Cazul a fost considerat suficient de grav încât Procuratura Generală să deschidă un proces penal. În același timp, relatările mass-media au notat o nuanță importantă, și anume faptul că poluarea cu produse petroliere era confirmată, dar în primele zile investigațiile tehnice privind sursa exactă și compoziția poluantului au continuat.
Ministerul de Externe de la Chișinău a subliniat că Nistrul asigură apa pentru aproximativ 80% din populația Republicii Moldova și pentru 98% din municipiul Chișinău. Cu alte cuvinte, orice confuzie pe acest subiect nu lovește doar în dezbaterea publică, ci într-o infrastructură vitală a statului. Tocmai de aceea tema a devenit ideală pentru propagandă, având în vedere că dispune de emoție, frică, utilitate publică și potențial politic imediat.
Primul mare fals a fost „camionul ucrainean răsturnat la Otaci”, prezentat ca „adevărata” cauză a poluării. Mass-media a arătat că narațiunea a fost împinsă de actori pro-Kremlin, inclusiv de deputatul PSRM Bogdan Țîrdea, care a preluat postări fără dovezi. Aceeași verificare arată că Poliția Națională nu a identificat niciun accident cu cisternă în zona invocată. În paralel, partea ucraineană anunțase deja oficial o poluare transfrontalieră a Nistrului, legată de atacul rusesc și observată încă pe teritoriul ucrainean, înainte ca unda să ajungă în R. Moldova. Așadar, nu era doar o ipoteză neverificată, ci o explicație alternativă lansată exact pentru a rupe lanțul de responsabilitate care ducea spre Rusia.
Al doilea fals a fost unul perfect calibrat pentru viralizare, și anume videoclipul cu „sute de raci” care ar ieși din apă la Vadul lui Vodă, promovat tot de Bogdan Țîrdea. Mass-media a arătat că imaginile circulaseră anterior online, că logoul din clip nu aparținea vreunui post moldovenesc, iar primarul din Vadul lui Vodă a spus clar că nimeni din teren nu văzuse vreun astfel de fenomen. Este tipul clasic de conținut emoțional care nu încearcă să demonstreze ceva, ci să provoace șoc, repulsie și distribuire masivă înainte ca publicul să verifice.
Un al treilea tip de manipulare a fost mai sofisticat, și anume folosirea unor date reale, dar scoase din context. Auotitățile au explicat limpede că poluarea de pe un râu curgător nu este într-un singur punct, ci vine în valuri, iar concentrațiile diferă de la o oră la alta și de la un sector la altul. Exact această caracteristică a fost exploatată politic.
Ion Ceban a extrapolat datele din zone unde apa era în parametri pentru a sugera că problema este, practic, exagerată și că autoritățile ar trebui să reia furnizarea spre Bălți. Numai că ministerul arăta în același timp depășiri la Naslavcea, Cosăuți și Rezina și avertiza că repornirea prematură a apei ar putea contamina întreaga rețea. Lecția este importantă, și anume faptul că într-o criză de mediu, propaganda nu are nevoie mereu de minciuni totale. Uneori îi ajunge să generalizeze abuziv o măsurătoare locală.
A mai existat și componenta de panică pură, mai exact mesaje alarmiste pe Viber ori Telegram, în rusă, care anunțau că în câteva ore apa nu va mai putea fi folosită, plus acuzații că autoritățile păstrează liniștea totală și nu ajută populația. Mass-media a demontat aceste afirmații și a arătat că instituțiile comunicau constant, iar în teren se distribuiau zeci de tone de apă. Surse oficiale au relatat că numai într-o singură zi au fost distribuite aproape 100 de tone de apă, iar structurile de intervenție, inclusiv armata, au fost mobilizate. Aici vedem o dublă tactică, și anume pe de o parte panică, pe de altă parte delegitimarea statului.
Cum folosește Rusia situația? Mai întâi, prin negare și diluarea răspunderii. Ambasada rusă la Chișinău a respins acuzațiile și a prezentat protestul Moldovei drept o acțiune de PR, cerând o anchetă „obiectivă”. Mass-media a documentat apoi că exact acest mesaj a fost redistribuit masiv de zeci de canale pro-Kremlin de pe Telegram. Asta arată un model foarte bine cunoscut, și anume Moscova produce mai întâi ambiguitate, apoi rețeaua ei locală o transformă în aparentă „dezbatere”. Nu mai este vorba doar de o minciună singulară, ci de un ecosistem care preia aceeași linie și o multiplică rapid.
În al doilea rând, Rusia exploatează o infrastructură de amplificare deja existentă și testată în Republica Moldova. Mass-media de specialitate a documentat încă din 2025 o rețea coordonată de zeci de canale Telegram care mimau discursul local, foloseau automatizare, conținut sincronizat și traduceri făcute probabil cu instrumente automate, în timp ce împingeau teme anti-guvernamentale și pro-ruse. În paralel, oficiali europeni ori de la Chișinău au arătat că în R. Moldova narațiunile pro-Kremlin se sprijină constant pe aceeași schemă, și anume faptul că guvernarea este incompetentă, Occidentul controlează țara, iar relația cu Rusia ar fi alternativa „naturală”.
În cazul Nistrului, mass-media a observat exact același reflex, și anume contestarea versiunii oficiale, ridiculizarea intervenției autorităților, insinuarea că Ucraina sau Chișinăul ar fi adevărații vinovați și, mai departe, ideea că statul R. Moldova este controlat din exterior.
Aici intră în joc și politicienii pro-ruși sau actorii politici care aleg, din oportunism, să meargă pe aceeași linie. În cazul concret al Nistrului, actorul documentat clar ca releu pro-Kremlin este deputatul Bogdan Țîrdea. Pe lângă el, mass-media a arătat că și alți politicieni locali au împins afirmații false sau manipulatorii. Nu în toate cazurile există dovada unei coordonări operative directe cu Moscova. Dar există ceva poate la fel de important, și anume convergența de interes. Când un politician local mută vina de pe Rusia pe guvernarea incompetentă de la Chișinău sau pe Ucraina, el nu trebuie să primească o comandă de la Kremlin pentru a servi, în fapt, interesul Kremlinului.
Acesta pare și a fi scopul real la celei mai noi operațiuni speciale de propagandă, și anume diluarea responsabilității ruse, slăbirea încrederii în instituțiile moldovene, tensionarea relației cu Ucraina și menținerea actorilor pro-Kremlin ca interpreți alternativi ai realității.
