458 de zile au trecut de la invazia masivă a Ucrainei... Să nu uităm acest lucru nici pentru o clipă!

Astăzi însă vom stărui asupra unui singur eveniment care a avut loc la Chișinău, în PMAN. Acum, la aproape o săptămână de la mitingul „Moldova Europeană”, putem face și niște concluzii, la rece, fără exces de emoții și patos inutil.

Îmi pare foarte important să înțelegem ce anume s-a întâmplat, dar mai cu seamă e cazul să dăm cu bâta un mușuroiul de narative propagandistice (nu știu dacă e tocmai termenul potrivit, căci nu e atât propagandă, cât impunerea unor aprecieri calitative) care s-au și construit pe urma acestui eveniment în doar câteva zile.

În primul rând, și este primordial să menționam acest lucru, vom insista asupra faptului că evenimentul a fost o reușită incontestabilă, care a depășit, bănuiesc, chiar și așteptările organizatorilor!

Nu vom uita nici de rezonanța mondială a mitingului, fapt care a mai spălat din păcatele Republicii Moldova la capitolul imagine, domeniu la care începusem a acumula prea multe bile negre. Cred că cea mai elocventă dovadă a succesului adunării aste faptul că propaganda rusă a folosit imagini de la miting pentru a ilustra o noutate despre un miting paralel, antiguvernamental.

Cel mai important lucru care s-a întâmplat a fost oarecum ocultat de marii comentatori „naționali”, deși a fost indirect prezent în mai toate comentariile celor care au fost în PMAN duminica trecută. Cetățenii Republicii Moldova au avut nevoie ca de aer de un așa eveniment! Emoțiile participanților, dar și a oamenilor simpli, care nu au avut cum se deplasa, dar care au urmărit atent evenimentul, au fost foarte puternice, până la lacrimi. Nu exagerez, am fost foarte atent la aceste detalii. Oamenii aveau nevoie să simtă că normalitatea nu a devenit o excepție, aveau nevoie să vadă și să simtă umărul și suflarea persoanelor cu care gândesc la fel, că un comportament civilizat nu a devenit derizoriu pe aceste meleaguri. Poate că cele mai frecvente comentarii au fost despre politețea și bunăvoința participanților, despre curățenia locului după miting... Despre oameni frumoşi şi feţe de „oameni normali”...

„Ce bine e să te regăsești printre oameni normali și civilizați! M-am odihnit sufletește”: este o frază pe care am auzit-o chiar eu, dar expresii corolare au circulat masiv inclusiv pe rețelele de socializare. Şi iată acest lucru nu este deloc normal!

Astea fiind spuse, se impun câteva întrebari supărătoare: Cum de se face că la mai mult de un an de când a început războiul în țara vecină, majoritatea „civilizată”, „oamenii normali” (folosesc deliberat calitative politic incorecte, pe care le auzi preponderent în vorbirea directă din stradă) se simt minoritari, izolați şi marginalizaţi? E doar o impresie a lor, dar întrebarea este de ce au ei această impresie? De ce au ei această acută nevoie de solidaritate? Cum de se face că în condițiile unei amenințări directe din partea statului agresor, Rusia, în Republica Moldova continuă să activeze și să dicteze agenda informațională grupuri extrem de agresive, pro-putiniste, șovine și sovieto-revanșarde?

Vom aminti că guvernarea actuală are o majoritate confortabilă parlamentară și că majoritatea deciziilor care se impuneau din chiar a doua zi a războiului îi erau la îndemână.

Să le trecem din nou în revistă:

1. Interzicerea tuturor mass-media finanțate de Kremlin

2. Limba română și doar limba română

3. Interzicerea Mitropoliei Moldovei

4. Ieșirea din toate structurile CSI

5. Desovietizarea Republicii Moldova

6. Interconecterea energetică cu spațiul european

Și încă un moment care m-a supărat tare: chiar și aici s-a găsit o posibilitate de a ataca unioniștii! Am impresia că pe unii „analiști” îi supără mai tare unioniștii decât putiniștii care manifestă la Chișinău și-l așteaptă pe marele țar de la Kremlin calare pe un tanc alb... Cum zicea Dodon?: „Rușii sunt aproape, răbdare, tovarăși!”

E drept că la acest capitol au excelat toți: unii „unioniști” care, elementar, nu înțeleg ce se intâmplă în propria țară și s-au pronunțat vehement împotriva mitingului; „analiștii politici” care imediat le-au sărit în cap, căci ei alte ținte mai bune de atacat nu au nici măcar pe timp de război; și nu în ultimul rând organizatorii mitingului care (din câte am înțeles eu), tradițional deja, nu prea au agreat mesaje de la tribună care ar fi adiat prea tare a Românie sau, și mai rău, Unire...

Dar despre Unire şi impasul guvernării actuale prefer să vă vorbesc exact peste o săptămână!