Mitropolia Basarabiei a fost înființată în 1925 de Biserica Ortodoxă Română. Această continuitate a fost însă brutal întreruptă în 1944. Autoritățile comuniste sovietice au suprimat Mitropolia Basarabiei, alungându-l pe mitropolitul din scaunul său. În loc, a fost impusă exclusiv jurisdicția Patriarhiei Moscovei. Timp de aproape o jumătate de veac, credincioșii din Basarabia au fost subordonați unei ierarhii străine, fiind rupți forțat de legătura cu Patriarhia Română. Sfântul Sinod al BOR nu a recunoscut niciodată desființarea abuzivă a Mitropoliei Basarabiei.
După obținerea independenței Republicii Moldova în 1991, redeșteptarea conștiinței religioase locale a făcut posibilă inițiativa reactivării. La 14 septembrie 1992, un grup de clerici și mireni din Chișinău a hotărât, în Adunarea Eparhială, reluarea activității Mitropoliei istorice și revenirea acesteia în cadrul Patriarhiei Române. Ei l-au ales în frunte pe PS Petru Păduraru. La 19 decembrie 1992, Sfântul Sinod al BOR a recunoscut oficial Mitropolia Basarabiei ca parte integrantă a Bisericii Ortodoxe Române, salutând momentul drept „un act sfânt de adevăr și dreptate” care reîntregea comuniunea de credință strămoșească în acest spațiu.
Reactivarea a întâmpinat rezistență acerbă din partea Patriarhiei Moscovei și a ramurii locale subordonate acesteia (n.r.-Mitropolia rusă a Chișinăului și a (?!) Întregii Moldove). Autoritățile de la Chișinău, influențate de această poziție, au refuzat inițial să recunoască Mitropolia Basarabiei, menținând ca legală doar structura afiliată Moscovei. Abia după un deceniu de procese, încheiate cu o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul moldovean a acordat, în 2002, recunoaștere juridică Mitropoliei Basarabiei.
Zece ani de nerecunoaștere au însemnat persecuții și umilințe pentru clerul și credincioșii Mitropoliei Basarabiei. Preoți alungați din propriile biserici, comunități marginalizate și stigmatizate ca „agentură străină” a României. Cu toate acestea, credincioșii basarabeni nu au abandonat cauza dreptății istorice. ÎPS Petru mărturisește că mulți dintre cei implicați „au cunoscut prigoana și marginalizarea” nu doar din partea regimului, ci și din partea unor confrați din clerul local care nu au înțeles jertfa pentru identitatea națională și valorile spirituale ale acestui pământ. În pofida tuturor acestor obstacole, Mitropolia Basarabiei a supraviețuit și s-a consolidat. Recunoașterea sa legală a permis organizarea propriilor eparhii și reluarea nestingherită a slujirii pastorale pe întreg teritoriul său canonic. Prezența ei vie în Republica Moldova ține de un drept recâștigat prin jertfă și perseverență.
Actuala Mitropolie reactivată este continuatoarea de drept a eparhiei din 1925, întreruptă abuziv în 1944 și niciodată desființată canonic, având având în vederea că ocupația sovietică nu a fost recunoscută de Biserica Ortodoxă Română. În 1992, credincioșii basarabeni au cerut revenirea sub omoforul Bucureștiului, voință binecuvântată de Sfântul Sinod, o repunere în drepturi menită să restabilească ordinea canonică și să păstreze vie moștenirea Ortodoxiei românești pe aceste meleaguri.
Astăzi, la 33 de ani de la acel act istoric, Mitropolia Basarabiei privește cu recunoștință spre trecut și cu nădejde spre viitor. ÎPS Petru subliniază că această aniversare nu este doar o formalitate administrativă, ci încununarea unei lucrări sfinte născute din jertfă și credință, prin care viața bisericească din Basarabia a început să se vindece de rana trecutului. El le-a mulțumit clericilor și credincioșilor care, făcând posibilă reactivarea, au suferit persecuții pentru apărarea credinței strămoșești și a identității naționale pe acest „pământ binecuvântat”. Totodată, a evocat marile figuri ale Bisericii Ortodoxe Române (Patriarhii Teoctist și Daniel, Mitropoliții Nestor Vornicescu și Antonie Plămădeală) care au sprijinit acest ideal, considerând reactivarea o datorie sfântă față de românii din Basarabia.
Astăzi, rodul jertfei de atunci se vede. Mitropolia Basarabiei are preoți și comunități active, implicate în viața liturgică, filantropică și socială, contribuind la renașterea spirituală și la consolidarea identității ecleziale locale. Aniversarea de 33 de ani este și un apel la unitate, îndemnându-i pe toți ortodocșii din România și Republica Moldova să depășească dezbinările istorice și să reafirme unitatea de credință, de limbă și de tradiție care leagă cele două maluri ale Prutului. Rolul Mitropoliei Basarabiei în păstrarea identității ortodoxe românești în Basarabia trebuie recunoscut și susținut de toți.
Privind înainte, avem credința că „rănile pe care încă le poartă Ortodoxia din Basarabia vor fi tămăduite” și că Mitropolia Basarabiei va rămâne un stâlp al credinței străbune pe acest pământ. La mulți ani, Mitropolia Basarabiei!
