Lumea a alunecat încet-încet spre relații de putere pure și spre realism. I se spune realism, și ni se spune să uităm de Valori, idealism, iluzii, speranțe. Am revenit la politica de putere, utilizarea forței în relațiile internaționale, și la politica de Mare Putere, când cei mari și puternici decid pe seama noastră, a statelor mici dintre ele, prin forme de subjugare ideologică sau în forme diverse de sfere de influență, în care oamenii nu au nici un cuvânt de spus, doar liderii cei mari și puternici din statele alese pe sprânceană. Și cum instrumentul major al momentului este războiul cognitiv-informațional, formula de a câștiga mințile oamenilor și de a fragmenta, polariza și diviza societățile, până la atomizare, merită să căutăm soluții pentru soarta democrației a idealului democratic. Iar soluția nu e deloc departe și în nici un caz un secret: revenirea la valorile fundamentale ale democrației, respectului și coeziunii sociale. O spune o conferință importantă și necesară, ajunsă la cea de-a 30-a ediție la Zagreb, Conferința despre Valori. Am încercat să sintetizez aici idei și adevăruri pe care le-am desprins din dezbaterile de început de decembrie.
Bătălia pentru democrație: Democrația nu e egoistă, nici populistă
Marea întrebare a momentului este: Cum să prezervăm valorile democratice. Viitorul Europei este alterat de diviziuni și pentru a prezerva ceea ce avem, trebuie apărată democrația, solidaritatea, subsidiaritatea. Am aflat deja că democrația e ireversibilă chiar și la cea mai elaborată, sofisticată, dezvoltată formă în cel mai important și puternic stat al lumii. Și aici poate fi pervertită, alterată și se poate cădea în forme incipiente de autoritarism. La testarea echilibrelor puterilor în stat, a forței și rezilienței instituțiilor democratice.
Formula cea mai la îndemână, folosită pe scară largă de Rusia de aici, de la Răsărit, dar pătrunzând puternic în cele mai intime fibre ale societăților democratice de peste tot, sunt erodarea încrederii în democrație și sistem democratic, deturnarea, confiscarea și pervertirea valorilor creștine, democrate, patriotismul, apărarea suveranității naționale. Și educația este expusă pentru că alunecă spre predarea politicii colorate, nu a valorilor în societate. Trebuie să continuăm să transmitem elevilor, studenților abordarea politicii bazată pe valori. Lucrul, coexistența și coeziunea în societate. Revenirea la fundamente, nu o altă politică în societate.
Lumea se confruntă cu provocări impredictibile. Nu cu amenințări convenționale, ci hibride. În asemenea timpuri, o întrebare e critică; Ce ne dă putere? Puterea societăților noastre, care sunt matricea statelor noastre, ne-o dau exact valorile noastre. Amenințările hibride funcționează în ambiguitate. Inamicii care utilizează instrumentarul cognitiv informațional din arsenalul hibrid subminează cu tehnologia încrederea noastră în noi, unul în altul, în liderii pe care îi alegem. Valorile sunt referențialul care crează unitatea. Un referențial peren, care nu se înclină după cum bate vântul, după un lider sau altul în cele mai importante poziții de putere ale lumii. Iar valorile sunt cele care construiesc încrederea.
Desigur, transparența și integritatea contează. Sunt chiar critice. Ele sunt definitorii și ne permit să evităm oportunismul și frica. Așa reușim. Prin raportarea la Valori, prin investiția în încredere, dialog și cooperare. Permanența valorilor e singura care ne ajută și ne desenează viitorul liber, corect și cinstit. Valorile sunt busola. Transformă vulnerabilitățile în avantaje și putere. Așa reușim și în fața dezinformării și manipulării.
Democrația nu este nici egoistă, nici populistă. Democrația nu este despre politică de putere și alegeri care validează fără să legitimeze. Ci despre alegeri libere și corecte. Nu este despre drepturi și libertăți abstracte, pe care în societate să le poată exercita doar cel puternic, cel privilegiat, cel avut. Din contra, libertatea și securitatea vin din libertatea egală, din limitarea libertății în comunitate de afectarea libertăților celui de lângă noi. Deci democrația nu este egoistă. Așa cum nu este nici populistă: nu e a mulțimii contra elitelor, liderilor, profesioniștilor, experților, celor care au învățat și primesc rodul trudei lor. Respectul, demnitatea cunoașterii și recunoașterii muncii și învățăturii. Lupta împotriva elitei este lupta împotriva noastră și a societăților, este o anarhie populistă de stânga care impinge egalitarismul la o extremă a condiției absenței valorilor și a recunoașterii acestora.
Absolutismul libertății cuvântului: minciuna aleargă mai repede și face victime nepregătite
Democrația nu este doar despre alegeri, pur și simplu, ci despre alegeri libere și corecte, în condiții egale și transparente, prin finanțări proporționale. Așa cum pacea nu este una cu orice preț, ci pace justă și corectă, pentru ca părțile să fie convinse de justețea ei și pentru ca războiul să nu se reîntoarcă imediat ce cei în cauză mai acumulează resurse și pleacă din nou spre confruntare. Da, constrângerea celui puternic poate juca un rol, dar descurajarea reciprocă, aranjamentele corecte și echilibrele date de lumea bazată pe reguli sunt cele perene, nicidecum forța și puterea aplicată discreționar.
Tot așa și în ceea ce privește libertatea cuvântului. Ca orice libertate, vine cu responsabilitatea folosirii ei în orice condiție, cu atât mai mult cu cât valoarea de adevăr alterează libertatea opiniei sau când verbul afectează conștiințe. Există limite clare ale libertății de expresie în întreaga literatură juridică, tradusă în fapte penale de la negarea holocaustului la discriminare, de la falsul în declarații la minciună cu sancțiune morală, de la protejarea minorilor la responsabilitatea pentru cuvântul rostit, scris, publicat, fie el și pe rețelele de socializare. Iar oligarhia marilor potentați ai rețelelor de socializare nu permite ca libertatea cuvântului să fie cea a manipulării, a absenței responsabilității pentru transmițătorul de mesaj, și pasarea ei de la emitent către cel care o receptează.
O abordare în acești termeni nu face decât să susțină instrumentarul cognitiv informațional ca element și instrument de agresiune hibridă, cu consecințe majore. Asta pentru că, e cunoscut din vechime, orice am face, lumea va crede prima minciună niciodată confirmată în fața cercetării îndelungi și anevoioase a adevărului, dilema ce însoțește căutarea adevărului. Tocmai de aceea valorile democratice și cele europene fundamentale reprezintă reziliența noastră și încrederea societală, capacitatea noastră de a exista împreună, de a ne respecta și de a trăi demni în societatea noastră. Pentru că bătăliile nu se dau doar pe teren, ci în spațile în care ne exercităm credințele intime, ca și în cele în care luăm deciziile. Minciunile merg mai repede decât faptele. Minciunile atrag și circulă dincolo de referința la adevăr.
De aceea trebuie să învățăm să recunoaștem dezinformarea. Inamicul nostru nu mai are nevoie să treacă granițele. Iar ceea ce proiectează e un zgomot digital care ne copleșește și slăbește voința, hotărârea, moralul în orice război. Se pune o bombă undeva în spațiul virtual și așteaptă ca algoritmii să-și facă treaba. Așa ajungem să creadă lumea că instituțiile democratice nu sunt legitime, că liderii aleși nu sunt reprezentativi. Așa se multiplică falsul, neîncrederea, dubiul. Așa se vorbește despre “sistem”, sistemul democratic în speță, că nu e de încredere. Cu toate imperfecțiunile sale, cu toate derapajele sale, de fapt cu greșelile noastre în a o aplica, democrația e mai e de încredere decât orice alternativă. Altfel nici o lege nu mai menține stabilitatea și coeziunea, și nici o economie nu mai rezistă în fața falsului și a dezinformării, a rupturilor societale și a confruntării și polarizării eterne noi împotriva lor.
Apelul la dialog, ascultarea celuilalt, înțelegerea vecinului din comunitate
Tot de aceea trebuie să revenim la dialog, la argument, la raționalitate, nu la emoții. Să respingem oportunismul politic e de asemenea important. Iar îndemnul este valabil și atunci când privim polarizarea statelor, fragmentarea societăților, demonizarea celuilalt. Și media joacă un rol important, critic chiar, și ea trece printr-o tranziție. Platformele sociale nu respectă niciodată regulile verificării factuale, nu răspund în aceeași măsură, dar fac bani din propagarea afirmațiilor tari, extreme, multiplicarea falsurilor, a lucrurilor șocante și afirmațiilor tranșante, a verdictelor în locul analizelor și a argumentelor. Dar tot ele atrag auditori, public, adică victime ale dezinformării produse.
De aceea e necesară asumarea responsabilității și în spațiul digital. De aceea e necesară responsabilitatea în utilizarea tehnologiei. Nu o dată am sărit să profităm de beneficiile noilor tehnologii, mult înainte de a le cerceta impactul, efectele secundare și acțiunile care reclamă responsabilitate. Iar angajamentele rețelelor de a valida adevărul și de a sancționa și elimina falsurile, precum cele asumate benevol la nivelul Uniunii Europene nu reprezintă cenzură, ci responsabilitate față de oamenii care sunt consumatori și plătitori fie și numai prin timpul lor și vizionarea reclamelor online, la profiturile acestor sisteme de comunicare în masa. Desigur, acest pas nu e niciodată de ajuns, dar e o precondiție obligatorie.
Democrația și valorile sunt lucruri desprinse din idealism, dar le dau energie, motivație și impulsul de perfecționare al societății. Ele dau speranța și perspectiva de a putea reforma și adapta instituțiile, funcționarea societății și viața fiecăruia dintre noi. Fără ele, cu realismul dur și pur, eventual impus cu forța, prin voința unui lider sau altul mai potent și situat absolutist deasupra semenilor săi, nu se poate exista. De aceea valorile stau la baza constituirii Europei, care este suflet și spirit, nu doar ca unitate geografică sau culturală.
Iar în privința societăților, a comunității, a respectului, a înțelegerii și, de ce nu, nu în ultimul rând al păcii, valoarea principală e abilitatea de a asculta. Pentru a supraviețui în lumea de azi, trebuie să auzim și să ascultăm, și să încercăm să-i înțelegem pe ceilalți, vecinii, semenii noștri. Să căutăm soluții nu mai rapide, ci mai temeinice, mai așezate, care să răspundă cerințelor și așteptărilor celor mai mulți. De aceea încederea în valori e importantă. Valori care se pot răspândi și pot fi împărtășite prin informație corectă, educație, evoluție.
Desigur soluțiile sunt cele cunoscute, perene solide. Să readăm demnitate profesorilor, educatorilor la orice nivel, ei sunt ostașii pentru a propovădui valorile noastre. Să le multiplice și să le transmită și generațiilor viitoare, care vor ști după aceea, vor avea discermământul și liberul arbitru de a-și decide singure soarta, de a alege corect și de a dialoga cu semenii. Pe de altă parte, apărarea valorilor comune nu înseamnă opacitate față de ceea ce e nou și inedit. Ci este doar o formă corectă de a menține ceea ce e solid, verificat, important. E nevoie de gândire critică, de unde venim și unde ne ducem, cum să înțelegem viața, cum să înțelegem relațiile dintre oameni și cum să conviețuim cât mai liniștit, corect și prosper. acestea sunt valorile importante. Și, desigur, credința în Dumnezeu, în liberul arbitru, în bine, în forța comună a oamenilor.
Nu există valori neutre. Sau neutralitate față de valori. Trebuie să regândim atitudinile valorice, abia așa educăm corect și educația are fructe, rezultate, dezvoltări de conștiințe. Nu prin egalitarism, ci prin aducerea în prim plan a elevilor merituoși, a realizărilor lor. De asemenea, nu trebuie să uităm, prin educație și profesarea valorilor comune, să recâștigăm patriotismul, creștinismul, credința și valorile noastre fundamentale înapoi de la cele pervertite, de la formele multiple de alterare a lor sau de confiscare într-o formă absolutist și exclusivă de către forțe politice auto-proclamate superioare și reprezentante ale unui conglomerat nedefinit numit popor. Populismul nu are ce căuta în zona partidelor echilibrate. A învățăturii care asigură coeziunea societală. E rolul centrului politic, al creștin-democrației moderne. Nu putem lăsa valorile astea nimănui.
Și să nu uităm vorbele lui Vaclav Havel: speranța noastră este că, dacă facem ceea ce trebuie, ceea ce facem noi contează. Asta face diferența. Nu e despre certitudini, ci ceea ce facem contează pentru viitorul Europei și al nostru, al tuturor.
