Bilanțul publicat de Ministerul Apărării pe 9 octombrie este grav. Vorbim de 93 de incidente de încălcare a spațiului aerian din 2022, dintre care 56 în acest an. Numai în perioada 3-9 octombrie au fost înregistrate opt incidente. Cinci au implicat obiecte aeriene care au explodat la sol, pe 3 octombrie, în localități precum Căușeni, Crocmaz și Puhăceni. Aceste cifre privesc incidente aeriene, inclusiv cu drone și rachete, și trebuie citite în contextul atacurilor rusești asupra Ucrainei.
Pentru locuitorii acestor comunități, discuția despre apărare are o miză imediată. O explozie în apropierea unei case poate ucide indiferent dacă localitatea respectivă a fost ținta atacului. Statul trebuie să reducă acest risc. Repetarea incidentelor face tot mai greu de acceptat ideea că supravegherea și norocul ar putea ține locul unei protecții efective.
Pe 8 octombrie, Parlamentul a aprobat, cu voturile a 62 de deputați, proiectul privind structura generală și efectivul Armatei Naționale, într-o ședință închisă. Anatolie Nosatîi a vorbit public despre majorarea efectivului și adaptarea structurii la amenințările actuale, cu obiective până în 2035. Conținutul clasificat al documentului cere prudență în descrierea schimbărilor concrete. Votul marchează însă asumarea politică a necesității unei armate mai bine pregătite.
Protejarea informațiilor militare sensibile este justificată. Autoritățile au însă obligația să explice partea publică a reformei. Mai excat ce probleme urmăresc să rezolve, cum vor finanța schimbările și cum va fi evaluat progresul. Cetățenii trebuie să înțeleagă pentru ce plătesc. Încrederea în armată se construiește și prin această explicație, mai ales când adversarii exploatează fiecare gol de comunicare.
În aceeași zi, la Moldova Security Forum, Maia Sandu a anunțat pregătirea modificărilor legislative pentru producerea locală a echipamentelor de apărare. Pe 9 octombrie, Igor Grosu a explicat că dezvoltarea producției de drone urmărește necesitățile interne, inclusiv utilizări civile. Vorbim despre un cadru legal aflat în pregătire, care încă trebuie transformat în capacitate industrială.
Obligația guvernării începe acolo unde se termină anunțul. Proiectele trebuie să aibă finanțare credibilă, specialiști și echipamente testate. Maia Sandu a recunoscut că procurarea sistemelor din exterior este îngreunată de cererea mare. Producția locală ar putea reduce unele dependențe, dacă este construită serios. Până atunci, oamenii au nevoie de măsuri care sporesc protecția cu mijloacele disponibile.
Cooperarea externă oferă o parte a soluției. Întrevederea din 8 octombrie dintre Anatolie Nosatîi și ministrul român Radu-Dinel Miruță a inclus apărarea antiaeriană și îmbunătățirea schimbului de informații. Discuțiile cu secretara generală adjunctă a NATO, Radmila Shekerinska, au vizat modernizarea și amenințările hibride. Pentru R.Moldova, valoarea acestor parteneriate trebuie măsurată în pregătirea militarilor și în capacitatea instituțiilor de a răspunde pericolului.
Tocmai asupra parteneriatelor se concentrează propaganda care încearcă să decredibilizeze armata. Mass-media de la Chișinău descrie transformarea deciziei Norvegiei privind autorizarea exporturilor militare într-o sperietoare despre războiul cu Rusia. Mesajele au circulat pe canale anonime de Telegram și au fost amplificate de politicieni precum Bogdan Țîrdea și Igor Dodon. Modernizarea a fost prezentată drept o cale directă spre război.
Scopul acestor mesaje este delegitimizarea parteneriatelor de apărare și reducerea sprijinului pentru modernizarea armatei. În opinia mea, aici se află legătura dintre intimidarea militară și atacul asupra încrederii publice. Amenințarea generează teamă, iar propaganda încearcă să folosească această teamă pentru a împiedica măsurile care ar reduce vulnerabilitatea.
O asemenea manipulare trebuie demontată prin întrebări concrete. Cum protejează o familie renunțarea la echipamentele de apărare? Ce siguranță suplimentară aduce izolarea de partenerii care pot instrui militarii? Dacă lipsurile armatei sunt invocate pentru a o ridiculiza, iar investițiile pentru corectarea lor sunt condamnate, rezultatul este păstrarea acelor lipsuri. Acest rezultat servește interesul Kremlinului de a avea în vecinătate un stat vulnerabil.
Glumele despre o dezbatere de securitate creează însă o imagine disprețuitoare asupra muncii celor chemați să apere țara. Parlamentarii ar trebui să își susțină obiecțiile cu argumente și să explice ce alternativă propun. O instituție militară ridiculizată riscă să recruteze mai greu oameni competenți și să piardă sprijinul societății, esențial pentru susținerea reformelor militare.
Invocarea neutralității pentru a justifica neputința militară este la fel de nocivă. Un stat neutru are cetățeni de protejat și instituții de apărat. Pacea dorită de moldoveni cere autorităților să prevină pericolele, inclusiv prin cooperare. Rusia poartă responsabilitatea pentru războiul care produce aceste riscuri. A transfera vina asupra celor care caută protecție înseamnă a oferi agresorului încă un avantaj politic.
Reforma trebuie judecată după rezultate. Majorarea efectivului are sens dacă aduce oameni pregătiți pentru sarcinile necesare și condiții în care aceștia pot lucra profesionist. Achizițiile trebuie controlate, iar abuzurile investigate. Armata își câștigă autoritatea când tratează corect militarii și folosește responsabil resursele. Guvernarea are datoria să facă modernizarea credibilă prin aceste rezultate, astfel încât propaganda să găsească tot mai puține vulnerabilități reale de exploatat.
Republica Moldova nu își poate permite să transforme fiecare pas spre apărare într-un proces de justificare în fața Moscovei. Autoritățile trebuie să răspundă cetățenilor amenințați de explozii și familiilor militarilor cărora le cer să apere țara. În fața dronelor și a dezinformării, o Armată Națională competentă și respectată devine o condiție a siguranței publice. Slăbirea ei lasă populația mult mai expusă pericolului rus.
