Premiul Nobel pentru Chimie pe anul 2025 a fost câștigat de trei cercetători: Susumu Kitagawa, Richard Robson și Omar Yaghi

Construcțiile pe care le-au creat – structuri metal-organice (MOF – Metal-Organic Frameworks) – conțin cavități mari în care moleculele pot intra și ieși. Cercetătorii le-au folosit pentru a colecta apă din aerul deșertului, pentru a extrage poluanții din apă, pentru a captura dioxidul de carbon și pentru a stoca hidrogenul, scrie Digi24.

Scurt istoric al Premiului Nobel pentru Chimie

Primul Premiu Nobel pentru Chimie a fost acordat, în anul 1901, lui Jacobus Henricus van 't Hoff, pentru descoperirile privind legile dinamicii chimice și presiunea osmotică în soluții.

Ulterior, premiul a reflectat realizările științifice care au dus la o mai bună înțelegere a proceselor chimice și a bazelor moleculare, reprezentând fundamentul multora dintre progresele tehnologice realizate până în prezent.

Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat de 116 ori, nefiind atribuit în anii 1916, 1917, 1919, 1924, 1933, 1940, 1941 și 1942, potrivit Agerpres. În total, 197 de laureați au fost distinși între anii 1901–2024.

Opt premii au fost acordate cercetătoarelor, iar distincția a fost oferită de 63 de ori unui singur laureat, de 25 de ori împărțită între doi laureați și de 28 de ori între trei laureați.

Cel mai tânăr laureat a fost Frédéric Joliot, care avea 35 de ani când a primit premiul în 1935, alături de soția sa, Irène Joliot-Curie. În schimb, John B. Goodenough, în vârstă de 97 de ani la data primirii premiului în 2019, a fost cel mai vârstnic laureat.

Exemple de laureați remarcabili

Printre laureații de-a lungul timpului se numără:

• Adolf von Baeyer (1905) – pentru cercetările în chimia organică și industria chimică;
• Linus Pauling (1954) – pentru studiile privind natura legăturilor chimice;
• Lars Onsager (1968) – pentru descoperirea relațiilor reciproce, fundamentul proceselor ireversibile ale termodinamicii.

În secolul XXI, laureații au inclus:

• Yves Chauvin, Robert Grubbs și Richard Schrock (2005) – pentru lucrări care au deschis calea fabricării unor noi medicamente și materiale plastice;
• Gerhard Ertl (2007) – pentru studiile privind procesele chimice pe suprafețe solide;
• Daniel Shechtman (2011) – pentru descoperirea cvasicristalelor;
• Robert J. Lefkowitz și Brian K. Kobilka (2012) – pentru cercetările asupra receptorilor cuplați cu proteina G;
• Emmanuelle Charpentier și Jennifer A. Doudna (2020) – pentru dezvoltarea metodei de editare a genomului CRISPR;
• Benjamin List și David W.C. MacMillan (2021) – pentru dezvoltarea organocatalizei asimetrice;
• Carolyn R. Bertozzi, Morten Meldal și K. Barry Sharpless (2022) – pentru chimie clic și chimie bioortogonală;
• Moungi G. Bawendi, Louis E. Brus și Alexei I. Ekimov (2023) – pentru descoperirea și sinteza punctelor cuantice, folosite în ecrane și medicină.

În 2024, premiul a revenit cercetătorului american David Baker (Universitatea din Washington) și britanicilor Demis Hassabis și John Jumper (Google DeepMind), pentru designul computațional și predicția structurii proteinelor.

Astfel, Premiul Nobel pentru Chimie 2024 a fost dedicat proteinelor – ingenioasele instrumente chimice care susțin viața.