Înainte să plece la fiul ei în Nijnii Novgorod, în urmă cu trei ani, Ludmila Petrovna împuternici o agenție imobiliară să-i vândă apartamentul, dar nimeni nu vru să i-l cumpere. Celei mai bune prietene ale sale din Chișinău, îi lăsă cheia și Maria Gavrilovna trecea săptămânal să-i ude florile și să mai dea uneori cu mătura. Spera ca cei de la agenția imobiliară să-i găsească totuși vreun cumpărător, dar această speranță nu i se împlini. Vremurile erau foarte grele și oamenilor nu le mai ardea să investească într-un oraș , care oricând putea fi bombardat de armata rusă.

În virtutea acestor circumstanțe, Ludmila Petrovna o telefona regulat pe cea mai bună prietenă a sa și stăteau de vorbă îndelung până noaptea târziu și pentru asta nimeni nu i-a făcut scandal cât a trăit fiul ei, care era locotenent-colonel în armata rusă.  După ce începu războiul el fu trimis pe front, în Ucraina și  îi triplară salariul, spre bucuria Natașei, nevastă-sa, căreia îi plăcea să arunce cu banii pe ferestrele celor mai scumpe restaurante de acasă și din lume. Natașa nu lucra nicăieri și trăia doar din banii lui pe Anatolii pe care-l întâlni chiar în noaptea când absolvi școala, pe malul lacului, pe unde se plimba singură gândindu-se la viitor. Anatolii venea din tura de noapte și fu izbit de frumusețea fetei și a doua zi o luă de nevastă, iar ea îl urmă peste tot prin țară, unde era trimis, făcându-i de mâncare, spălându-i hainele și iubindu-se zilnic. Cei trei copii erau rodul dragostei lor care nu muri peste ani.

Trăiau într-o vilă cu două etaje, pe malul unui lac din Nijnii Novgorod și fiecare dintre ei în camera sa. Respectiv, și Ludmila Petrovna. Cât trăi Anatolii soacra și nora s-au înțeles de minune. Dar, chiar în ziua când acesta fusese ucis pe front, între ele au sărit primele scântei.

Anatolii fusese lichidat de partizanii ucraineni într-o ambuscadă, chiar în fața casei lui din Herson și ele mult timp nu și-au putut reveni din buimăceală.

După moartea lui Anatolie, pentru ambele au venit zile grele. Dintr-o dată, Natașa descoperi că viața e foarte scumpă. Cât el a trăit, nu ținuse socoteala banilor, acum însă începu să numere fiecare copeică. ca Primise o  recompensă frumușică pentru moartea sa, dar ei erau cinci, în plus, nimeni nu muncea, nici măcar Vitalii, care terminase facultatea, însă  amâna să-și caute vreun job și prefera să stea prin cazinouri. Așa că banii ăia i s-au scurs printre degete și Natașa își dădu seama că, pentru a nu fi înghițiți de apele tulburi ale vieții, trebuia să-și calce pe bătătură și să vândă viloaia aia, care era mândria lor. Se mutară într-un apartament cu cinci camere, iar din banii rămași au mai dus-o un timp.  Apoi se terminară și ei. Și asta, pentru că fiecare dintre ei avea mașina sa. Până și Catiușa sau Nastea, deși încă n-aveau optsprezece ani, iar întreținerea lor îi costa o groază de bani. Valic își buși jeepul într-un stâlp și vru o mașină nouă și ea îi cumpără, dar, într-o bună zi, se trezi că rămăsese fără nicio lețcaie în portofel și nu mai știa ce să facă. Ar fi trebui și ea să muncească, dar ea nu știa chiar să facă nimic. Sau să renunțe la mașini. Cum însă să le ceară așa ceva copiilor ei? Sau să-i trimită și pe ei să lucreze. Dar cum să-i trimită pe ei la muncă, ei care n-au ridicat un pai la viața lor?

Așa că se angajă chelneriță într-un restaurant din centrul orașului și asta doar pentru că avea pile, chiar și așa însă, nu reușeau să lege tei de curmei și fu nevoită să schimbe și acel apartament cu cinci odăi pe unul cu trei.

După o zi în care o pișcau de fund toți bețivii din oraș  se întorcea varză acasă. Viața aia frumoasă pe care a dus-o cât a trăit Anatolii al ei se terminase și ea nu mai suporta să se întoarcă acasă și s-o găsească pe soacră-sa nefăcând nimic și trăncănind toată ziua la telefon, iar nota de plată tot ea trebuia s-o plătească. În plus, mai trebuia și să mai stea într-o cameră cu soacră-sa și pur și simplu o goni acasă, la Chișinău.

Ludmila Petrovna reveni cu coada între picioare și fără nici un ban în buzunar,bucuroasă că agenții imobiliari nu au reușit să-i vândă apartamentul din Buiucani. Acum avea și ea unde să stea.

Dar nu mai avea din ce trăi și se angajă să spele vasele într-un restaurant din Chișinău și asta doar de aceea că avea și ea pile. că pentru. Cu Natașa nu mai păstra legăturile. Totuși, într-o bună zi o telefonă Catiușa și o anunță plângând că mașina în care se aflau mama ei, Valic și Nastea se izbi într-un camion și toți muriră pe loc și Ludmila Petrovna se gândi că viața aia frumoasă nu se termină doar pentru ea, ci pentru ei toți, și se pare că pentru totdeauna.

NOTA AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.