Orice consolidare a prezenței americane în România întărește automat spațiul de securitate de care depinde și Republica Moldova. Bucureștiul a aprobat, prin CSAT, găzduirea unor capabilități americane cu rol defensiv, avioane de realimentare, mijloace de supraveghere și echipamente de comunicații satelitare, iar documentul merge mai departe spre validare parlamentară. În paralel, Washingtonul și Bucureștiul au reafirmat oficial, în dialogul strategic din 2024, că regiunea Mării Negre este de importanță strategică pentru securitatea euro-atlantică. Pentru Moldova, aceasta nu este o formulă diplomatică, este geografia însăși a supraviețuirii sale.
Întâlnirea dintre Mihai Popșoi și Mark Rutte a pus în față exact realitatea pe care nu o mai putem ocoli. NATO a anunțat oficial întrevederea de la Bruxelles, iar după discuții partea moldoveană a spus limpede că Rusia duce un război hibrid împotriva Republicii Moldova, în timp ce Rutte a transmis că Alianța este gata să continue cooperarea și să ofere sprijinul necesar. În același timp, documentele și explicațiile oficiale americane arată că Rusia continuă să mențină circa 1.500 de militari în Transnistria împotriva voinței Chișinăului. Cu alte cuvinte, R. Moldova este presată de Rusia, dar nu beneficiază de protecția articolului 5. De aceea, cea mai apropiată centură reală de descurajare este România, adică flancul estic NATO și, în primul rând, prezența americană pe acest flanc.
România nu trebuie să devină locul din care America își subțiază prezența, ci locul din care America își consolidează postura de apărare la Marea Neagră. În prezent, în România mai sunt aproximativ 1.000 de militari americani, iar prezența aliată totală este de circa 3.500 de militari. Dar România găzduiește și amplasamentul Aegis Ashore de la Deveselu, precum și unul dintre grupurile de luptă NATO de pe flancul estic. În plus, Washingtonul a investit consistent în securitatea României. Departamentul de Stat arăta că din 2016 SUA au oferit aproape 500 de milioane de dolari în asistență și cooperare de securitate pentru România, iar în 2022, într-un singur an, sprijinul de securitate a depășit 120 de milioane de dolari. Când o asemenea arhitectură există deja, răspunsul logic nu este frâna, ci extinderea ei.
Cei care vorbesc despre R. Moldova doar în cheie simbolică ignoră un fapt simplu, și anume sprijinul american pentru Chișinău este masiv, concret și de durată. Potrivit Ambasadei SUA, Statele Unite au oferit Republicii Moldova peste 2,6 miliarde de dolari de la independență încoace. După declanșarea invaziei ruse la scară largă împotriva Ucrainei, ritmul s-a accelerat. Până la vizita lui Antony Blinken din mai 2024, Washingtonul oferise deja 774 de milioane de dolari, iar atunci a mai anunțat încă 135 de milioane, dintre care 85 de milioane pentru infrastructura energetică și 50 de milioane pentru economie, agricultură și combaterea dezinformării. Cu un an înainte, fusese anunțat și un pachet suplimentar de 300 de milioane de dolari pentru securitatea energetică a R. Moldova. Aceste sume nu descriu o simpatie abstractă, ci o decizie strategică a SUA de a ține R. Moldova în picioare în fața presiunii ruse.
Iar cea mai bună dovadă că parteneriatul americano-român este vital pentru Moldova se vede în energie, adică exact în domeniul pe care Kremlinul l-a folosit ani la rând ca armă politică. Autoritățile moldovene au anunțat, în ianuarie 2026, că a treia mare interconectare electrică cu România, Strășeni-Gutinaș, este finanțată integral de guvernul SUA cu 130 de milioane de dolari. Aici se vede formula reală prin care R. Moldova rezistă Rusiei, și anume bani americani, infrastructură românească, securitate energetică moldovenească. Nu există exemplu mai clar al felului în care parteneriatul Washington-București produce reziliență concretă la Chișinău.
Nici România nu a fost un simplu spectator binevoitor. Ministerul român de Externe arată că, numai în perioada 2015-2019, România a acordat Republicii Moldova asistență oficială pentru dezvoltare de aproximativ 130 de milioane de euro. În 2022, Bucureștiul a anunțat un nou grant nerambursabil de 100 de milioane de euro pentru proiecte de dezvoltare și încă 10 milioane de euro sub formă de sprijin bugetar direct. Aceste cifre nu epuizează nici pe departe sprijinul românesc din întreaga perioadă a independenței, dar arată limpede că România a fost și rămâne principala punte prin care R. Moldova respiră european, economic și instituțional. În acest sens, parteneriatul americano-român nu este doar util pentru R. Moldova, este coloana ei vertebrală externă.
De aceea, concluzia după 11 martie ar trebui formulată fără timiditate. Pentru ca Republica Moldova să reziste în fața Rusiei, este nevoie de mai multă Americă în România, nu de mai puțină. Mai multă prezență, mai multă infrastructură, mai multe rotații, mai multă integrare operațională la Marea Neagră. Mark Rutte spunea recent că umbrela nucleară americană rămâne garantul ultim al securității europene. Pentru R. Moldova, care nu este membră NATO, acest adevăr este cu atât mai important. Libertatea ei de a rămâne pe drumul european depinde în mod decisiv de robustețea axei Washington-București. Cine vrea o R. Moldova rezistentă în fața Rusiei trebuie să susțină, fără echivoc, consolidarea efectivelor americane în România.
