Vicepremierul și ministrul apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz, a declarat că oferta Suediei a fost considerată cea mai avantajoasă, fiind evaluată după criterii precum prețul, timpul de livrare, valoarea militară și eficiența operativă în Marea Baltică. La licitație au participat șapte companii din șase țări, printre care ThyssenKrupp din Germania, Fincantieri din Italia și Naval Group din Franța. Ministerul Apărării a precizat că Suedia s-a angajat să transfere tehnologie și să contribuie la dezvoltarea industriei navale poloneze, astfel încât Polonia să poată întreține și repara în mod independent submarinele, notează Digi24.ro.
Noile submarine A26 vor putea opera autonom timp de cel puțin 30 de zile, vor ajunge la adâncimi de peste 200 de metri și vor fi echipate cu torpile și lansatoare de rachete capabile să lovească atât ținte de coastă, cât și obiective din interiorul teritoriului advers. Decizia achiziției vine pe fondul problemelor grave ale marinei poloneze, care dispune în prezent de aproximativ 40 de nave, majoritatea învechite. Singurul submarin operațional al Poloniei, ORP Orzeł, construit în 1985 în Uniunea Sovietică, petrece mai mult timp în reparații decât în misiuni. Fregatele de tip Oliver Hazard Perry au peste 45 de ani de serviciu, iar corveta ORP Kaszub are 38 de ani. Singurele nave moderne sunt dragoarele de mine din clasa Kormoran II. Generalul-locotenent în rezervă Jarosław Gromadziński consideră că achiziția este esențială pentru asigurarea continuității capacităților navale ale Poloniei și subliniază că submarinele A26 sunt proiectate special pentru condițiile din Marea Baltică.
Importanța strategică a Mării Baltice pentru Polonia depășește dimensiunea militară, având implicații economice și energetice majore. În regiune se află platforme petroliere Orlen și portul petrolier din Gdansk, iar sectorul energiei eoliene offshore este în plină dezvoltare, cu o primă fermă de 1,14 gigawați programată să fie pusă în funcțiune în 2026. Terminalul GNL din Świnoujście are o capacitate de peste 8 miliarde de metri cubi pe an, iar gazoductul Baltic Pipe poate transporta până la 10 miliarde de metri cubi anual, acoperind astfel necesarul total de gaz al Poloniei. În plus, fundul mării găzduiește cabluri electrice și de telecomunicații esențiale, iar Polonia operează trei terminale container importante în Gdansk, Gdynia și Szczecin–Świnoujście.
Pe plan militar, Flota Baltică rusă, staționată la Baltiysk și în Golful Finlandei, include un submarin, un distrugător, două fregate, mai multe corvete și o serie de nave purtătoare de rachete. Situația strategică s-a schimbat însă semnificativ odată cu aderarea Finlandei și Suediei la NATO. Navele rusești din Golful Finlandei sunt acum mult mai vulnerabile, întrucât accesul poate fi blocat rapid cu mine sau rachete antinavă în caz de conflict. Insulele strategice, precum Gotland, joacă un rol crucial, iar Suedia și-a intensificat prezența militară în zonă. Generalul Gromadziński a afirmat că obiectivul Poloniei ar trebui să fie blocarea flotei ruse în porturi, astfel încât aceasta să devină o țintă ușoară în cazul unui eventual conflict. El a sugerat și relocarea principalelor forțe navale poloneze la Świnoujście, pentru a le poziționa în afara razei potențialelor amenințări din est.
