Cred că trebuie să reînvățăm speranța. Cel mai îngrijorător lucru pe care îl văd în jurul meu este pierderea speranței, oamenii fiind debusolați și lipsiți de orizont. Aceasta e latura cu adevărat malignă a crizei prin care trecem, fiindcă lovește în resortul intim de rezistență umană.”

Jean d’Omesson, România Literară, 2010

Bizară a mai fost săptămâna care a trecut… Paleta emotivă (căci un comentator care se respectă pe emoții se bazează, iar ceea ce fac eu aici nu ține de „expertiză”, am repetat de multiple ori, ci pe o gamă de sentimente care-mi sunt provocate de actualitățile din R. Moldova) a fost una mai vastă ca nciodată... De la râs hilar până la o tristețe profundă. Și cum să le îmbini pe toate într-un singur text fără a cădea în absurditate și fără a te asemui unui post de radio sau televiziune care, după ce anunță (drept exemplu) o mare nenorocire care se soldează uneori cu zeci și zeci de victime, te năucește, fără nicio tranziție nimic, cu un spot publicitar ce te îndeamnă cu o voce zglobie, plină de fericire: „Oferă-i iubitei tale chiloți cu dantele! Viața e frumoasă, și merită trăită din plin!”...

Totuși dacă ar fi să găsesc un fundal emotiv pentru această săptămână ar fi unul de o imensă tristețe. Patru mari personalități au dispărut în această săptămână: Regele Mihai, Jean d’Ormesson, Johnny Hallyday și Alexandru Moşanu, oricât de caraghios nu ar fi apariția lor în același șir... 

Jean d’Ormesson a fost unul din stâlpii intelectualității în Franța. Unul din „nemuritori”, membru al Academiei franceze. E oarecum trist când se sting asemenea faruri pentru o întreagă societate... Ultima dată când am avut cam același sentiment a fost la dispariția lui Umberto Eco...

Despre Johny ce pot spune? A fost un idol în Franța. Că să înțelegeți mai bine, asta cum ar fi să moară Pugaciova în Rusia... Apropo, pe când eram student aveam o casetă video cu cântece franțuzești. Pe acea casetă era și „On a tous quelque chose en nous de Tennessee”...

Tocmai acum, joi seara, citesc că a plecat şi Alexandru Moşanu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1990 și 1998 ce a îndeplinit funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldova în perioada 3 septembrie1990 – 2 februarie1993. Era Parlamentul speranţelor noastre...

Cât privește Regele Mihai... Pentru prima dată am auzit despre el de la bunei. Nici de bine, nici de rău. Pentru ei era un fel de jalon temporal. „Pe vremea lui Mihai”... Apoi s-a mai creat o firavă conecţiune afectivă: am fost cununat și mi-am botezat primul copil în Catedrala Sf. Constantin și Elena de la Bălți, care a fost sfinţită în prezența tânărului rege... Eu nu l-am văzut niciodată. Și nici monarhist nu sunt. La drept vorbind, întotdeauna am simțit un fel de disconfort cognitiv de la conștientizarea faptului că Regele Mihai mai este în viață. Parcă nu se lega realitatea noastră și existența lui, oarecum paralelă, parcă se derulau două timpuri odată... Nu este despre Mihai ceea ce zic, ci despre noi. Ceea ce m-a minunat întotdeauna este că absolut toți acei care l-au întâlnit vreodată, chiar și cei mai înverșunați republicani, revoluționari, non-conformiști, etc. au fost cuceriți de personalitatea lui. Avea ceva omul ăsta de-i vrăjea pe toți. Un roialist ar zice că era harul lui Dumnezeu... Noi vom constata faptul. Dumnezeu să te odihnească în pace, Măria Ta și... iartă-ne, căci nu știm...

COMUNIŞTII REFUZĂ COMEMORAREA UNUI EROU AL VICTORIEI La propunerea lui Mihai Ghimpu deputații moldoveni au ținut un minut de reculegere în memoria Regelui Mihai. Toate fracțiunile au onorat acest moment în afară de deputații Partidului Comunist din Republica Moldova. Ar trebui cineva să le amintească că Regele Mihai a fost decorat de către URSS cu cea mai înaltă distincție militară sovietică, "Ordinul Victoriei". («За мужественный акт решительного поворота политики Румынии в сторону разрыва с гитлеровской Германией и союза с Объединёнными Нациями в момент, когда ещё не определилось ясно поражение Германии»). Doar 16 persoane au fost decorate de tot, dintre care doar 5 străini. Dacă tot cad în extaz de 9 mai, cum de îndrăznesc să disconsidere un erou al Victoriei?!

IPOCRIZII De Ziua României, deputata liberală Alina Zotea a ținut să-i felicite prin intermediul unui poster pe socialiștii Ala Dolinţă, Ghedadi Mitriuc, Radu Mudreac, Corneliu Furculiță, Anatolie Labuneţ și Andrei Lebedinski, cetățeni români cu acte în ordine, care bineînțeles nici gând nu au să renunțe la ea, chiar dacă unul din ai lor, Sergiu Groza, rupe demonstrativ pliante dedicate acestei sărbători. Ipocrizia socialiștilor este desigur condamnabilă, dar vom reveni la „ai nostri”: foștii liberali Iurie Dârda și Artur Gutium, dar și democratul Victor Mândru au lipsit de la ședința Comisiei parlamentare pentru mediu și dezvoltare regională și proiectul introducerii în Constituție a limbii române ca limbă de stat în Republica Moldova a primit un aviz negativ... Impotrivă acestei modificări au fost socialiștii, Radu Mudreac – cetățean român, Petru Corduneanu, Eduard Smirnov și democratul Damian Caraseni. Uite-așa stăm noi cu jocurile de-a România...

LEGEA ANTI-PROPAGANDĂ Fără îndoială este una din cele mai importante noutăți ale săptămânii. Legea menită să combată propaganda putinista a fost votată în parlament! E posibil să asistăm în curând la o a doua suspendare temporară a lui Dodon! Iar dacă e să fim mai serioși, atunci voi fi nevoit să constat că legea e buna, dar îmi pare insuficientă. Iar televiziunile românești așa și nu vor fi difuzate pe teritoriul Republicii Moldova...

28 PENTRU 100! Săptămâna trecută a fost publicat documentul oficial cu cele 28 de condiții pentru ca finanțarea promisă de 100 de milioane din partea UE să fie deblocate. Nu voi reveni inutil asupra lor în detaliu, voi menționa doar că m-a bucurat să regăsesc în text elemente sociale pe lângă angajamente economice și financiare sau care țin de ameliorarea administrației publice, sau combaterea corupției. Și încă ceva, poate cel mai important: țin să salut călduros presa profesionistă, liberă și independentă din R. Moldova. Să lăsăm totul pe seama lipsei cronice de profesionism... Luni de-a rândul am fost bombardați cu articole și comentarii a experților de tot soiul precum că UE ar fi impus Chișinăului condiții privitor la modificarea sistemului electoral și revendicări politice. Ei bine, eu am căutat insistent și nu am găsit nicio ocurență, nicio referință, nici la Comisia de la Veneția, nici la sistemul electoral, nici la oricare altă revendicare „politică”... Cu toate acestea, în chiar ziua publicării textlui citeam materiale care vorbeau despre asta. Mai finuț, dragii mei, mai finuț și mai isteț s-ar cuveni... „Mai deștept” parcă mi-ar fi oarecum să zic. Iar de „rea intenţie” nici nu poate fi vorba, nu-i așa?

RUŞII ÎL CAUTA PE PLAHA Plahotniuc se află zilele astea într-un turneu internațional. A fost pe la Bruxelles și apou a plecat în SUA. Are treabă omul, ce să zic? Încearcă să-i convingă pe toți că el e omul, nu altcineva. E și firesc, vin alegerile... Dar cel mai mult m-au amuzat rușii care au anunțat, prin intermediul celor mai importante media că Vlad Plahotniuc a fost dat în căutare! Vom trece peste faptul că numele lui în fișierele Interpol încă nu a apărut. Cel mai hilar este că decizia respectivă a fost luată de o judecătorie trist celebră: „Basmanîi sud”. Khodorkovski, Dadin, Serebrennikov – iată doar câteva din procesele care au dus faima sistemului judecătoresc clientelist din Rusia. Există chiar și o expresie consacrată la ei: „Basmannoe pravosudie”. Eu zic că rușii nu puteau să-i facă lui Plahotniuc o mai bună publicitate decât atât. Și încă ceva: acum devin mai clare și declarațiile lui Proca...

Ar mai fi câte ceva să vă spun: despre ancheta împotriva lui Dodon și Greceanîi deschisă în urma unui denunț (vă scriam despre el acum câteva săptămâni), despre amânarea deciziei referitoare la Dedeman, despre cum continuă România să finanțeze instituțiile sociale din Republica Moldova... Despre Saakashvili poate tot ar fi curios să vorbim. Dar ajunge!

Vreau să termin pe o notă pozitivă. Mai multe chiar: duminică, realizatorul moldovean Igor Cobâleanschi participă cu filmul său „Afacerea Est” la Festivalul de film românesc de la Paris alături de cei mai mari realizatori români. La Chișinău va fi montată „Bohema” lui Puccini. Îmi pare un eveniment semnificativ pentru a fi trecut cu vederea. Și desigur vom menționa faptul că Mărțișorul a devenit în această săptămână parte a patrimoniului mondial UNESCO!

Cam atât. Vom pune punct aici nu înainte de a trimite cireşica de pe tort direct la primăria oraşului Chişinău! Pentru povestea cu bradul au meritat-o din plin! Hilar! Eu zic că Igor Cobâleanschi ar putea lua Oscar-ul dacă ar ecraniza întreaga epopee!