința așteptării unei creșteri solide, bruște, vizibile și care se poate resimți pe teren în avansuri cuantificabile.
Putin dorește să aleagă formulele acestea graduale de mobilizare acoperită, fără a apărea public mesajul mobilizării generale parțiale, și care să asigure o pregătire acceptabilă și să diminueze cât de poate preocuparea publică vizând mobilizarea masivă. Pe de altă parte, mobilizarea bruscă ar duce la inundarea liniei întâi cu oameni slab pregătiți, carne de tun, și expuși unui impact masiv la întoarcerea acasă a unui nivel al pierderilor inacceptabil. Nepopularitatea oricărei de tip de mobilizare este evidentă, dar înarmarea unor contingente masive de militari care sunt trimiși contrar propriei voințe și fără să înțeleagă de ce merg în război, în Ucraina, riscă să se soldeze cu reacții dure și o eventuală întoarcere de pe front împotriva conducătorilor de la Kremlin care i-au aruncat în luptă fără nici o noimă. Spectrul momentului 1917 și cel al revoltei lui Prigojin din 2023 planează încă la nivelul analiștilor care privesc cu rezerve și frică o asemenea opțiune.
