Cooperarea se extinde chiar dacă relațiile politice dintre UE și Israel sunt tot mai tensionate din cauza războaielor din Gaza și Liban, anunță Politico, citat de Digi24.RO.
În ultima zi a lunii august, un grup de oficiali militari greci a sosit la Tel Aviv, condus de generalul-maior Ioannis Bouras, pentru a semna ceea ce urma să devină unul dintre cele mai mari acorduri de export în domeniul apărării din istoria ambelor țări.
Acordul, în valoare de 3 miliarde de euro și denumit „Achilles Shield”, va furniza un pachet de tehnologii israeliene menit să protejeze Grecia împotriva unei game largi de amenințări, inclusiv rachete, aeronave și drone. Este cea mai recentă etapă a unei relații tot mai strânse între guvernele europene și industria de apărare israeliană.
Pe măsură ce continentul se grăbește să se reînarmeze, acesta s-a bazat în mare măsură pe Statele Unite pentru arme, tancuri și aeronave. Pentru multe dintre sistemele mai puțin vizibile, dar care se află acum în centrul securității moderne - senzori, interceptori și tehnologii de supraveghere -, guvernele europene apelează din ce în ce mai mult la Israel.
Această dependență se adâncește chiar dacă relațiile politice ale Europei cu Israelul devin tot mai tensionate. Războaiele din Gaza și Liban au alimentat tensiunile dintre Uniunea Europeană și Israel, în timp ce guvernele blocului comunitar au devenit tot mai dependente de această țară pentru sisteme critice de apărare și securitate.
Disputele politice nu au reușit însă să încetinească cooperarea dintre industria israeliană de apărare și țările europene, la nivel bilateral. „Privind în acest moment la relațiile noastre cu UE, da, există provocări”, a declarat Avi Nir-Feldklein, ambasadorul Israelului pe lângă Uniunea Europeană. „Dar dacă ne uităm la ceea ce facem la nivel bilateral cu statele membre ale UE, cooperarea constructivă și practică este intensă și înfloritoare.”
Avantajul Israelului pornește din armată
Unul dintre principalele avantaje ale Israelului pornește de la propria armată. Tinerii ingineri servesc în unități de elită din domeniul informațiilor și al securității cibernetice, unde se confruntă cu amenințări reale la adresa securității.
După ce părăsesc Forțele de Apărare ale Israelului, mulți se angajează în companii din domeniul apărării sau lansează start-up-uri specializate în securitate. Rezultatul este o legătură directă între câmpul de luptă și dezvoltarea produselor comerciale.
Cele trei principale companii din sectorul israelian al apărării - Israel Aerospace Industries, Rafael Advanced Defense Systems și Elbit Systems - sunt fie deținute de stat, fie mențin legături instituționale strânse cu aparatul de apărare israelian, având personalități militare de rang înalt integrate în structurile lor de conducere.
„Israelul este un exemplu excelent al modului în care companiile din sectorul apărării sau cele private sunt atât de bine integrate”, a declarat Kaupo Rosin, șeful serviciului de informații externe al Estoniei. „Iar acest lucru le conferă o mare capacitate de acțiune.”
Sectorul israelian de securitate, în ansamblu, a devenit și un magnet pentru investiții. Companiile din acest domeniu atrag aproape un sfert din investițiile globale în sectorul cibernetic, potrivit Raportului privind tehnologia de vârf 2025 al Autorității pentru Inovare din Israel.
Achiziția, în acest an, de către Google, pentru 32 de miliarde de dolari, a start-up-ului israelian Wiz subliniază, de asemenea, atractivitatea sectorului. Hiba Tareef, purtătoarea de cuvânt a Misiunii Israelului pe lângă UE și NATO, a afirmat că atractivitatea rezidă în integrarea strânsă dintre guvern, mediul academic și sectorul privat, precum și în tehnologia modelată de operațiunile din lumea reală.
„Valorificând experiența noastră operațională în timp real, le permitem partenerilor noștri să treacă de la o atitudine reactivă la una proactivă, consolidând semnificativ reziliența și apărarea noastră colectivă”, a spus ea.
Dependență tot mai mare
Este dificil de conturat o imagine completă a rolului Israelului în apărarea europeană. Multe contracte nu sunt făcute publice din motive de securitate națională, iar unele companii israeliene își desfășoară activitatea prin intermediul unor filiale europene. Totuși, zeci de înregistrări din baza de date europeană a licitațiilor, analizate de Politico, arată că firmele israeliene devin furnizori de referință în domenii precum comunicațiile militare, supravegherea și războiul electronic.
Multe dintre contractele publice - inclusiv contractul grecesc în valoare de 3 miliarde de euro - au fost atribuite direct firmelor israeliene, fără organizarea unei licitații deschise, așa cum prevăd regulile europene privind achizițiile publice, conform anunțurilor de licitație.
Normele europene privind achizițiile publice consideră concurența regula generală, inclusiv în domeniul apărării și securității. Atribuirea directă este permisă doar în circumstanțe limitate, de exemplu în cazuri de exclusivitate tehnică reală sau în situații care implică preocupări strict definite de securitate națională.
„Procedurile «fără licitație» sunt excepționale, se bazează pe dovezi și trebuie justificate în mod convingător”, au declarat Annette Rosenkoetter și Andrea Pomana, partenere la firma de avocatură FPS Law din Germania, specializată în achiziții publice și cazuri europene.
Acest model este important deoarece atribuirea directă a contractelor poate adânci dependența, pe măsură ce guvernele devin dependente de un anumit producător. Curtea Europeană de Justiție a hotărât în ianuarie 2025 că sistemele extrem de specializate pot bloca un cumpărător dacă sunt proiectate în așa fel încât numai furnizorul inițial să le poată întreține sau moderniza.
Contracte atribuite direct în Europa
Țările de Jos oferă un exemplu al modului în care acest lucru funcționează în practică. În 2025, divizia C4I și Cyber a companiei Elbit Systems - divizia de securitate cibernetică a companiei - a câștigat un contract în valoare de 25 de milioane de euro pentru furnizarea de sisteme de gestionare a câmpului de luptă către Ministerul Apărării din Olanda.
A fost vorba despre o atribuire directă, fără licitație, justificată prin faptul că ministerul avea nevoie de servicii suplimentare din partea companiei cu care încheiase inițial contractul.
În mod similar, în 2024, Ministerul Apărării din Spania a atribuit companiei Rafael Advanced Defense Systems un contract în valoare de 1,17 milioane de euro fără o procedură de licitație deschisă, afirmând că firma israeliană era singurul furnizor capabil să asigure echipamentul necesar.
Printre alte tranzacții directe se numără un contract în valoare de 6,5 milioane de euro încheiat de Elbit Systems Deutschland cu Ministerul Apărării din Danemarca, în septembrie 2025, pentru un dispozitiv utilizat în procesarea și analiza semnalelor electronice.
„În ciuda situației politice și a animozității dintre Israel și Uniunea Europeană, în ceea ce privește dimensiunea de securitate, ceea ce este uimitor este faptul că cooperarea a fost întotdeauna foarte bună”, a declarat Sharon Pardo, profesor de relații internaționale la Universitatea Ben-Gurion din Negev, Israel.
Critici politice în Europa
Criticii avertizează că Europa ar putea crea o nouă dependență chiar în momentul în care pretinde că urmărește o mai mare autonomie, în condițiile în care conflictele din Orientul Mijlociu pun la încercare relațiile cu Israelul.
Franța a restricționat în repetate rânduri participarea guvernului israelian la marile târguri de armament, în timp ce guvernul finlandez a fost criticat în luna mai pentru că a coorganizat un seminar privind tehnologia de apărare împreună cu Ministerul Apărării din Israel.
„Dacă obiectivul este consolidarea autonomiei și suveranității europene, atunci nu poți înlocui un tip de dependență cu altul”, a declarat Li Andersson, o europarlamentară finlandeză de stânga.
Andersson a subliniat, de asemenea, modul în care unele companii israeliene de securitate își promovează produsele ca fiind testate în condiții operaționale reale – în unele cazuri, împotriva palestinienilor care trăiesc sub ocupație israeliană.
„Ar trebui să fie clar că nu ne angajăm în comerțul cu arme sau în cooperarea în domeniul apărării cu un actor care a fost constatat în repetate rânduri de mai multe instituții diferite că încalcă și ignoră cele mai fundamentale norme și principii ale dreptului internațional”, a afirmat ea.
Ministrul israelian de Externe, Gideon Sa’ar, a ripostat la adresa președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în septembrie 2025, după ce aceasta a propus sancțiuni și suspendarea parțială a comerțului dintre UE și Israel ca urmare a comportamentului Israelului în Gaza.
Sa’ar a afirmat că evaluarea se baza pe „acuzații false și lacune juridice” și a insistat că Israelul respectă dreptul internațional, susținând că măsurile respective nu ar face decât să întărească Hamas. Hannah Neumann, o europarlamentară germană din Partidul Verzilor, a avertizat că țările europene riscă să se slăbească din punct de vedere geopolitic.
Cu cât guvernele se bazează mai mult pe Israel, cu atât va deveni mai dificil să impună costuri asupra politicii sale externe, a spus ea. „Aș prefera ca resursele și energia politică ale Germaniei să fie direcționate către consolidarea autonomiei Europei”, a adăugat aceasta.
Securitatea, înaintea disputelor politice
Reacțiile politice negative nu au reușit să încetinească prea mult încheierea acordurilor. În ianuarie, Germania și Israelul au semnat un memorandum pentru dezvoltarea unui „cyber dome”, realizat cu tehnologie israeliană pe teritoriul german.
O lună mai târziu, Israelul, Grecia și Cipru au inaugurat un Centru de securitate cibernetică maritimă la Nicosia. Spania oferă un exemplu și mai elocvent al acestei tensiuni.
Chiar dacă guvernul premierului Pedro Sánchez a anulat contracte de apărare în valoare de 1 miliard de euro cu Israelul, ca parte a ceea ce el a numit un „embargo total asupra armelor”, în urma a ceea ce a descris drept „genocid” în Gaza, administrația regională din Madrid a solicitat și a primit în ianuarie ajutor din partea Direcției Cibernetice a Israelului pentru a proteja infrastructura critică.
Nici administrația regională din Madrid, nici autoritățile cipriote nu au răspuns la solicitările de comentarii. Ministerul Apărării din Spania a declarat că „nu are niciun contract legat de securitatea cibernetică cu vreo companie din Israel”. Italia, între timp, a acordat prioritate oficială tehnologiei israeliene.
În 2024, agenția sa cibernetică a introdus un stimulent de achiziții care tratează software-ul israelian de securitate cibernetică la fel ca produsele din UE și NATO în cadrul licitațiilor publice. Pentru țările mici care se învecinează cu Rusia, calculul poate fi deosebit de dificil, a afirmat Juha Martelius, directorul Serviciului finlandez de Securitate și Informații.
„Într-o țară precum Finlanda, nu ne-am permis niciodată să cumpărăm cantități atât de mari pe cât am fi avut probabil nevoie sau chiar am fi dorit”, a spus el. „Am pus întotdeauna accentul pe calitate. Adică, cumpărăm ce e mai bun, indiferent de proveniență.”
Grecia încearcă să evite o nouă dependență
Grecia, la rândul său, a încercat să-și reducă dependența de Israel. În cadrul acordului privind sistemul „Achilles Shield”, armata greacă a insistat asupra accesului la codul sursă al sistemului, pentru a putea întreține și moderniza tehnologia în mod independent.
„A deveni «ostatici», chiar și față de cea mai prietenoasă țară străină sau aliat, este absolut imposibil”, a declarat în iulie ministrul grec al Apărării, Nikos Dendias. Niclas Herbst, un parlamentar german de centru-dreapta care face parte din Comisia pentru delegația în Israel din cadrul Parlamentului, a afirmat că Israelul oferă ceea ce lipsește industriei europene de apărare, în special în ceea ce privește amenințările la adresa securității cibernetice și apărarea aeriană.
„Este în interesul Europei să aibă o relație stabilă și de încredere cu Israelul în această privință”, a declarat Herbst pentru POLITICO. În ceea ce privește criticile conform cărora Europa ar folosi tehnologie testată pe palestinieni, el a subliniat că guvernele investesc în principal în „suite de software și senzori foarte specializate”, destinate utilizării în scop defensiv.
„Este o chestiune de a ne întreba ce vrem să cumpărăm?”, a spus el. „Vrem să cumpărăm o conștiință curată sau vrem să cumpărăm produse de apărare?”
