PAS, partidul Maiei Sandu, singurul partid pro-european veritabil rămas în cursa electorală cu șanse, a reușit să obțină o majoritate confortabilă în Parlament, de 54 de fotolii din 101, anunțând efortul viitor al deschiderii negocierilor de aderare pe capitole și al drumului european asumat de societatea din Republica Moldova și înscris în Constituție, după referendumul de anul trecut.
După ce a anunțat victoria sa cu surle și trâmbițe și a convocat proteste de stradă pentru a apăra, zice-se, această victorie, fostul președinte pro-rus Igor Dodon, lider al așa-numitului Bloc Patriotic, a trebuit să se mulțumească cu doar 27 de locuri de deputați, pe care trebuie să le împartă cu comuniștii lui Vladimir Voronin și cu Vasile Tarlev, fostul premier agrarian din anii ’90, în timp ce Inima Moldovei, a patra componentă a blocului, nu va putea trimite parlamentari, fiind exclusă din scrutin, întreaga listă parlamentară fiind scuturată și pe criteriul proporției de gen, 4 femei la fiecare 10 locuri de pe listă.
Nici Ion Ceban, primarul de Chișinău, și Alternativa sa nu sunt prea fericiți cu 8 locuri în Parlament, dar cel mai important, cu doar 14,48% luate în municipiul Chișinău și poziția a treia, după majoritarul PAS. Perspectiva alegerilor locale anunță deja probleme majore pentru actualul primar și posibilitatea marginală de a continua încă un mandat, așa cum arată perspectiva unui consiliu municipal pro-european al PAS. Asta în timp ce, în diaspora, s-a păstrat dominația PAS, cu 78%, în ciuda investițiilor Rusiei în cumpărare de voturi, mecanism care nu a mai dat rezultate, pe măsură ce arestările din ultimele două săptămâni și confiscările de bani au jucat un rol major de descurajare credibilă și au determinat un impact major în antrenarea votului pro-european – un vot de furie și protest explicit împotriva ingerințelor Rusiei în alegeri și în viața de zi cu zi.
Tot diaspora a dat locul doi Partidului Nostru, al lui Renato Usatîi, lăsând la coadă Blocul Patriotic și Alternativa, partidele pro-ruse, primul reușind, totuși, 5%. În schimb, protagonistul care a apărut din spuma algoritmilor, așa cum s-a întâmplat în celelalte alegeri din regiune, a fost PPDA – Partidul Democrația Acasă, al lui Vasile Costiuc, partenerul AUR și al lui George Simion, care a luat locul trei în diaspora și a intrat în Parlament cu 6 locuri de deputați, fapt care nu a fost scontat de nimeni și nu are urme în niciun sondaj de opinie. Asta în condițiile în care AUR în Republica Moldova a concurat fără acordul lui Simion, cel care i-a cerut retragerea din cursă, și a înregistrat un penibil 0,10%. Un „zero virgulă” înregistrat de toate partidele care nu au intrat în Parlament, prin concentrarea votului util.
Deci vom avea o majoritate pro-europeană și continuitatea la guvernare, alături de președintele Maia Sandu, toate ingredientele pentru a duce la bun sfârșit integrarea europeană accelerată, atât timp cât Ucraina va rămâne pavăză și va reuși să ecraneze Republica Moldova în fața războiului. Drumul pro-european va fi garantat, în tandem, iar victoria de ieri este și o înfrângere pentru personajul malefic-cheie de la Kremlin: după ce s-a luptat să-i ia atribuțiile și să-l elimine pe Dmitri Kozak, vechiul prieten al lui Putin și autor al planului de federalizare al Republicii Moldova, Serghei Kirienko, vicepreședinte al Administrației Prezidențiale, va trebui să răspundă în fața lui Putin pentru neaplicarea planului său ambițios de preluare a Republicii Moldova la pro-ruși, prin plasarea unui ghimpe în spatele Ucrainei, care ar fi avut rolul de a crea premisele unui apel pentru sosirea trupelor ruse în regiune și al creării unei baze permanente ruse în republică. O bază pe care noul deputat al Alternativei, Mark Tkaciuk, pe atunci consilier al președintelui Voronin, nu a reușit să o impună în 2003.
Dar victoria realizată cu sprijinul larg al întregii Europe, al tuturor statelor democratice, al României, în primul rând, a fost obținută mai greu decât o arată scorul, cu multă muncă și impactul emoțional al acțiunilor de ingerință ale Rusiei, care își dorea să câștige și a investit sume importante pentru asta. Miza a fost enormă, iar actuala situație reclamă o regândire solidă a perspectivelor și modului de lucru de mâine al noului guvern și al partidului majoritar PAS, alături de societate, de grupurile de elită, de profesioniști – cei care au adus votul care a trecut pragul majorității. Și unioniști, și pro-europeni dezamăgiți, și nemulțumiți, și perdanți în diferitele segmente ale politicilor de cadre ale pro-europenilor în primul mandat. PAS trebuie să arate, așa cum a făcut-o după alegerile prezidențiale, că a învățat lecția. Că poate să revadă abordările și poate să deschidă dialogul susținut cu societatea din postura pe care o are, cu generozitate și forță, cu diplomație și deschidere, cu corectitudine și părăsind pornirile arogante ale unora dintre membrii săi.
Și Guvernul are nevoie de o restructurare solidă. În ultimii 4 ani, PAS a reușit să testeze cadrele, să-și reformeze parțial instituțiile statale și să realizeze pe cine se poate bizui. Reconstituirea unui număr de funcționari publici profesioniști, fără înclinații spre corupție și îmbogățire ilicită, poate ajuta mult dimensiunea politică. O poate susține și ajuta în realizarea și aplicarea proiectelor pe care aceasta le gândește, în mod eficient și la timp. Iar integrarea europeană de până la aderare, dar mai ales procesul ulterior, nu se pot realiza fără această pătură importantă, care poate proveni, de ce nu, din tinerii plecați la studii și atrași, ulterior, în țară.
Rezultatul alegerilor din 28 septembrie va avea un impact major și în Găgăuzia. Dacă azi Blocul Patriotic are 82,35%, înlocuind gruparea criminală a lui Ilan Șor, Alternativa lui Ceban vine și ea cu 11,47%, în fața PAS-ului, care a luat 3,19%. Și aici o reașezare este posibilă și probabilă în viitorul apropiat: mai întâi pentru stabilizarea administrației, ulterior pentru a putea începe transformările pe care populația să le resimtă și care să se vadă în viața de zi cu zi și în votul care să nu mai fie cumpărat, ci liber exprimat de locuitorii regiunii, care să-și poată conserva limba și tradițiile de origine turcică, după ce renunță la presiunea rusificării. Desigur, învățând, cei mai mulți, în zona activă și tânără, și limba română, limba de stat, care să le permită oportunități la Chișinău.
Și Transnistria va fi influențată de rezultatul de la alegeri. Asta mai ales că, în secțiile rezervate cetățenilor Republicii Moldova din stânga Nistrului, Blocul Patriotic a luat doar 51%, în timp ce PAS a ajuns la aproape 30% (29,89% mai exact) – o afirmație clară a locuitorilor de acolo că își doresc și ei drumul european. E un mesaj și pentru autoritățile din regiune, care vor trebui și ele să se plieze pe nevoile populației și pe înfrângerea înregistrată de către Rusia și să obțină beneficiile integrării europene, deopotrivă cu pașii spre reintegrarea regională și retragerea trupelor ruse din Transnistria, în paralel cu retragerea armamentelor de la Colbasna și a instrumentelor Rusiei de pe teren – cele care blochează aspirația și magnetismul natural care împinge spre reintegrarea teritorială în paralel cu integrarea europeană.
29 septembrie nu mai poate fi zi de protest sau de savurare a rezultatelor ingerinței în alegeri pentru Moscova sau pentru acoliții săi de la Chișinău. Nici de proteste violente, când rezultatele sunt atât de clare. Nu cred că Dodon se va retrage, după înfrângere, așa cum nu cred că la Chișinău lucrurile se vor schimba peste noapte, cu un Consiliu Local incoerent și fără majoritate stabilă, dar blocant pe afacerile încercate dincolo de executivul primăriei. Însă cred, în schimb, că instituțiile statului Republica Moldova și-au dat examenul de absolvire și că, de astăzi, lucrurile vor merge în sensul restabilirii legalității la toate nivelurile. Iar unii dintre vinovați chiar să ajungă în spatele gratiilor, după ce și justiția fragilă, reformată, va mai căpăta ceva curaj și ceva forță.
