În Găgăuzia, alegerile locale au fost mereu marcate de ingerințe ale oligarhilor fugari și ale rețelelor criminale cu conexiuni politice. Un exemplu grăitor este scrutinul din mai 2023 pentru funcția de bașkan, câștigat de Evghenia Guțul, candidata Partidului Șor, pe fondul dovezilor de fraudă și mituire a alegătorilor. Acest episod a scos încă odata la suprafață vulnerabilitatea democrației locale în fața corupției și a infiltrării intereselor criminale.
Problema principală este că administrația publică din Găgăuzia a fost, în bună măsură, capturată de persoane și grupuri cu agende obscure, finanțate din surse ilicite. Primarul municipiului Comrat (capitala autonomiei), Serghei Anastasov, avertiza recent că regiunea „continuă să fie controlată și administrată de exponenți ai condamnatului penal Ilan Șor, care au fost și sunt plătiți cu bani murdari din Federația Rusă și care au ajuns la putere prin corupere electorală masivă”. Cu alte cuvinte, figuri politice locale au ajuns în funcții prin mită și fraudă electorală, alimentate de capital obscur, fapt ce subminează profund legitimitatea autorităților locale.
Corupția endemică și infiltrarea rețelelor criminale în instituțiile autonome din Găgăuzia au efecte devastatoare asupra democrației locale. În loc să reprezinte interesele cetățenilor, unii aleși locali au devenit instrumente ale oligarhilor și pionii unor puteri străine, deturnând administrația în folos propriu și al patronilor din umbră. Consecințele se resimt direct de către populație: resurse publice deturnate, politici locale croite pentru beneficii private, scăderea încrederii cetățenilor în instituții și în procesul electoral.
Un exemplu elocvent îl constituie modul în care alegerile bașkanului din 2023 au fost viciate. Observatorii au semnalat că listele de alegători au fost umflate artificial pentru a atinge cvorumul necesar validării scrutinului, iar cumpărarea voturilor s-a făcut în mod fățiș. Anastasov afirma că „nimeni nici nu se ascundea că ei cumpără voturile, totul era deschis și se prezenta ca o situație normală”. Acest cinism, în care fraudele se comit la vedere, fără teama de consecințe, erodează iremediabil principiile democratice. Cetățenii ajung să creadă că alegerile sunt doar un spectacol controlat de grupuri de interese, nu un exercițiu autentic al voinței populare.
Mai mult, corupția instituționalizată blochează dezvoltarea economică și socială a regiunii. Resurse care ar trebui investite în infrastructură, educație sau servicii publice sunt sifonate către rețele clientelare. Funcționarii și aleșii corupți prioritizează favoritismul și nepotismul în locul competenței și meritului, făcând ca administrația să fie ineficientă și opacă. Astfel, problemele reale ale comunității găgăuze (sărăcie, emigrație, șomaj) rămân nerezolvate sau sunt exploatate propagandistic de către aceiași politicieni corupți, perpetuând un cerc vicios al subdezvoltării și nemulțumirii populare.
În acest context, deoligarhizarea administrației publice în Găgăuzia nu mai este doar o sintagmă abstractă, ci o necesitate stringentă pentru salvarea democrației locale și republicane. Prin deoligarhizare trebuie să înțelegem eliminarea influenței grupărilor infracționale și a persoanelor corupte din instituțiile publice, cu alte cuvinte, curățarea administrației de elemente penale și de practici ilegale. Această reformă este precondiția esențială pentru a asigura alegeri libere și corecte, o guvernare locală responsabilă și, în ultimă instanță, pentru a reda cetățenilor încrederea că vocea lor contează.
Reformele necesare sunt multiple și interconectate. În primul rând, este vitală aplicarea fermă a legii împotriva corupției electorale și administrative. Autoritățile centrale au început deja pași importanți, iar în vara 2023, Partidul Șor, instrumentul politic al oligarhului Ilan Șor, a fost scos în afara legii ca urmare a finanțării ilegale și a activităților anticonstituționale. Ulterior, organele de urmărire penală au trecut la investigarea și tragerea la răspundere a celor implicați. Un moment de cotitură a fost reținerea, în martie 2025, a bașkanului Evghenia Guțul, cercetată într-un dosar de corupție privind finanțarea ilicită a unui bloc electoral pro-rus condus de Șor. Aceste acțiuni transmit un mesaj clar că nimeni nu este mai presus de lege, nici măcar liderii autonomiei, și că impunitatea de care s-au bucurat până acum „baronii locali” ai corupției se apropie de final.
În al doilea rând, este necesară reforma instituțiilor locale, de la primării și până la Adunarea Populară (legislativul regional), pentru a le feri de capturare. Aici, o soluție ar fi sporirea transparenței în actul de guvernare locală și implicarea societății civile în monitorizare. Bugetele locale trebuie făcute transparente, iar alocarea fondurilor să fie supusă controlului public, pentru a preveni deturnările. De asemenea, numirile în funcții publice în Găgăuzia ar trebui bazate pe competență și integritate, nu pe loialități față de anumite partide sau grupări. Instituirea unui filtru de integritate, eventual cu sprijinul instituțiilor centrale anticorupție, pentru candidații la funcții locale ar putea fi un pas înainte.
Nu în ultimul rând, educarea alegătorilor și schimbarea culturii politice în regiune sunt parte integrantă a „decriminalizării”. Comunitatea locală trebuie să înțeleagă că acceptarea mitei electorale are consecințe grave pe termen lung și că votul în schimbul unor foloase imediate îi condamnă la subdezvoltare și dependență. Semne pozitive există deja, iar potrivit primarului Anastasov, tot mai mulți găgăuzi „înțeleg ce reprezintă gruparea Șor și nu se lasă prinși în capcană”. Schimbarea mentalităților, combinată cu responsabilizarea elitelor locale, va crea terenul propice pentru o administrație curată.
Fenomenul corupției în Găgăuzia nu poate fi privit izolat, întrucât el face parte dintr-un tablou mai larg al războiului hibrid purtat de Kremlin contra Republicii Moldova. În lipsa unor pârghii geopolitice legitime, Federația Rusă recurge la corupție ca instrument de influență și destabilizare. Practic, Moscova „subvenționează” rețele corupte și grupări oligarhice locale pentru a-și menține controlul asupra regiunii, slăbind în același timp statul moldovean. Parlamentul European a constatat că Rusia folosește în mod sistematic dezinformarea, acțiunile acoperite și corupția ca tactici de destabilizare a țărilor din vecinătate, iar R. Moldova nu face excepție. Din contră, vulnerabilitățile economice și fracturile politice interne sunt exploatate la maximum de strategii Kremlinului. Din păcate, mass-media din R. Moldova a semnalat faptul că și o serie de fonduri europene au fost deturnate de rețelele corupte pro-ruse din regiune.
Găgăuzia a fost și rămâne o țintă predilectă a acestor eforturi subversive. Președintele rus Vladimir Putin se bazează pe aliați miliardari corupți precum Ilan Șor sau pe foști demnitari compromiși pentru a ține Moldova pe orbita sa de influență. Ilan Șor, condamnat pentru fraude de proporții și refugiat la Moscova, a devenit principalul vehicul prin care bani rusești murdari intră în Moldova, finanțând partide și campanii menite să submineze cursul pro-european al țării. Regiunea Găgăuzia, cu orientarea sa tradițional prorusă și instituții locale mai slabe, a fost transformata de Șor într-un fief al influenței ruse. Nu întâmplător, este menționată drept un „bastion” al acestuia în sud.
Este de notorietate faptul că rețeaua lui Șor combină mita, dezinformarea și exploatarea tensiunilor etnice pentru a destabiliza Republica Moldova. Cu sprijin logistic și financiar din partea serviciilor rusești, Șor a organizat proteste antiguvernamentale plătite, a plănuit lovituri de stat eșuate și a pompat milioane de dolari în campanii electorale locale pentru candidații săi marionetă. Toate aceste acțiuni urmăresc același scop, și anume erodarea democrației din R. Moldova și împiedicarea integrării europene, prin menținerea unor zone captive (precum Găgăuzia) sub influența Moscovei.
Corupția electorală masivă din alegerile găgăuze de anul trecut confirmă această strategie. Banii murdari din Rusia au finanțat mituirea pe scară largă a alegătorilor, asigurând victoria candidaților agreați de Kremlin. Ulterior, când autoritățile de la Chișinău au început să facă ordine, reacția Moscovei a demonstrat interesele ascunse ale părții ruse. Reținerea bașkanului Guțul în 2025 pentru finanțare ilegală a fost imediat denunțată de Rusia ca fiind „intolerabilă”, iar Guțul însăși a cerut ajutor direct de la Vladimir Putin pentru eliberare. Imaginea este sugestivă, un lider local, prins în mrejele corupției, se uită spre Kremlin ca la un protector, în loc să răspundă în fața propriilor legi și cetățeni.
Pentru a înțelege pe deplin urgența decriminalizării administrației găgăuze, trebuie examinate legăturile strânse dintre o parte a elitei locale și rețeaua infracțională Șor. Investigațiile jurnalistice au scos la iveală că principalii lideri ai Găgăuziei acționează în siajul intereselor lui Ilan Șor. Patru nume se evidențiază: bașkanul (guvernatorul) Evghenia Guțul, locțiitorii săi (adjuncții) Ilia Uzun și Victor Petrov, precum și Dmitri Konstantinov, președintele Adunării Populare (legislativul regional). Aceștia nu doar că își urmăresc propriile interese de grup, dar promovează deschis ideile lui Șor în politicile locale. Practic, guvernarea autonomiei a încăput pe mâna unui cerc de politicieni dependenți de banii și agenda oligarhului fugar.
Situația financiară a acestor lideri ridică semne de întrebare privind proveniența banilor. De pildă, Evghenia Guțul a raportat în declarațiile de avere sume impresionante obținute sub formă de „donații” și „cadouri”, zeci de mii de euro, inclusiv 20.000 € primite de la o persoană necunoscută, fără motiv specific. În campania electorală, în turul al doilea al alegerilor din 2023, Guțul a beneficiat de 2,4 milioane de lei primiți de la persoane fizice, dintre care sume semnificative chipurile proveneau de la pensionari (184 mii lei) și șomeri (64 mii lei). Este greu de imaginat că oameni simpli, fără venituri substanțiale, pot dona asemenea sume, și mult mai probabil, vorbim de fonduri ilicite disimulate prin donatori fictivi, o practică tipică rețelei Șor.
La rândul lor, Victor Petrov și Ilia Uzun, ajunși adjuncți ai bașkanului, au istorii politice colorate de schimbări bruște de partid și acumulări de averi suspecte în anii petrecuți în funcții publice. Dmitri Konstantinov, veteran al vieții politice locale, deține afaceri prospere, dar în mod bizar a beneficiat și de indemnizație de șomaj la un moment dat, ilustrând cum normele sunt sfidate de cei aflați la putere.
Astfel de exemple demonstrează legătura directă dintre actori din Găgăuzia și caracatița lui Șor. Ei au transformat administrația găgăuză într-un instrument personal și de grup, servind interesele lui Șor (și implicit ale Kremlinului) în schimbul îmbogățirii proprii. Această stare de fapt justifică pe deplin apelurile pentru deoligarhizare. Atâta timp cât asemenea persoane continuă să controleze instituțiile locale, orice progres real în regiune este blocat, iar democrația rămâne o simplă fațadă.
Alegerile viitoare pentru funcția de bașkan și pentru Adunarea Populară de la Comrat reprezintă o șansă crucială de resetare a parcursului Găgăuziei. Însă această șansă poate fi valorificată doar dacă, în prealabil, se demarează curățarea administrației publice de influența nocivă a corupției. Deoligarhizarea administrației înseamnă mai mult decât simpla eliminare a unor indivizi corupți, înseamnă reinstaurarea domniei legii, reconstrucția încrederii publice și asigurarea condițiilor pentru o competiție electorală corectă.
Importanța acestui demers este de necontestat. Dacă Găgăuzia va reuși să desfășoare alegeri libere, ferite de bani murdari și ingerințe subterane, atunci reprezentanții rezultați vor avea cu adevărat mandatul poporului și legitimitatea de a guverna în interesul public. O administrație locală integră va putea colabora loial cu autoritățile centrale pentru dezvoltarea regiunii, reducând astfel și din tensiunile politice dintre Comrat și Chișinău. În plus, se va transmite un mesaj puternic către toți actorii externi care încearcă să exploateze Găgăuzia, și anume societatea din R. Moldova nu mai tolerează corupția ca instrument de influență.
Desigur, drumul reformelor nu este ușor. Cei vizați de aceste schimbări se vor opune, folosind orice resurse mai au la dispoziție, finanțări obscure, media aservită, sau provocări stradale, pentru a-și proteja privilegiile. Însă statul de drept a început deja să dea roade în Găgăuzia. Prin intervenția promptă a Poliției și Procuraturii, fluxurile de bani ilegali din Rusia către rețeaua Șor au fost încetinite considerabil, făcând tot mai dificilă cumpărarea influenței la nivel local. Toate acestea indică faptul că schimbarea este posibilă.
Deoligarhizarea administrației publice din Găgăuzia nu este doar o cerință morală, ci și una pragmatică, dictată de necesitatea supraviețuirii democrației locale. Eliminarea corupției și a influențelor maligne va deschide calea către alegeri autentice și o guvernare orientată spre cetățean. Numai pe mâini curate viitorul regiunii poate fi unul prosper, în care autonomia să fie un catalizator al bunăstării locale și nu o breșă exploatată de rețele criminale. Doar astfel visul unei democrații locale veritabile poate deveni realitate, consolidând în același timp drumul întregii țări spre un viitor european ferit de corupție și șantaj geopolitic.
