Până atunci testează, provoacă și amenință în mult mai multe state, și nu toate din linia întâi. Germania, Danemarca, Norvegia se adaugă incidentelor sub nivelul de alertă de agresiune militară similare celor care au avut drept ținte Suedia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia sau România. Noi provocări vizează Estonia în timp ce testările de reacții sunt la ordinea zilei, în vatianta războiului cu spectru larg. Rusia se află în faza zero a pregătirii psihologice a unui viitor atac asupra NATO, în timp ce Europa și lumea încearcă să asigure descurajarea și apărarea credibilă pentru a evita confruntarea ce se anunță cu Rusia lui Putin.
Afacerea provocării din Estonia. Cea mai recentă formă de amenințare a statelor din prima linie
Estonia a fost întotdeauna considerată unul dintre statele cele mai lesne de vizat de către un atac al Rusiei sau o provocare pe flancul Estic, între statele din prima linie. A și fost ținta numeroaselor presiuni, mai întâi prin intermediul minorității ruse fără cetățenie pe care o are în interior, apoi prin prisma proximității coridorului Suwalki, care face legătura între statele baltice și Polonia, pe de o parte, apoi între exclava rusă Kaliningrad și Rusia, o țintă strategică a oricărui război posibil sau probabil în câmpia nordică europeană.
Provocările au fost multiple, de la cele în Marea Baltică, la recentele încălcări de către avioanele rusești a teritoriului național, presiunea migrației ilegale orientate de către Rusia și prăvălită asupra Europei sau mișcarea voită a balizelor pe râul Narva și împingerea teritoriului rus dincolo de linia de frontieră care separă cele două state. Acum ziua de vineri, 10 octombrie, a fost momentul unei noi provocări, de data aceasta pe linia unei traversări libere pe o șosea ce leagă puncte de pe teritoriul estonian dar trece, pe o distanță de un kilometru, pe teritoriul Federației Ruse, la Saatse Boot. Aici, trupe militare regulate ruse au fost desfășurate de-a lungul șoselei, apoi au blocat șoseaua, cu automatele la ele și amenințând cetățenii estoni care traversau acel teritoriu rus.
Armed Russian soldiers were seen in and around Saatse Boot. Source: PPA
Poliția de frontieră estoniană a realizat amenințarea și a avertizat cetățenii de ambele capete ale traversării pe teritoriul rus să evite trecerea și să utilizeze o rută alternativă, insistând că acolo, în zona de pasaj, nu au autoritate și nu pot interveni dacă trupele ruse amenințătoare, cu fețele acoperite și mascate, au gesturi inamicale, deschid focul, opresc mașinile sau îi ridică pe șoferi și călători pentru a-I duce spre o destinație în interiorul Rusiei. Circulația a fost întreruptă și va rămâne așa cel puțin până marți, 14 octombrie, trupele ruse retrăgându-se la scurt timp după întreruperea traficului.
Saatse Boot este situată în sud-estul Estoniei și reprezintă o arie de 115 hectare în Rusia care pătrunde adânc în teritoriul estonian. Potrivit acordurilor dintre cele două state și dintre UE și Rusia, cetățenii pot traversa liniștiți regiunea, acel km de șosea aflat pe teritoriul rus, atât timp cât nu staționeză în acest răstimp. Autoritățile de frontieră ruse pot opri mașinile și verifica ceea ce consideră necesar pentru propria securitate. Totuși cei care au intervenit vineri nu erau nici trupe de frontieră, grăniceri, nici poliția de frontieră rusă, ci trupe regulate de forțe speciale. 10-12 persoane au alcătuit cordonul de blocaj al șoselei, cu arme automate, fapt ce a determinat stoparea traficului pentru protejarea cetățenilor estonieni și a altor cetățeni ce traversează Estonia în acea regiune.
Sâmbătă, 11 octombrie, poliția de frontieră estoniană a dat publicității filmarea momentelor când soldații ruși, care-și acopereau fețele, au flancat șoseaua pentru ca, ulterior, să o blocheze, ridicând amenințător armele automate îndreptate către potențialii călători aflați în mașini. După stoparea traficului, când poliția de frontieră estoniană și-a întrebat omologii ruși ce se întâmplă, au primit răspunsuri liniștitoare, că nu e vorba despre nimic, un simplu exercițiu de rutină, Și la solicitarea autorităților centrale estoniene, cele ruse au repetat un mesaj liniștitor de aceeași natură, respingând orice formă de activitate amenințătoiare sau specială pe care ar fi derulat-o trupele sale.
Testarea NATO și evaluarea reacțiilor la provocări diverse, sub nivelul de pericol de agresiune militară
Există, firește, un itinerar ocolitor care evită drumul dintre localitățile Varska și Ulitina care traversează teritoriul rus, respectiv prin Värska, Treski, Matsuri și Sesniki, ocolire utilizată până marți de către estonieni. Incidentul nu a determinat o ridicare a nivelului de alertă, nici nu a declanșat o alarmă de orice fel pentru a se evita escaladarea. Totuși testări constante, sub diferite forme, ale situației la frontiera ruso-etoniană au loc constant, sub diferite forme, provocări care încep cu furtul și dispariția bornelor de frontieră, blocaje și crearea de cozi artificiale la frontiera comună, GPS spoofing și GPS jamming, proceduri prin care semnalul este alterat sau mutat artificial în cu totul altă zonă, acțiune coordonată de către Rusia. Mai nou, iată această provocare cu forțe înarmate care derulează așa numite operațiuni de rutină, cu arme automate, firește acțiuni neanunțate în prealabil.
The Varska-Ulitina road in south Estonia passes through Russian territory twice, the largest section is known as Saatse Boot. Source: Helen Wright/ERR/OSM
Ministrul de Interne Estonian, Igor Taro, a declarat sâmbătă seară că gruparea militară rusă a părăsit regiunea, potrivit ultimelor informații, totuși din prevedere, traficul nu va fi reluat prin enclava rusă de pe drum până marți. Acolo există control de frontieră care nu afectează traficul, este înarmat, chiar dacă de această dată pare să fie vorba despre altceva acum, la Saatse Boot. Polițiștii de frontieră și grănicerii ruși nu au mai procedat niciodată așa cum au făcut-o acum aceste trupe ruse. Și nu e cazul ca vreun cetățean estonian sau european să fie ridicat și să ajungă în închisoarea rusă de la Pskov.
În fapt, întâmplarea de la Saatse Boot a fost considerată o nouă provocare și testare a reacției statului estonian și a NATO la acest gen de provocare. Analiștii militari o văd ca parte a unei strategii pe termen lung de destabilizare a liniei de contact dintre Rusia și statele din prima linie, pentru a vedea reacția și posibilitățile de escaladare sau din contra, de ignorare a provocărilor, pe motiv de evitare a escaladării. Orice reacție e bună pentru a vedea care e gradul de nervozitate al autorităților de frontieră și a provoca, eventual, răspunsuri de altă natură, utilizabile ulterior pentru escaladare sau, din contra, dacă nu cumva o breșă permite ca testul să fie ridicat ca amploare și să se poată transforma, când va fi cazul, într-un atac nescontat și neanticipat de către partea occidentală.
Nici perspectiva de blocare și întărire a frontierei între Rusia și statele membre NATO nu e lipsită de interes pentru Kremlin în acest moment. Deși situația e calmă, o eventuală creștere a nervozității la aducerea de trupe de partea rusă a frontierei poate determina închiderea ei și, deci, blocarea traversării către Kaliningrad, o altă formulă de casus beli pentru Rusia. Contracararea acțiunilor hibride de această natură reclamă amplasarea de senzori avansați, culegerea de informație și suprevegherea în adâncime în Rusia, dincolo de frontieră, pentru a alerta apropierea de trupe și prevenirea, respectivei acțiuni de contracarare prin posturare la frontieră, de partea estoniană, a trupelor proprii și blocarea oricărei tentative de infiltrare pe teritoriul aliat. Incursiunile cu drone și alterarea semnalului GPS reclamă reacții legate de instrumentar anti-dronă și de război electronic amplasat în proximitatea frontierei.
Faza Zero a unui război Rusia-NATO. Provocări, testări și spionaj
Organizația neguvernamentală americană Institutul de Studiere a Războiului - ISW a fost cea care a concluzionat că Rusia este implicată tot mai mult într-o acțiune acoperită și directă de atacuri împotriva flancului estic și a statelor din linia întâi care reprezintă o adevărată “Fază zero” a unui război viitor purtat de Rusia cu Occidentul, o fază dominată de acțiuni de natură informațioanlă și psihologică. Iar cotidianul Financial Times a relatat că, la 9 octombrie, oficialii NATO discută că statele membre ar trebui să aibă reacții mai puternice și mai hotărâte în fața acțiunilor provocatoare rusești. Ele privesc în special înarmarea dronelor de observare din proximitatea teritoriului rus, culegerea de informații asupra activităților militare ruse de orice factură în proximitatea granițelor NATO, reducerea limitelor de acțiune și angajare a piloților din statele aliate, care să poată doborî orice țintă care reprezintă o amenințare aeriană la adresa alianței, și desfășurarea de exerciții de pregătire și posturare în proximitatea frontierelor aliate.
În altă ordine de idei, după incursiunile multiple cu drone asupra teritoriului aliat, există dezbateri evoluate privind schimbarea regulilor de angajare asupra obiectelor aeriene care reprezintă amenințări nu numai prin contact vizual direct, care poate fi irelevant deseori, cât direct pe baza semnalelor radar. Angajarea în cazul unui obiect zburător se poate face în funcție de viteză și direcție, dacă se îndreaptă spre teritoriul aliat și reprezintă o amenințare. Astfel ar provoca Rusia să asume clar acțiunile care ies din spațiul sub nivelul de alertă și se definesc ca potențială agresiune.
Serviciile de informații ucrainene au identificat, potrivit unei declarații ale președintelui Volodimir Zelenski, din 9 octombrie, că mare parte din flota din umbra de circa 500 de tankere ale Rusiei sunt însoțite de unități ale intelligence-ului militar rus GRU și sunt platformele de pe care se lansează roiurile de drone care supraveghează, cartografiază și raportează despre elemente de infrastructură și unități militare, așa cum a fost cazul navei Borocay abordată de Franța în operațiunea de identificare, la 30 septembrie, a sursei de drone care sunt legate de blocarea aeroportului din Copenhaga, la 22 septembrie, căpitanul fiind arestat. Dacă autoritățile europene, cu precădere daneze, suedeze, chiar germane, au mai făcut asemenea abordaje pentru transferul ilegal de petrol în larg, pentru ocolirea sancțiunilor și amenințând mediul în Marea Baltică, abordajul pentru motive mai serioase precum zborurile ilegale cu drone și spionajul militar este un precedent.
Aceste zboruri continuă să fie raportate, fiind vorba despre roiuri de drone sau drone izolate neidentificate care traversează spațiul european, cu precădere deasupra facilităților militare. Astfel, cea mai recentă relatare e din 10 octombrie, atunci când șeful statului major general al armatei cehe a comunicat, prin purtătorul său de cuvânt, Zdeňka Košvancová, despre detectarea unui set de incidente tot mai mare implicând drone neidentificate care au survolat infrastructura cehă, cu precădere facilitățile militare, Ziarul german Der Spiegel a relatat la 9 octombrie despre detectarea de către armata germană a unei drone neidentificate care a intrat în perimetrul de securitate al bazei de la Geilenkirchen, în seara de 8 octombrie, aceasta fiind baza aeriană care găzduiește avioanele de avertizare timpurie AWACS care joacă un rol critic pe flancul estic al Alianței. Deși autoritățile germane nu au atribuit vina Rusiei, ISW consideră cea mai probabilă sursă și integrată în provocările de tip Faza Zero derulate acum de armata lui Putin în statele NATO, chiar dincolo de prima linie.
Apărarea aliată la Est sub test
Această suită de incidente care vizează apărarea aeriană crează un mediu de securitate complex cu precădere pe flancul estic. E vorba despre o combinație de activitate a dronelor și survol al avioanelor în sau în proximitatea frontierelor aliate, cu intrarea pe termen scurt pe teritoriu și provocarea apărării antiaeriene, testarea protocoalelor și timpilor de reacție, inclusiv cu drone neatribuite și cu transponderele la aeronave militare dezactivate, îngreunând atribuirea provocării și care permite interpretări diverse, încadrări diferite în seturile de amenințări și reacții la fel de imprevizibile din partea aliată la diversele provocări rusești.
În același timp, intrarea Rusiei în faza zero de pregătire a unui război cu Occidentul este susținută amplu și de probe din zona sabotajelor, recunoașterilor cu drone a bazelor militare aliate, a infrastructurii critice din Europa și crearea premizelor pentru condiționare informațională și psihologică a publicurilor statelor din prima linie și nu numai, pregătind o eventuală campanie militară și angajare a forțelor militare aliate în viitor. Acestor elemente de avertizare directă li se adaugă argumente ce provin din dezvoltarea capabilităților de lovire de la distanță(cu mai multă sau mai puțină acuratețe) și producerea dronelor, ca și crrearea rezervelor strategice de personal care exced nevoile pentru războiul din Ucraina, acolo unde aceste plusuri nu aduc modificări substanțiale pe termen scurt.
NATO a încercat să contracareze prin creșterea nivelului de pregătire și a promptitudinii de reacție în cazul acestor provocări, dar și creșterea transparenței, comunicării și mecanismelor de management al crizelor de această factură pentru evitarea confruntării și lansarea elementelor de descurajare credibilă. Tot așa cum, la 9 octombrie, Parlamentul European a votat rezoluția de condamnare a acțiunilor escalatorii de violare a spațiilor aeriene ale Poloniei, Estoniei, Lituaniei, Letoniei și României, care au declanșat la nivel NATO consultări pe articol 4 și au determinat pregătirea zidului anti-dronă. Rezoluția a fost aprobată cu 469 voturi pentru, 97 împotrivă și 38 abțineri, în timp ce au fost denunțate și acțiunile din Danemarca, Suedia și Norvegia, chiar dacă rezoluția nu a menționat și aeroportul din Munchen, blocat în două reprize, acțiune pusă mai nou de autoritățile germane tot pe seama Rusiei.
Rezoluția a încurajat acțiunile directe pentru protejarea spațiului aerian, inclusiv prin doborârea oricărui obiect amenințător, insistând pe inițiativa europeană de a ridica Zidul anti-dronă în Flancul Estic precum și inițiativa Eastern Flank Watch, de supraveghere a spațiului aerian. Rezoluția încurajează și creșterea substanțială a cooperării cu Ucraina, mai ales pe dimensiunea tehnologică și contra-măsuri anti-drone. Iar sancțiunile urmează a fi îndreptate împotriva unor entități chineze care furnizează produse cu dublă utilizare esențiale producției ruse de drone și rachete, dar și acțiuni punitive împotriva Belarusului, Coreii de Nord și Iranului care ajută agresiunea rusă în Ucraina. Rezoluția numește activitățile hibride ale Rusiei și cele de sabotaj drept terorism de stat, chiar dacă se situează sub limita unui atac armat.
Pregătirea Rusiei pentru atacul către Vest
Există numeroase argumente, evocate mai sus, privind pregătirea Rusiei pentru testarea apărării NATO pe flancul estic. Începând cu exercițiul Zapad 2025, desfășurat în Belarus la 12-16 septembrie, care marcheză schimbări în postura Rusiei. Deși anunțat ca exercițiu de apărare, cu participarea a 13.000 de militari, exercițiul a avut numeroase activități în afara părții declarată ca scop și obiectiv de pregătire și care a vizat desfășurarea de capabilități militare de nivel mare în regiune, inclusiv aeriene și de rachete, sisteme de război electronic, platforme de lovire cu precizie și zone avansate de comandă și control. Ele au fost văzute ca aplicare a lecțiilor învățate din războiul de uzură din Ucraina și antrenarea altor elemente necesare în ofensiva asupra Kievului, dar și ca elemente de pregătire a proiectării forței spre statele baltice și Polonia, dacă ar fi nevoie.
Rusia a folosit exercițiile pentru a arăta puterea și a liniști propriul public, dar a folosit momentul pentru a exersa și războiul hibrid, predominarea electronica și coordonarea loviturilor la distanță mare, elemente pentru escaladarea bruscă în ofensivă, în competiția cu NATO. Dincolo de anunțurile despre acțiuni defensive și testarea de doctrine ofensive și incursiuni rapide în teritoriul aliat, Rusia a jucat și elemente de management al percepțiilor în linia întâi și pe spațiul aliat de lângă frontieră, cu componenta psihologică și informațională evidentă. Scopul este evitarea trecerii liniilor roși și a acțiunilor escalatorii dar care să creeze presiune și neliniște în rândul populațiilor statelor vecine, din spațiul euro-atlantic.
Altfel relatări ale organizației Frontelligence Insight au vizat publicarea de documente ale celui mai important producător de tancuri ruse, Uralvagonzavod (UVZ), la 11 octombrie, care arată intenția de creștere substanțială a producției de tancuri T-90, cele main oi, cu peste 80% în 2028. Și cum utilizarea de tancuri pe teren în Ucraina este mult redusă sau inutilă, e vorba despre producție destinată umplerii depozitelor și rezervelor ruse. Chiar dacă tancurile sunt încă folosite pe teren, au o altă utilizare tactică acum, în era dronelor, chiar dacă rămân instrumente importante de control a zonelor ocupate. Desigur, nivelul de ambiție arătat de documente este de cel puțin două ori maximum pe care-l poate spera fabrica, dacă ar avea forță de muncă și cipurile necesare, precum și alte tehnoligii occidentale. Utilajele de producție occidentale sunt obținute, potrivit serviciului militar de informații ucrainean GUR, prin ocolirea sancțiunilor, de obicei prin intermediul partenerilor Rusiei. Și acestea sunt argumente pentru concluzia intrării în Faza Zero a pregătirilor unei eventuale confruntări cu NATO.
În plus, actuala capacitate de producție și industria de război lansată de către Rusia permite ca, imediat după orice formă de stopare a confruntărilor în Ucraina, încetare a focului sau acord de pace, producția să fie suficientă, la nivel de luni, pentru a deține necesarul lansării unei campanii împotriva NATO, având în vedere nivelul capabilităților deținute azi de alianță, în primul rând de statele din linia întâi. Cu excepția Poloniei, toate celelalte state au dificultăți majore în a genera creșterea necesară a producției militare, în ciuda angajamentelor în cadrul NATO, finanțărilor și proiectelor la nivelul UE. Pe termen scurt și mediu, această perspectivă nici nu poate fi atinsă.
Iar termenul pentru lansarea unei provocări ruse la adresa Alianței nu așteaptă anul 2036 sau nici măcar 2030, ci poate să devină realitate mult mai devreme pe flancul estic, la distanță de luni după încetarea focului în Ucraina. Nici măcar reconstituirea forței de luptă la nivel de personal nu este un impediment pentru Rusia pentru a provoca NATO, odată ce presiunea și pierderile din Ucraina sunt eliminate. Deci perspectiva pare sumbră și necesită măsuri direct la nivel european pentru a descuraja și contracara asemenea amenințări acum și în viitor.
