La începutul anului 2026, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Dereneu a devenit scena unui blocaj sfidător la adresa legii. Deși Curtea Supremă de Justiție a confirmat definitiv, în iunie 2025, dreptul de folosință al Mitropoliei Basarabiei asupra acestui lăcaș (afiliată Bisericii Ortodoxe Române), accesul le este repetat blocat. Cu alte cuvinte, deși pe hârtie proprietarul de drept este clar stabilit, în practică biserica nu poate fi preluată de noul titular din cauza rezistenței locale. În 2019, Ministerul Culturii a încheiat cu Mitropolia Basarabiei un contract de transmitere gratuită a bisericii către comunitatea afiliată acesteia, contract înscris în registrul bunurilor imobile. Mitropolia rusă a Chișinăului și a Întregii Moldove, subordonată Patriarhiei Moscovei, a contestat în instanță acest transfer, însă în iunie 2023 și iunie 2025 justiția a respins definitiv pretențiile acesteia, stabilind că Mitropolia Moldovei nu are niciun drept legal de folosință asupra bisericii din Dereneu. Cu toate acestea, hotărârea judecătorească a rămas literă moartă la fața locului.
Tensiunile au escaladat la sfârșitul lunii ianuarie 2026, când Mitropolia Basarabiei a încercat să intre în posesia lăcașului conform legii. Vasile Revenco, primarul socialist al satului, a mobilizat un grup de persoane, mai ales din afara localității, care au blocat intrarea în biserică, recurgând chiar la acte extreme. Balamalele ușii au fost tăiate, iar yala schimbată pentru a împiedica accesul noului paroh. Ușa monumentului istoric a fost avariată în busculade, iar reprezentanții Mitropoliei Basarabiei, inclusiv preotul Florinel Marin, au fost îmbrânciți la porți. Scenele par mai degrabă desprinse dintr-o dispută medievală decât dintr-un stat european modern, mai ales că totul se petrece sub privirile poliției, aflată la fața locului pentru a preveni violențele, dar aparent incapabilă să impună ordinea și respectarea legii.
Ceea ce a șocat opinia publică cel mai mult a fost gestul disperat al preotului numit la Dereneu de Mitropolia rusă. Acesta s-a baricadat în interiorul bisericii împreună cu familia sa, inclusiv minori, refuzând să iasă și să predea lăcașul. Imaginea unui slujitor al altarului folosindu-se de propria familie ca „scut” uman într-un litigiu bisericesc a stârnit emoție și consternare. Potrivit informațiilor prezentate de avocatul Mitropoliei Basarabiei, polițiștii prezenți la fața locului au confirmat că preotul se află încuiat în biserică alături de copii, un fapt deosebit de grav, care ridică semne de întrebare privind respectarea interesului superior al copilului
Refugiul său în lăcaș, care durează de câteva zile, indică hotărârea de a nu ceda „fortăreața”, transformând practic biserica într-un teatru de asediu. Imaginile difuzate pe rețelele de socializare arată uși încuiate pe interior și siluete de copii la geam, o situație fără precedent în istoria recentă a Republicii Moldova
Autoritățile statului se găsesc într-o poziție delicată. Pe de o parte, există o hotărâre judecătorească definitivă care trebuie executată, un test al supremației legii și al capacității statului de a-și impune autoritatea. Pe de altă parte, spectrul intervenției forței în curtea unei biserici, împotriva unui preot baricadat cu copii, generează prudență și temeri de escaladare. Până la începutul lui februarie 2026, poliția s-a limitat să monitorizeze situația, fără a forța intrarea, în timp ce Mitropolia Basarabiei a făcut apel public la autorități să intervină ferm.
Părintele Iurie Saganovschi, reprezentant al Mitropoliei Basarabiei prezent la fața locului, a criticat pasivitatea. Sub ochii poliției, s-au comis acte de anarhie și nerespectare a legii, a spus el, dând exemplul ușii tăiate și al ocupării abuzive a lăcașului.
La nivel local, emoțiile sunt inflamate. O parte dintre săteni, inclusiv enoriașii activi care au trecut încă din 2017 de partea Mitropoliei Basarabiei, își doresc respectarea deciziei instanței și revenirea bisericii în cadrul Bisericii Române. Atmosfera a atras și zeci de persoane din afara satului, inclusiv oficiali ai Mitropoliei Moldovei, dar și susținători aduși, potrivit unor martori, din alte localități pentru a spori tabăra pro-rusă. „Am constatat că majoritatea persoanelor aflate acolo nu sunt din sat. Oamenii sunt manipulați și prost informați, fiind convinși că este vorba despre un conflict religios”, afirmă reprezentanții Mitropoliei Basarabiei. Implicarea primarului, membru al Partidului Socialiștilor, formațiune pro-rusă, a transformat disputa juridică într-o bătălie politizată, cu accente de naționalism local și antipatie față de tot ce e perceput ca „românesc”.
De altfel, fiecare revenire a unei parohii la Mitropolia Basarabiei a stârnit tensiuni. Adesea, astfel de schimbări de jurisdicție au fost însoțite de bătălii legale pentru proprietatea bisericilor și chiar de incidente la fața locului, pe modelul Dereneu. În Dereneu, de pildă, comunitatea condusă de preotul Florinel Marin a decis în 2017 să părăsească Mitropolia Moldovei și să adere la Mitropolia Basarabiei. Reacția taberei opuse a fost virulentă, iar în martie 2018, un grup de venetici ostili schimbării a spart ușa bisericii și l-a alungat pe pr. Marin.
Mai larg, miza acestei dispute ține de identitatea națională și de orientarea geopolitică a țării. Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove promovează viziunea „moldovenistă” și menține legături strânse cu Biserica Ortodoxă Rusă.
Invazia rusă în Ucraina (2022) a adâncit această falie. Patriarhia Moscovei, prin liderii săi, a sprijinit retorica Kremlinului, ceea ce a nemulțumit parte din clerul și credincioșii moldoveni. Drept urmare, după începutul războiului, zeci de parohii au părăsit Mitropolia Moldovei și au aderat la Mitropolia Basarabiei, conform datelor furnizate chiar de Mitropolitul Basarabiei. Mulți preoți au făcut acest pas protestând față de susținerea agresiunii ruse în Ucraina de către Biserica Rusă.
Mitropolia Moldovei, susținută de forțe politice conservatoare și proruse de-a lungul anilor, a încercat să-și apere monopolul. Preoții care „dezertau” la Mitropolia Basarabiei sunt caterisiți (excluși din preoție) de Biserica subordonată Moscovei, pe motiv de „părăsire necanonică a jurisdicției”. Aceste sancțiuni nu au oprit fenomenul, fiind de facto o politică de persecuție religioasă.
Un influent ierarh moscovit din nordul Moldovei, episcopul Marchel de Bălți, afirma resentimentar că Mitropolia Basarabiei „ia ceea ce Mitropolia Moldovei aruncă peste gard ca netrebuincios”, acuzând totodată că preoții ar fi motivați financiar și că odată ajunși sub Patriarhia Română „acolo fac ce vor, nu le zice nimeni nimic”. Aceste declarații nu sunt susținute de altfel de dovezi.
Cazul Dereneu capătă o semnificație și mai mare dacă îl plasăm în contextul relației dintre Biserica Ortodoxă Rusă și statul rus, mai ales rolul propagandistic pe care această instituție îl joacă în regiune. Biserica subordonată Moscovei din Moldova nu este doar o entitate spirituală, ci și un instrument de influență geopolitică. Numeroase investigații și analize recente au scos la iveală modul în care Kremlinul folosește clerul ortodox pentru a promova propria agendă. În pragul alegerilor din 2025, diferite anchete au arătat cum clericii Mitropoliei ruse au fost implicați în vaste campanii de propagandă, când și-au îndemnat enoriașii să se opună apropierii de Uniunea Europeană și să susțină valorile „tradiționale” în fața „Occidentului depravat”. Practic, propaganda pro-Kremlin a coborât la nivel de altar, sub forma unor predici și mesaje online împotriva „Europei gay” și a guvernării pro-occidentale de la Chișinău.
Mai mult, studii despre dezinformarea rusă în Moldova arată un „rol special” atribuit Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Rusă) în campaniile anti-UE. Un raport publicat în 2025 notează că Biserica Ortodoxă din Moldova, afiliată Moscovei, a fost utilizată activ de Kremlin pentru a influența rezultatele alegerilor, amplificând mesajele manipulatorii ale politicienilor proruși. Episcopi precum Marchel de Bălți au fost folosiți ca vectori de narațiuni false, de pildă, promovând ideea că biserica ar fi persecutată de autoritățile pro-europene, încercând astfel să antagonizeze credincioșii față de autorități. În anii trecuți, astfel de mesaje au avut ecou mai ales în mediul rural și în rândul celor vârstnici, unde încrederea în Biserică este foarte mare.
„Propaganda din altar” completează arsenalul de război hibrid al Moscovei, alături de știri false în media și agitatori politici.
Trebuie subliniat că implicarea politică a Bisericii Ortodoxe Ruse nu este un accident, ci face parte dintr-o viziune de ansamblu a regimului de la Kremlin. Patriarhul Kirill însuși este un apropiat al președintelui Vladimir Putin și a justificat public politica externă agresivă a Rusiei, prezentând-o ca pe o luptă pentru păstrarea credinței și tradiției. În aceste condiții, Mitropolia rusă a Moldovei acționează adesea ca un braț ideologic al Moscovei pe teritoriul Republicii Moldova, sprijinind forțele politice proruse și blocând sau încetinind inițiativele ce ar integra țara mai strâns cu Occidentul. Faptul că la Dereneu primarul și enoriașii loiali Mitropoliei subordonate Rusiei au împiedicat aplicarea legii este de facto un simptom al acestei influențe geopolitice. Nu este vorba doar despre o biserică, ci despre respingerea autorității statului în numele unei loialități față de alt centru de putere, din afara granițelor statului R. Moldova.
Un personaj-cheie în povestea de la Dereneu, dar și în ecuația mai largă a bisericii ruse din Moldova, este Preasfințitul Petru Musteață, ierarh rus de Ungheni și Nisporeni. Parohia Dereneu se află sub jurisdicția eparhiei conduse de PS Petru, iar numele acestuia a fost vehiculat în presă în legătură cu scandalul. Însă PS Petru Musteață nu este străin de controverse, ba dimpotrivă. Numele său a apărut într-unul dintre cele mai răsunătoare cazuri de „simonie” (n.r.-cumpărare de ranguri bisericești) din spațiul ortodox post-sovietic.
În 2006, pe când era arhimandrit, Petru Musteață a fost propulsat de Patriarhia Rusă în fruntea noii Episcopii de Ungheni și Nisporeni. Numirea sa a stârnit imediat nemulțumirea unui grup de zeci de preoți din eparhie, care au refuzat să-l recunoască drept conducător și au decis să treacă de partea Mitropoliei Basarabiei. Ei îl acuzau pe noul episcop de conducere autoritară și, neoficial, existau zvonuri despre modul în care obținuse funcția. Aceste suspiciuni au fost confirmate, în parte, în primăvara lui 2007, când presa rusă a relatat un episod șocant petrecut în cadrul Sfântului Sinod de la Moscova. Episcopul Petru Musteață ar fi mărturisit în fața Patriarhului Alexei al II-lea și a ierarhilor prezenți că a plătit 400.000 de euro pentru a fi hirotonit episcop.
Surse citate de Moskovskii Komsomoleț descriu scena, mai exact momentul în care Petru Musteață a întrebat, provocator, „Dar cine îmi va întoarce mie 400.000 de euro, pe care i-am plătit pentru hirotonia episcopală?”, recunoscând astfel tranzacția ilicită. La întrebarea Patriarhului despre către cine au fost plătiți banii, Musteață l-a indicat pe un mitropolit rus (Kliment, de la Moscova). Conform relatarilor, Patriarhul a închis brusc ședința, iar Sinodul a hotărât suspendarea imediată a episcopului Petru și trimiterea lui la mănăstirea Hîncu „până la finalizarea anchetei”. O comisie ecleziastică moscovită a fost trimisă la Chișinău să investigheze cazul de corupție, o situație rară și jenantă pentru Biserica Rusă. Petru Musteață a fost destituit temporar din funcție în martie 2007, administrarea eparhiei sale fiind preluată de mitropolitul Vladimir (capul bisericii din Moldova). Era pentru prima dată când un scandal de o asemenea natură ieșea la iveală în ierarhia locală.
Ulterior, în lipsa unor probe concrete dincolo de propria mărturisire (retractată sau minimizată ulterior), Musteață a fost reintegrat treptat. Anii au trecut, iar PS Petru și-a recăpătat influența, devenind unul dintre cei mai longevivi ierarhi ai Mitropoliei Moldovei. El a continuat însă să fie considerat un „om de nădejde” al Moscovei în interiorul bisericii, cunoscut pentru vederile sale proruse și apropierea de politicienii proruși.
Imaginea sa publică a rămas marcată de episodul „400.000 euro”. Chiar și așa, conducerea de la Moscova l-a menținut în funcție.
Dereneu nu este doar despre o bisericuță dintr-un sat basarabean, este o oglindă în care se reflectă marile frământări ale societății noastre. În microcosmosul acestui sat se întâlnesc toate liniile de forță: Est vs. Vest, legea statului vs. cutuma locală, influența rusească vs. aspirația europeană, trecutul vs. viitorul. Conflictul religios de la Dereneu ne ajută să înțelegem cât de interconectate sunt planurile religios și geopolitic în Republica Moldova. Nu întâmplător, după episodul Dereneu, liderul socialist Igor Dodon (fost președinte pro-rus) a sărit imediat și a atacat Mitropolia Basarabiei că încearcă o preluare „forțată” și catalogând situația drept „un adevărat act de raiderism bisericesc”.
De fapt ce vedem la Dereneu este un caz de sfidare a statului de drept orchestrată politic, o încercare de a menține enclava de influență rusă chiar și în contra verdictelor instanțelor. Dedesubt sunt decenii de istorie, trauma ocupațiilor sovietice care au rupt biserica locală de Patriarhia Română, ani de propagandă care au transformat amvonul într-o tribună ideologică, și dispute identitare exploatate de Moscova.
Dereneu contează pentru că testează reziliența instituțiilor statului. Va reuși statul să impună respectarea hotărârii judecătorești, sau precedentul „bisericii ocupate” va submina încrederea în autoritatea sa? Contează și pentru că arată, la nivel uman, cât de departe pot merge unii actori. Un preot care se încuie cu copiii în altar, primari care taie uși de biserici, enoriași care se îmbrâncesc la poartă. Sunt imagini care întristează, dar totodată trezesc societatea la realitate.
Nu în ultimul rând, Dereneu este relevant fiindcă indică direcția în care se îndreaptă Moldova în 2026. Biserica, cea mai de încredere instituție pentru mulți cetățeni, joacă un rol cheie în această alegere. Dacă asemenea conflicte vor continua să fie instrumentalizate de forțe politice pro-ruse, riscul de polarizare și instabilitate crește. Pe de altă parte, rezolvarea pașnică și legală a cazului Dereneu, cu respectarea drepturilor tuturor credincioșilor, ar transmite un semnal pozitiv că R.Moldova poate depăși diviziunile istorice pe cale civilizată.
Numai cunoscând adevărul, al istoriei, al jocurilor de culise, al influențelor străine, vom putea, ca societate, să găsim calea spre reconciliere și unitate, astfel încât bisericile să redevină lăcașe de rugăciune, nu redute ale vreunui război nevăzut și văzut purtat de Moscova împotriva noastră.
