Abordarea sofisticată tehnologic și țintele relativ aleatoare, dar în Europa, crează dificultăți de atribuire. Iar anonimizarea aproape perfectă ridică probleme în privința vulnerabilităților și folosirii procedurilor curente în astfel de cazuri pentru a determina aplicarea pe deplin a celor mai stricte reguli de intervenție în asemenea cazuri. Rusia este prezentă pe buzele și în mintea tuturor – politicieni, experți în securitate și război hibrid – în ciuda negării directe. Contextul, atacurile precedente din războiul cu spectru larg asupra Europei, comportamentul, modul de operare și multe altele indică spre GRU, serviciul militar rus, fără a putea proba dincolo de orice dubiu, pe termen scurt, acest fapt și subliniind vulnerabilitățile zborurilor aeriene europene, în condițiile blocării celor ale companiei naționale ruse Aeroflot către Europa, în urma sancțiunilor, dar și al interdicției livrărilor de avioane, piese de schimb sau mentenanță care pun la sol tot mai mult din aviația civilă a Federației Ruse, în fiecare zi.
Pe scurt:
Acțiuni și amenințări: telefoane, mailuri, preocuparea pentru absența unui model
Integrare în modelul războiului cu spectru larg al Rusiei împotriva Europei.
Dificultățile de atribuire și anonimizarea. Argumente pentru acuzarea Rusiei și a apropiaților săi intermediari
Industria aviatică: impact și costuri
Acțiuni și amenințări: telefoane, mailuri, preocuparea pentru absența unui model
Amenințările coordonate cu bombe din această săptămână au fost toate îndreptate împotriva companiilor aeriene europene. Zeci de avioane au fost reținute la sol ca urmare a unor telefoane sau e-mailuri anonime care au anunțat credibil prezența unor bombe la bordul unor aeronave care zburau între orașe europene. Astfel, a reieșit clar că un actor neidentificat a lansat campania coordonată de apeluri false cu amenințări cu bombă vizând zboruri comerciale europene, aeroporturi, iar vineri, 6 noiembrie, chiar instituții media. Nu s-a identificat nici o bombă, dar intervențiile au creat probleme traficului, companiilor, autorităților și au vizat cu precădere costurile implicate – circa 250.000 de dolari pe zbor deturnat și controlat. Cel puțin 18 avioane și aeroporturi au fost vizate pe 6 noiembrie, numărul total de amenințări ajungând la 50 începând de luni, 2 noiembrie, într-o singură săptămână.
Valul coordonat de amenințări cu bombe la adresa traficului aerian a început de marți, 3 noiembrie până inclusiv sâmbătă, 6 noiembrie. 7 zboruri și un vas de croazieră au primit avertizările, fapt ce a determinat aterizări de urgență, escorte cu avioane de luptă sau închiderea temporară a unor aeroporturi în Polonia, Bulgaria, Italia și Spania, în primul val. Cel de-al doilea val, de joi, 5 noiembrie, a vizat 27 zboruri care au fost afectate, din nou, doar zboruri din Europa. Numai la Aeroportul Vaclav Havel din Praga au fost vizate de alerte nu mai puțin de 9 zboruri, inclusiv cele care veneau din Danemarca, Spania, Marea Britanie și cele care plecau în Țările de Jos, Cipru, România, Italia și Marea Britanie. Amenințările vin anonim, în principal prin emailuri, dar și prin apeluri telefonice, susținând că sunt puse explozibile la bord. Nu întotdeauna aceste detalii sunt dezvăluite de autorități tocmai pentru a evita să încurajeze imitatori, să prolifereze cazurile sau să afecteze ancheta.
Larga majoritate a amenințărilor cu bombe se dovedesc, în fapt, alarme false. Totuși, potrivit procedurilor, toate aceste amenințări sunt tratate ca reale și necesită investigații, ceea ce înseamnă că autoritățile se confruntă constant cu asemenea cazuri și trebuie să cerceteze până au certtudinea că nu mai e nici un pericol să explodeze. Fiecare companie și linie aeriană trebuie să decidă singură dacă amenințarea e credibilă și trebuie să acționeze în consecință. La modul în care s-au derulat aceste apeluri, rezultă aparenta coordonare și sincronizare a acestor incidente, un fapt neobișnuit. Amenințările cu bombă la adresa diferitelor curse aeriene nu sunt un lucru neuzual, din contra, dar ceea ce e nou este apariția unui număr atât de mare într-un timp atât de scurt, concentrate și aparent coordonate.
Experții în securitate aeronautică se vor reuni la Bruxelles săptămâna aceasta pentru a discuta măsurile necesare pentru a se confrunta cu aceste păcăleli fără a afecta sau afectând minimal cursele. Autoritățile aeronautice europene insistă că tulburările în traficul obișnuit au fost minimale. Totuși trebuie recunoscut că e vorba despre valorificarea de către atacatori a unor reguli stricte și puternice care sunt asociate amenințărilor cu bombă și care aduc costuri, de unde nevoia eliminării multora dintre ele, mai ales când nu sunt credibile iar călătorii și avioanele sunt, de fapt, în siguranță, fără a asuma, însă, riscuri inutile.
Până la această oră, un singur grup a revendicat alarmele false cu bombe, joi, 5 noiembrie la aeroportul Fiumicino din Roma, când pretenția era că mesajul pe mail a fost scris de Statul Masculin, o organizație anti-feministă rusă al cărei lider, Vladislav Pozdneakov a negat, ulterior, că ar fi fost implicat. Organizația mai fusese implicată în amenințări la adresa aeroporturilor lituaniene, într-o campanie anterioară legată de găzduirea unor evenimente NATO și UE în localitate. O altă amenințare a fost semnată cu numele fostului lider sovietic, Mikhail Andropov, care a emis și un Mesaj către Occident, distribuit la diferite canale media din Europa, în care asumă responsabilitatea pentru amenințările cu bombă anterioare din 2 noiembrie. Aceeași comunicare amenință cu un nou val de asemenea atacuri, fără a preciza ziua în care se va produce. A fost imposibil de stabilit, în toate aceste cazuri, identitatea actorului, originea email-ului și dacă e vorba despre o sursă unică în toate atacurile de natură hibridă invocate.
Integrare în modelul războiului cu spectru larg al Rusiei împotriva Europei.
Contextul în care au fost lansate atacurile este unul încărcat de tensiuni și evenimente la nivel european, inclusiv un atac suprapus la adresa sistemelor de refrigerare din magazine și rețele din Europa, dar și la rezerva de sânge a Franței, după ce moda anterioară a atacurilor hibride era cea a incursiunilor cu drone care blocau aeroporturile. Concomitent cu criza bombelor la bordul avioanelor, trei instituții mass media au fost și ele ținta atacurilor, RTE, din Irlanda, Sky News din Marea Britanie și NOVA TV, un post de televiziune privat din Bulgaria, toate vineri, 6 noiembrie. În total 18 posturi media au fost amenințate. Iar sâmbătă, vicepremierul italian și ministrul de Externe Antonio Tagliani a anunțat că i-au fost furate și publicate pe darkweb datele sale personale, fiind expus amenințărilor și intimidării. El a fost imediat susținut de către premierul italian Giorgia Meloni, cea care a pus responsabilitatea atacului pe hakerii ruși, reiterând că Italia va continua să susțină Ucraina.
Atunci când o companie, aeroport sau stat primește o amenințare cu bombă de această factură, se trece tema către un grup de experți, specialiști, care evaluează, pe baza prcedurilor și standardelor de securitate general acceptate, cât de credibilă este amenințarea, împărțind amenințările în roșii – credibile, culoarea chihlimbarului(galben) - parțial credibilă, și verde - adică o amenințare necredibilă, nespecifică, care nu merită să declanșeze cercetările. Totuși, dacă avionul se află în aer, nu mai există componenta parțial credibilă, ci se operează cu roșu și verde. În aceste cazuri, când amenințarea pare reală, în orice caz e credibilă, atunci aeronava este adusă pe cel mai apropiat aeroport sau la cel de destinație, este parcată departe de clădirile aeroportului iar pasagerii, ca și echipajul și avionul trec prin filtre de control stricte, câini specializați anti-explozibil caută posibile urme de explozibil iar apoi pasagerii sunt lăsați să revină la circuitul aeroportuar normal.
Sunt companii aeronautice care primesc amenințări individuale în fiecare zi, dar majoritatea sunt foarte lesne și rapid eliminate ca necredibile, nespecifice, iar avioanele nu mai sunt deturnate și nu se schimbă ruta de zbor. De această dată, toate amenințările au fost sau au părut credibile autorităților, suficient încât să reclame inspecții de securitate, în primul rând ale personalului la bord, cu toată discreția, apoi la sosire la adresa tuturor pasaherilor. Orice schimbare de program costă nu mai puțin de 250.000 de dolari. În afara emailurilor atribuite aiurea, cu semnăturile de mai sus, majoritatea nu au avut autor menționat iar multiple conturi anonime, provenind din multiple locații geografice, au fost cele care au blocat traficul aerian. Iar mesajele însele erau scrise în limbi diferite, în funcție de destinație. Totul a părut aleator și nelegat, chiar dacă a fost evidentă coordonarea.
În cadrul uneia dintre amenințările la adresa mass media irlandeză, vineri, 6 noiembrie, se menționa faptul că autorii au recrutat cetățeni din statele respective, au obținut acces la dispozitive, servere și conturi compromise, utilizate pentru a trimite aceste amenințări, conturile aparținând unor cetățeni europeni sau din afara granițelor, totul pentru a se realiza anonimatul autorului real al acestor amenințări. A rămas, deci, neclar cine e în spatele acestor amenințări care apar într-o situație de tensiune geopolitică importantă și de amenințări și acțiuni ofensive și destructive ale Rusiei la adresa Europei. Autoritățile europene nu au putut atribui aceste amenințări nici unui grup sau actor statal. Poliția militară olandeză a arestat un suspect joi, 5 noiembrie pe aeroportul Schiphol Amsterdam, dar zborul spre Praga care era amenințat cu bomba a zburat după verificări, în aceeași seară, în timp ce suspectul a fost eliberat ziua următoare.
Există mai multe ipoteze legate de aceste incidente, care merg de la o singură amenințare și imitatori multipli, la un grup care face amenințări multiple sau către o operațiune de război hibrid sau cu spectru larg a unui actor statal sau susținătorilor săi, actorilor activați de serviciile sale secrete și susținuți de diferiți suporteri ai aceluiași actor responsabil. Concentrarea acțiunii asupra Europei și precedentele, contextul și modul de acțiune, toate au făcut ca experții să arate cu degetul către Rusia, însă păstrând în minte că și Iranul este activ pe frontul cibernetic și hibrid, si are propriile celule în Europa, de asemenea. Amenințările sunt un test de stres pentru a verifica cum reacționează autoritățile europene și oficialii de la aeroporturi și companii de aviație, și dacă răspunsurile sunt coordonate, așa cum sunt și atacurile. Obiectivul acestor atacuri este de a semăna haos, incertitudine, să introducă dubii despre cât sunt de încredere avioanele care asigură traficul aerian în Europa, toate având efecte în cascadă precum pierderi economice și costuri legate de inspectare, investigare și curățenie în avion.
Dificultățile de atribuire și anonimizarea. Argumente pentru acuzarea Rusiei și a apropiaților săi intermediari
Dacă privind atribuirea dincolo de orice dubiu, există probleme majore, determinate de folosirea unor instalații și tehnologii avansate și sofisticate de către atacator, experții și membrii comunității de informații europene sunt convinși că Rusia este vinovata cea mai probabilă— invocând motivația, metoda de acțiune, precedentele și chiar capetele de probă inițiale ale anchetei criminalistice. Rusia e actorul care desfășoară și a amplificat exponențial campaniile sale de război hibrid asupra Europei, devenite din ce în ce mai intense, iar agenții ruși sunt direct implicați în toate aceste operațiuni. Tot ei exploatează vulnerabilitățile industriei civile pentru a putea nega implicarea și să sporească presiunea asupra societăților europene și perturbărilor vieții cotidiene. Acțiunea e menită să creeze impresia că guvernele sunt incapabile să-și protejeze cetățenii, caz tipic de temă de propagandă a Rusiei, parte a războiului său cognitiv informațional.
Amenințările coordonate au fost generate fie de angajați individuali, participanți voluntari sau finanțați sau de idioți utili, activiști pro-Kremlin sau de grupuri de hackeri. Este de identificat și probat rolul serviciilor de informații ruse în coordonarea, încurajarea sau autorizarea acestor activități dar, chiar dacă nu s-a identificat niciun model evident în ceea ce privește perturbările, acuzațiile merg tot mai mult către GRU, serviciul militar de informații rusesc, principalul responsabil de acțiunile războiului cu spectru larg din inima Europei, de la subversiune, spionaj, incendieri, sabotaje la fabrici de armament și infrastructură critică de transport al armelor către Ucraina, tentative de asasinat al unor proprietari sau directori de întreprinderi de produse militare, etc.
De altfel, pe tema amenințărilor false cu bombă la bordul aviaonelor, se desfășoară o anchetă transfrontalieră între agențiile europene de informații și securitate pentru a identifica originea amenințărilor. Totuși mai este încă un drum lung de parcurs până când se va putea stabili cu certitudine cui aparțin aceste amenințări deoarece stabilirea responsabilității cu probe juridice serioase este un proces minuțios care s-ar putea să nu se desfășoare rapid, sau chiar să nu ajungă lesne la vreo concluzie. După ce au răspuns prompt la amenințări, neasumându-și nici un risc, oficialii europeni nu au atribuit încă unui actor concret campania coordonată de atacuri, dar au evocat cu toții creșterea campaniilor de război cu spectru larg ale Rusiei împotriva Europei, utilizarea amenințărilor în campaniile cognitive împotriva Europei și elemente concrete de comportament caracteristice Moscovei.
Astfel, după atacurile coordonate din 5 și 6 noiembrie din Irlanda, Oficialii irlandezi susțin că nu e deloc o coincidență că atacurile și amenințările s-au produs în contextul summiturilor europene programate la Dublin în această săptămână, a lui 9 noiembrie, care vor reuni peste 50 de lideri politici la Dublin. După ce vor fi strânse suficiente probe, cel mai probabil europenii vor acuza Rusia(sau pe oricare alt actor responsabil) așa cum a făcut guvernul german la 2 septembrie, după acțiunea de sabotaj ratată de la aeroportul Leipzig Halle la 4 august. Atribuirea devine mai lesne dacă e privită în context, anonimatul e mai dificil de menținut la o asemenea abundență de atacuri hibride, tot astfel cum responsabilitatea poate fi ridicată și fără ca să existe probe suficiente pentru a constitui un caz solid în instanță, pentru a recupera, eventual, costurile acestor amenințări.
Este, evident, prea devreme ca să se poată identifica dincolo de orice dubiu cine este în spatele acestor incidente coordonate și repetate. De aceea autoritățile s-au și abținut să pună blamul pe cineva, actor statal sau nonstatal. Dar oficialii europeni sunt convinși de posibilitatea ca Rusia să fie amplificat astfel campania sa de atacuri hiride, lansată în acest an, cu un impact deja de patru ori mai mare ca anul trecut, iar în luna septembrie, serviciul de informații danez avertizase deja partenerii săi din NATO și UE cu perspectiva acestor atacuri menite să pună presiune pe adversarii Rusiei din Occident și din NATO. Desigur, Moscova a negat orice implicare în aceste amenințări cu bombă la adresa aviației europene, și nu există probe efective a oricărei implicări a Rusiei, Iranului sau vreun grup de apropiați, intermediari sau angajați ai acestor două state.
Însă referirile invariabile ale tuturor oficialilor la campaniile de agresiuni hibride, din zona gri, sub nivelul de alertă, ale Rusiei împotriva Europei sunt constante, fiind vorba despre atacuri și agresiuni lesne de făcut, ieftine în materie de nevoi pentru a le executa, simplu de negat și care sunt sub radar, deci fără a putea declanșa un răspuns armat solid. Deși pornesc de la posibile motive diferite – nemulțumiri politice, campanii ale activiștilor civici, activități criminale, operațiuni statale cu spectru larg - motivația din spatele acestor operațiuni este destabilizarea societăților și crearea neîncrederii în autorități și între cetățeni. Nu este întotdeauna despre Rusia, că s-ar afla în spatele tuturor operațiunilor hibride, dar e vorba cel mai adesea despre Rusia, și acesta e un alt argument al atribuirii indirecte sau politice al acestui val de amenințări cu bombe către Moscova, fie și prin hakerii și instituțiile sale.
Industria aviatică: impact și costuri
Războiul hibrid dus de Rusia în Europa a cunoscut, după cum am văzut, o intensificare a activității atacurilor kinetice în acest an, amplificată de patru ori față de anul trecut până în alegerile mid-term americane, ele vizând inclusiv utilizarea explozibililor montați pe drone pentru a ataca aeronave staționare, ucrainene sau cu armament la bord destinate Ucrainei, fiind vorba cu precădere despre atacuri strict asupra țintelor pe care Rusia le consideră că oferă sprijin militar sau logistic asupra Ucrainei. În privința aeronavelor civile, există limite și linii roșii precum evitarea doborârii intenționate a unui avion civil deasupra Europei, care ar reprezenta o linie roșie, un casus beli fără drept de apel, fiind în stare să declanșeze o contracarare militară a Rusiei responsabile, prin implicarea NATO.
Oficialii serviciilor de informații nu consideră că acești responsabili reprezintă o amenințare reală pentru aviația europeană, știut fiind că s-au înregistrat deja mai multe incursiuni ale unor drone pe traiectoriile de zbor din jurul marilor aeroporturi europene, care au provocat haos pe scară largă în spațiul aerian european acum un an, neexistând dubii că agenții ruși sunt responsabili pentru aceste incidente. În octombrie 2023, școlile și grădinițele din Lituania au fost ținta a peste 1.500 de amenințări cu bombă false, într-o campanie menită să sperie comunitățile și să submineze încrederea în forțele de ordine. Ca și atunci, acestea sunt considerate astăzi atacuri de hărțuire pe care Rusia le ordonă și coordonează.
Totuși aceste amenințări cu bombă antrenează numeroase provocări și costuri pentru industria aeriană, care se poate confrunta, astfel, cu o nouă criză după cea din 11 septembrie. Ea reclamă revizuirea măsurilor de reacție și protocoalelor suficient de bine pentru a evita o asemenea pierdere inutilă de resurse, dar cu suficientă atenție pentru a evita ca vreo amenințare reală să fie ignorată. În plus, trebuie realizat că toate apelurile și mailurile au fost formulate de așa natură încât au generat o reacție conformă cu amenințarea credibilă, deci obligația de a respecta protocoalele de securitate cele mai stricte. Politica de despăgubiri a călătorilor sau prețurile asigurărilor sunt primele afectate, în afara întreruperii curselor, reprogramării – care se face tot mai greu, pe orare atât de strânse cum sunt cele de azi – și efecte în cascadă, determinate de orarele și zborurile ulterioare ale aeronavelor, folosite la limita capacităților și intervalelor de timp, a orelor de zbor autorizate pentru piloți și echipaje, pentru eficiență maximă.
Totuși vorbim de atacuri care au afectat câteva mii de pasageri în mod direct, în condițiile în care zilnic sunt, statistic, sute de curse afectate de probleme tehnice, urgențe medicale, turbulențe ale vremii și care fac ca aceste curse să întârzie sau să fie reprogramate, ca și zborurile pasagerilor care pierd legăturile. Deci liniile aeriene sunt obișnuite cu asemenea tulburări incomode și nu antrenează, potrivit experților în aviație, costuri suplimentare atât de importante, cel puțin cele directe. Puține curse au aterizat pe alte aeroporturi sau au necesitat cazări peste noapte și costuri asumate din vina companiilor. Pe de altă parte, e puțin probabil ca vreun călător să primească despăgubiri, nefiind vorba despre responsabilitatea companiilor în aceste cazuri, iar lipsa de date concrete și expunere a autorilor pentru a putea fi utilizate datele în justiție. Deci autorul prezumat evită și întoarcerea călătorilor sau a companiilor împotriva celor care au provocat atacul hibrid. Chiar dacă este, evident, coordonat, alegerea curselor și a companiilor, orașelor și statelor vizate pare aleatoare, fără reguli.
Rusia susține că nu are nimic de a face cu atacurile, ceea ce nu înseamnă că nu acționează prin intermediul serviciilor secrete sau a unor intermediari convinși sau plătiți. E simplu de creat această situație de haos cu deplină și plauzibilă formă de negare și anonimizare a autorilor. Chiar dacă există motive serioase privind atribuirea, nivelul tehnologic utilizat e important și protejează atacatorul. Pe de altă parte, sentințele care vizează încălcarea Codului Aviației civile din 1982 merg până la închisoarea pe viață pentru cei care comunică intenționat informație falsă, care duce în eroare sau păcălește și pune în pericol sau ar putea pune în pericol siguranța unui avion în zbor, aceasta fiind considerată o faptă penală gravă. Li se adaugă latura civilă, având în vedere costurile operaționale și financiare suferite de companiile aeriene pentru amenințări false în timpul zborurilor, estimate la 250.000 dolari în fiecare caz. Deși pare evident că în spate stă un stat, până la identificarea dincolo de orice dubiu, acțiunile în justiție nu pot fi inițiate.
