Dacă Benjamin Netanyahu a fost constrâns să accepte la Casa Albă planul, după redactarea unor puncte, Hamasul a venit cu un răspuns de tipul “da, dar…” care acceptă principalele puncte – eliberarea ostatecilor rămași și un guvern tehnocrat în Gaza, trece sub tăcere componenta de dezarmare și distrugerea armelor, ca și forța de securitate internațională și respinge eliminarea sa din afacerile din Gaza. Totuși, e de remarcat optimismul și abordarea pozitivă a lui Donald Trump, care a salutat perspectiva victoriei și menține presiunea pe ambele părți, în timp ce diferențele rămân substanțiale, însă este cea mai bună șansă oferită regiunii de la 7 octombrie pentru a rezolva sustenabil criza din Orientul Mijlociu, cu recunoașterea creării unui stat palestinian.
Presiunea majoră asupra premierului Netanyahu la Casa Albă
Vineri, 3 octombrie, când, după 5 zile de așteptare, a venit răspunsul Hamas pentru planul de pace, Președintele Donald Trump a anunțat victoria, continuând presiunile asupra ambelor părți să încheie acordul final. Planul său în 20 de puncte dădea rezultate, iar președintele a anunțat Hamas-ul să nu întârzie, tergiverseze sau amâne aplicarea planului care presupunea eliberarea ostatecilor. Dar principala presiune, ca și nemulțumirea președintelui Trump, s-a revărsat asupra premierului Benjamin Netanyahu. Setul de atacuri, bombardamente și ucideri ale civililor în Gaza, care a stârnit oprobiul internațional și a determinat succesiunea de recunoașteri ale Statului Palestinian la ONU, în cadrul Adunării Generale, a reprezentat tot atâtea elemente de presiune ca ororile din regiune să înceteze.
Chiar dacă răspunsul Hamas s-a oprit la câteva dintre punctele esențiale ale planului de pace al lui Trump și a cerut negocieri mai departe pentru celelalte puncte, ba chiar afirma ferm că Hamas va păstra un rol în privința viitorului Fâșiei Gaza și a vieții și guvernării palestinienilor din regiune, Donald Trump a transmis, într-o declarație video, mulțumirile sale personale unui număr de state, între care Qatar, Turcia, Arabia Saudită, Egipt, Iordania pentru eforturile lor în procesul de pace, fără a-l menționa, însă, pe premierul Netanyahu. Nemulțumirea în creștere a venit după atacul la adresa conducerii politice a Hamas și negociatorilor în Qatar, situație care a creat probleme profunde Americii în Golf, mai ales când Arabia Saudită a încheiat perepede înainte un acord militar cu Pakistanul. În replică, Washingtonul a trebuit să încheie un acord similar de tip articol 5 cu Qatarul, spre nemulțumirea unui număr de congresmani inclusiv republicani, reticenți și rezervați față de rolul statului din Golf în relația cu diferitele organizații militante și teroriste din regiune.
Membrii administrației Trump s-au arătat dezamăgiți de modul în care Israelul purta războiul în Gaza și costurile de imagine încasate de Trump pentru sprijinirea lui Netanyahu, în special cu veto, în Consiliul de Securitate. Loviturile, condamnate de către statele arabe, l-au determinat pe Trump să scoată planul în 20 de puncte și să impună propunerea sa celor doi actori beligeranți. În discuțiile de la Washington, atât Donald Trump cât și consilierii săi au fost extrem de clari și expliciți că este și cel mai bun, și ultimul plan, respectiv ultima șansă pentru un final negociat al războiului din Gaza, iar sprijinul președintelui Trump pentru premier și statul Israel ar putea fi retras dacă Netanyahu nu-l îmbrățișează. După ore de discuții și modificarea unor formulări din plan, Netanyahu a fost în final de acord. Modificările aduse nu au satisfăcut statele arabe implicate în obținerea acordului de încetare a păcii, dar și ele au trebuit să fie de acord cu nevoia de acceptabilitate a planului, în faza sa finală.
Nemulțumirile lui Trump față de Netanyahu s-au văzut și în modul în care președintele SUA a celebrat răspunsul Hamas, surprinzându-l de două ori pe premierul Netanyahu: mai întâi, răspunsul Hamas a fost privit la Tel Aviv drept o respingere a proiectului în 20 de puncte, în timp ce Donald Trump a subliniat și salutat faptul că Hamas e gata de pace durabilă. Apoi Donald Trump a ordonat Israelului, imediat după primirea răspunsului Hamas, al evaluării lui și a salutării acestuia, să înceteze imediat bombardamentele în Gaza, blocând asaltul Israelului asupra Gaza City. Din contra, a solicitat și obținut ordinul IDF, forțele de apărare israeliene, de a pregăti teritoriul și situația pentru aplicarea primei faze a planului de pace care conținea eliberarea ostatecilor și retragerea trupelor armate la o linie convenită. Totuși premierul israelian a realizat că nu mai e nimic de făcut decât să-l supere și să-l ostilizeze pe președintele american definitiv. Așa încât s-a conformat.
Planul lui Trump în 20 de puncte pentru Gaza
Planul de pace al lui Trump pentru Gaza, publicat luni, 29 octombrie, avea ca termen limită de acceptare din partea Hamas ziua de duminică 5 octombrie. Atunci trebuia ca Hamas să fie de acord cu formula, odată ce Israelul fusese de acord la Casa Albă. Planul înseamnă oprirea imediată și totală a confruntărilor armate, odată ce părțile au agreat propunerea de pace. Ostaticii urmează să fie eliberați după ce forțele israeliene urmau să se retragă în spatele unei linii stabilite anterior și să pregătească condițiile pentru eliberarea ultimilor ostateci. Contra celor 20 de ostateci considerați încă în viață, Israelul urmează să elibereze din închisori 250 de condamnați pe viață și alți 1700 locuitori din Gaza arestați după 7 octombrie 2023, în primul rând toate femeile și copiii deținuți în acest context. Apoi, pentru fiecare rămășițe pământești ale ostatecilor eliberate de Hamas, e vorba despre 28 de corpuri ale foștilor ostateci decedați, Israelul urmează să returneze câte 15 corpuri ale unor decedați din Gaza.
Planul de pace conține și situația în care Hamas refuză să accepte sau să aplice planul, atunci când Israelul ar continua ofensiva din Gaza și ar transmite gradual controlul asupra teritoriului către o forță interimară de securitate alcătuită din state arabe. Este pentru prima dată, cu acest plan, când Israelul acceptă public la retragerea în final din părți din Gaza și transferul controlului teritoriului către o terță forță de securitate. Planul menționează, de altfel, explicit faptul că Israelul nu va ocupa sau anexa Gaza. Tot astfel, planul de pace menționează creșterea accesului ajutorului umanitar în Gaza chiar dacă propunerea este respinsă de către Hamas, iar acest ajutor va fi asigurat de către ONU și Semiluna Roșie, fără a face nici o mențiune despre Fundația Umanitară din Gaza.
Planul calmează multe temeri și revine asupra unor propuneri mai vechi și controversate făcute a la legere de către Donald Trump. Astfel, planul prevede că nimeni nu va fi forțat să părăsească Gaza, și cei care aleg să plece pot să revină liber oricând. Astfel, dispare temerea privind dislocarea totală și definitivă a populației din Gaza și transmiterea către SUA a dreptului de proprietate asupra Fâșiei pentru a transforma enclava într-o Rivieră a Orientului Mijlociu. Planul conține și așa-numitul Planul lui Trump pentru Dezvoltare Economică, de reconstrucție și energizare a Gaza, care va fi creat de către un grup de experți specializați în Orientul Mijlociu și care “au făcut miracole moderne în orașe din Orientul Mijlociu” cărora le-au organizat dezvoltarea.
Planul de pace al lui Trump mai descrie două niveluri de guvernare interimară, unul reprezentat de un organism internațional, altul de un comitet palestinian apolitic și tehnocratic care va guverna Gaza. Organismul internațional se va numi Boardul Păcii, și va fi prezidat de Donald Trump însuși, având drept membri șefi de state și guverne și personalități între care fostul prim-ministru britanic, Tony Blair. Tot Statelor Unite le va reveni sarcina de a discuta cu statele arabe și parteneri internaționali pentru a dezvolta o Forță Internațională de Stabilizare temporară, spre a fi dislocată imediat în Gaza. Această forță urmează să antreneze forțele de poliție palestiniene în Gaza și se va consulta pe această temă cu Iordania și Egiptul. Această forță va fi soluția pe termen lung pentru securitatea internă în Gaza.
Tot între prevederile principale ale planului în 20 de puncte se află prevederi privind faptul că un guvern de tranziție tehnocrat palestinian va guverna Gaza până când Autoritatea Palestiniană va încheia un program de reformă propriu și va putea prelua ea însăși controlul în Gaza. De asemenea, se menționează faptul că Hamasul nu va avea nici un rol în guvernarea Fâșiei Gaza. Același plan menționează și asumă faptul că există posibilitatea înființării unui stat palestinian, care este recunoscut drept aspirație a poporului palestinian, dar nu menționează vreo perspectivă de recunoaștere a acestui stat din partea SUA. În același timp, trupele și membrii Hamas se angajează să respecte pacea și să predea armele, primind în schimb amnistie, iar membrii Hamas care vor dori să părăsească Gaza vor avea un coridor liber de trecere.
Răspunsul Hamas: da, dar…
Perspectivele păcii nu pot fi analizate dacă nu privim direct ceea ce a acceptat și ce nu Hamasul. Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a susținut că nu va tolera nici o amânarea din partea Hamas în acceptarea planului. Israelul a acceptat o linie de retragere convenită, chiar dacă hărțile publicate par să fie schimbate și, în orice caz, diferite de situația originar convenită, cu mai mult teritoriu rămas sub control israelian, pentru mai mult timp, în Gaza. Hamas a fost sub presiune să accepte planul de pace, de aceea a preferat să spună “Da”, cu ostaticii și acceptarea guvernării tehnocrate în prim plan, fără a menționa eventuala dezarmare și respingând ieșirea completă din guvernarea viitoare. De aici și optimismul precaut al analiștilor față de rezultatele acestor eforturi, marcate de implicarea personală a lui Donald Trump. Totuși blocajele anterioare par să rămână în continuare, inclusiv solicitarea maximalistă a Hamas de retragere completă a Israelului din Fâșie, în timp ce Israelul susține că nu va începe să se retragă cât timp ostatecii nu sunt liberi.
Negocierile cerute de Hamas pentru celelalte puncte și detalii nu știrbesc, totuși avansul și dezvoltările pozitive care sunt date de răspunsul pozitiv și acordul Hamas de eliberare a ostaticilor, deși aceștia erau considerați garanții de securitate și eliberarea lor ar putea să se facă doar atunci când alte garanții israeliene echivalente ar putea fi oferite în schimb. Desigur, Hamas ar putea să fi acționat astfel din motive existențiale, de a evita eradicarea sa și reacțiile dure ale palestinienilor din Gaza ca urmare a continuării războiului, sau pentru a câștiga timp în fața presiunii americane, mutând prin răspunsul preponderent pozitiv formulat presiunea spre partea israeliană și cabinetul premierului Benjamin Netanyahu. De altfel, acordul propus a fost respins chiar în puncte fundamentale, acordul fiind împărțit, practic, de Hamas în două, prima parte fiind un acord de încetare a focului și eliberarea ostatecilor, a doua reprezentând-o aranjamentele politice și de securitate dintre părți.
În filosofia sa de a vedea partea plină a paharului la orice întâlnire și de atragere a elementelor pozitive, Donald Trump ar putea fi excesiv de optimist și nerealist în privința unor elemente din acord, în schimb pasând toată responsabilitatea pentru aplicarea planului său de pace pe seama Israelului și Hamasului. Neînțelegere a realității sau dorință disperată de a încheia războiul cu orice preț sunt alte caracterizări ale reacției Casei Albe la răspunsul Hamas. Tot așa cum partea israeliană ar trebui să știe că solicitarea și insistența chiar ca Hamas să fie dezarmată să fie printre condițiile care nu vor putea fi vreodată acceptată de grup, sau ar putea fi subiect de impunere a unor condiții în oglindă, care să genereze avantaje reciproce.
Relevante sunt și dezbaterile despre dezarmarea Hamas și secvențialziarea în acord a relației între eliberarea ostatecilor și retragerea forțelor israeliene din Gaza sau cea vizând natura forței internaționale de pace propusă post-război și cine va participa la ea. Totuși acordul reprezintă un angajament față de suveranitatea palestiniană și revenirea Autorității Palestiniene în Gaza, un alt punct contencios cu precădere pentru aliații lui Netanyahu din extrema dreaptă.
Nici perspectiva ca Hamas să joace un rol pe termen lung în modul în care Fâșia e condusă nu ar trebui să fie un precedent important, Hamasul schimbând responsabilitatea directă de guvernare cu un control indirect și parțial asupra noii conduceri tehnocrate. Iar dacă Hamas acceptă să scoată armele din prim plan, nu înseamnă că avem de a face cu un acord cu bună credință sau cu o încercate de a prelungi negocierile prin tragere de timp. Deci răspunsul Hamas a fost unul condiționat, cu omisiuni. Hamas nu se pronunță deloc pe tema celebrului Board al Păcii care urmează să supervizeze guvernarea palestiniană, așa cum rpămâne fără răspuns privind dezarmarea și cu multe ambiguități și lipsă de claritate în pozițiile sale vizând alte puncte din plan.
Spre negocierile de la Cairo
La Cairo urmează să meargă trei delegații principale și mediatorii gazdă. Din partea Israelului, delegația va fi condusă de către Ministrul pentru Afaceri Strategice, Ron Dermer, însoțit de Gal Hirsch, coordonatorul israelian pentru cei captivi și dispăruți, de generalul maior Nitzan Alon, șeful unității pentru ostateci militari și de un reprezentant al Shin Bet, serviciile de informații interne israeliene. Hamasul a trimis deja o delegație la Cairo, de sâmbătă seara, în timp ce Statele Unite sunt reprezentate de către trimisul special al președintelui în Orientul Mijlociu, Steve Witkoff și de ginerele președintelui Trump, Jared Kushner. În marjă, dar separat, vor fi organizate de către gazda Egipt, consultări și dialog intra-palestinian, o conferință care reunește diferitele facțiuni palestiniene și urmează să dezbată viirorul statului palestinian.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat și el faptul că speră ca în zilele următoare să anunțe eliberarea tuturor ostaticilor ținuți în Gaza. Într-o declarație televizată către publicului israelian, el a insistat totuși că Hamasul va fi dezarmat și Gaza va fi demilitarizată, într-un fel sau altul, în varianta ușoară sau mai grea și complicată, dar obiectivul va fi atins. Asta în timp ce trupele israeliene ale IDF au anunțat public ordinul de a pregăti implementarea primei faze a planului de pace al lui Trump referitor la eliberarea ostatecilor, în timp ce premierul Netanyahu a reafirmat că siguranța trupelor IDF este prioritatea de prim rang a armatei israeliene.
Altfel, principala problemă a negocierilor de la Cairo rămâne vulnerabilitatea Hamas după predarea ostatecilor, de unde solicitarea unor asigurări de securitate solide în compensare, înainte de a renunța la această asigurare și de a proceda la eliberarea tuturor ostatecilor. Între timp, războiul a redus Gaza în cele mai multe locuri ale sale la munți de moloz în ultimii doi ani, iar Hamas se gândește să nu intre într-o capcană, respectiv ca Israelul să-și recupereze ostatecii și să repornească războiul și vânătoarea membrilor săi. Totuși majoritatea văd negocierile de la Cairo și planul în 20 de puncte ca o oportunitate de a încheia războiul de doi ani. Fără a fi excesiv de optimiști, se așteaptă la runde de negocieri asupra detaliilor, la tiruri israeliene care mai pot lovi Gaza, așa cum s-a întâmplăt sâmbătă, 4 octombrie, de trei ori, chiar în Gaza City.
Nu trebuie uitat faptul că totul a pornit de la atacul terorist al Hamas din sudul Israelului soldat cu moartea a 1200 de oameni și răpirea altor 251, deveniți ostateci. Acest eveniment declanșator a fost acoperit între timp de nenumărate grozăvii petrecute în Gaza iar Israelul pare să fi pierdut bătălia imagologică și să fi fost izolat în mod substanțial pentru aceste excese, care acoperă aproape total punctul de pornire al războiului. De asemenea, în Gaza populația a fost strămutată aproape în întregime de câteva ori, a fost expusă foametei și penuriei de alimente, medicamente și lipsei de asistență medicală, în timp ce mai mult de 90% din clădirile din Fâșie au fost distruse. În Israel, acuzațiile la adresa premierului Netanyahu merg în direcția sabotării cu bună știință a eforturilor anterioare de pace și prelungirea războiului din motive politice: partidul său este susținut la guvernare de partidele de extremă dreaptă care amenință cu părăsira coaliției dacă războiul nu se încheie cu distrugerea completă a Hamas.
Nici dezbaterea despre responsabilitățile premierului și a guvernului său pentru evenimentele din 7 octombrie nu s-a făcut, chiar dacă anul viitor, în 2026, au loc alegeri la termen. Majoritatea israelienilor susțin, potrivit sondajelor, acordul cu Hamas și eliberarea ostatecilor, precum și încheierea războiului, societatea israeliană rămânând profund divizată, extenuată de război și izolată din ce în ce mai mult la nivel internațional. Toate acestea vor conta în viitoarele alegeri. Ca și perceputa agățare de scaunul de premier a lui Netanyahu și longevitatea sa considerată excesivă și nemeritată ca premier. De altfel, sâmbătă, 4 octombrie seara, o mare de 120.000 de oameni au ieșit să protesteze și să fie alături de rudele ostatecilor, cum au făcut-o în fiecare sâmbătă, de luni întregi. Societatea rămâne divizată odată ce planul de pace a fost criticat de către ministrul pentru Securitate Națională, Itamar Ben Gvir, de extremă dreapta, care a numit acordul o adevărată “înfrângere națională”.
