Cea mai bună afacere este atunci când același jucător e cel ce vinde și cel ce cumpără deopotrivă o marfă. Cam ca la incompatibilitățile clasice, de manual, când aceeași persoană ar semna, formal și la furnizor, și la cumpărător. Cam asta e marea afacere Gazprom în Republica Moldova: Gazprom vinde gazul la prețul negociat de Gazprom cu MoldovaGaz, adică tot cu Gazprom. MoldovaGaz care aparține două treimi tot Gazprom – 50% cumpărate direct de la compania națională a Republicii Moldova de la Chișinău contra datorie la gaze și 16% de la regiunea separatistă.

Afacerile cu încălzirea și electricitatea Republicii Moldova: ruleta rusească

Sigur că lucrurile nu sunt chiar așa, dar nici departe nu sunt: mai întâi, Moldova Gaz și Gazprom sunt entități juridice diferite, prima fiind înregistrată în Republica Moldova, deci aflată, cumva, sub controlul autorității oficiale din stat; apoi pentru că la negocieri se mai implică și guvernele Republicii Moldova și Președinții succesivi, eventual, pentru că Rusia nu acceptă negocieri comerciale ci unele la pachet cu „condiții ne-economice” cum a declarat, senin, ministrul Andrei Spînu. Adică, pe șleau, condiții politice la pachet care mai alterează (ușurează) din prețul la gaz. Premierul actual, Natalia Gavriliță, a respins orice condiție politică. Însă miercuri, 27 octombrie, la Sankt Petersburg iar se negociază, din nou, prețul la gaze cu Alexei Miller, președintele Gazprom.

Nu includem aici cealaltă mare afacere cu energia electrică de la Cuciurgan. Astfel, centrala termoenergetică de la Cuciurgan, Moldavskie Gres, din regiunea separatistă a Republicii Moldova, (proprietatea oficială și legală a Chișinăului până astăzi), a fost „privatizată” de către autoritățile separatiste către RAO-AES, compania rusă de energie electrică, condusă pe atunci de un fost premier, Anatoli Ciubais. Centrala e aprovizionată cu gaz din Rusia, care vine prin tranzit din Ucraina, și alimentează centrala care dă energie electrică în dreapta Nistrului, pe teritoriul aflat sub controlul Chișinăului, printr-un intermediar care alimenteză conturile potentaților de la Chișinău, Tiraspol și Moscova, către Republica Moldova.

De plătit, plătește doar consumatorul din Republica Moldova, de pe malul drept, aflat sub controlul autorităților legitime de la Chișinău, în timp ce în regiunea separatistă, prețul la gaze ca și cel la energie electrică este unul derizoriu către populație. Gazul livrat e plătit și el tot de Republica Moldova, în fapt se acumulează la datoria care ajunsee la 7-8 miliare de dolari către Gazprom. Frumoasă afacere, nu-i așa? Afacerea e veche, merge tot înainte și e menită să mențină Republica Moldova de căpăstrul Federației Ruse, întotdeauna îndatorată, fără putință de a scăpa și a plăti datoria.

Nu-i vorba, de aici începe și nebunia datoriilor. Pentru că, la început de tranziție, cetățenii Republicii Moldova și noul stat independent nu puteau plăti nici ceea e consumau. S-au acumulat datorii cu ajutorul cărora s-a petrecut privatizarea Moldova Gaz, rețeaua națională de distribuție, care a ajuns să se împartă proporțional, între Republica Moldova și Tiraspol, și apoi să ajungă, majoritar, tot la Gazprom. Dar Republica Moldova s-a redresat și și-a achitat datoriile, ajungând să fie bun platnic. Nu și partea separatistă, care a continuat să acumuleze datoriile.

Moștenirea epocii Dodon: cumpărarea mandatului ratat cu datorie la gaz

Astfel am ajuns și la epoca Dodon. Un președinte ostentativ pro-rus, care s-a apucat să facă el afacerile cu energie și gaz, beneficiind din intermediari. Firește că noua justiție regăsită a Republicii Moldova va descurca ițele afacerii, un dosar fiind deja deschis in rem, căutându-se beneficiarii. Dar dincolo de acest fapt, Igor Dodon a mai făcut o mârșăvie, menită să-i aducă cel de-al doilea mandat anul trecut: a scăzut prețul la gaze artificial și a acumulat datorii ale Moldovagaz către furnizorul Gazprom, compania deținătoare a majorității acțiunilor în distribuitorul național.

Astfel, în anul 2020, întreprinderea moldo-rusă Moldovagaz a înregistrat pierderi de circa 677 milioane lei, după ce în 2019 raporta un profit de 22,4 milioane de lei. Acesta este cel mai prost rezultat financiar din ultimii cinci ani al companiei, cu capital majoritar deţinut de gigantul rus Gazprom. Grosul pierderilor de 491 milioane lei au fost din activitatea de distribuţie a gazelor, în special ca urmare a reducerii, în ajunul alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2020, a tarifelor la gazul metan către consumatorii casnici și industriali. Alte peste 100 de milioane lei sunt pierderile Moldovatransgaz ca urmare a reducerii, în 2020, de peste 10 ori a costului perceput pentru tranzitul de gaze de către Gazprom prin Republica Moldova.

Şi cifra de afaceri a companiei a fost în 2020 în scădere, cu circa 10 milioane lei moldovenești – 2 mln euro, până la aproximativ 4,52 miliarde lei moldovenești, cel mai prost rezultat din ultimul deceniu. Raportul financiar al Moldovagaz arată că, la finele anului trecut, întreprinderea avea datorii curente de 12,69 miliarde de lei moldovenești, în scădere cu circa jumătate de miliard de lei faţă de anul 2019. Din datoria totală, circa 9,95 miliarde lei moldovenești sunt datorii faţă de acționari, în marea lor majoritate faţă de Gazprom.

Datoriile agenților economici și administrațiilor locale către Moldovagaz constituiau, la finele anului trecut, circa 4,85 miliarde de lei moldovenești, din care aproximativ jumătate de miliard de lei este valoarea noului sediu al Moldovagaz, vândut filialei Flacăra Albastră SRL. Alte circa 950 milioane lei moldovenești sunt costurile pe care ANRE nu le acceptă incluse în prețul gazelor.

Întreprinderea mixtă moldo-rusă SA Moldovagaz (mai corect ruso-moldovenească, dacă e să ne uităm la ponderile acționarilor)  a fost fondată în anul 1999. Gigantul rus Gazprom deține 50% din acțiuni (145,3 milioane dolari), Agenția Proprietății Publice - 35,33% (102,7 milioane dolari), autoritățile din regiunea din stângă Nistrului - 13,44% (39 milioane dolari), iar persoanele fizice și juridice 1,23% (3,5 milioane dolari).

Sigur, Igor Dodon nu a câștigat alegerile prezidențiale. Dar mita sa electorală prin intermediul prețurilor s-a plătit, tot așa cum, astăzi, tot cetățenii Republicii Moldova sunt cei chemați să achite această datorie. E vorba despre o componentă a negocierii de la Moscova și Sankt Petersburg a autorităților actuale de la Chișinău cu Gazprom și autoritățile ruse. Acestora li s-a cerut, potrivit ministrului Andrei Spînu, “plata accelerată” a acestor datorii. Aici da, putem vorbi despre “greaua moștenire” a lui Igor Dodon lăsată populației Republicii Moldova.

Prima achiziție de gaz din Republica Moldova din altă sursă decât Gazprom

Prim-ministrul Natalia Gavrilița a anunțat luni, 25 octombrie, achiziția în premieră a unei cantități test de 1 milion metri cubi de gaze din Polonia, care vor fi tranzacționate cu titlu de test. Ar fi existat o selecție de oferte dintre 7 posibili furnizori, iar dacă tranzacția va funcționa, și intrarea gazelor de pe piața europeană în Republica Moldova va putea să aibă loc.

Astfel, Guvernul Republicii Moldova a informat că luni, 25 octombrie 2021, a fost semnat un contract pentru o achiziție de probă de un milion de metri cubi de gaze naturale între compania de stat Energocom și compania poloneză PGNiG. Guvernul nu informează care a fost prețul achiziției. Premierul Gavriliță afirmă că prețul gazelor achiziționate din Polonia este în jur de o mie de dolari pentru mia de metri cubi. Gavrilița nu a dezvăluit suma stipulată în contract argumentând că e vorba de secret comercial. Prim-ministru a mai afirmat că este pentru prima dată când Republica Moldova achiziționează gaze naturale de altundeva decât de la Gazprom. 

Săptămâna trecută, în Republica Moldova a fost declarată stare de urgență în sectorul energetic, din cauza deficitului de gaze naturale, determinat de faptul că nu a fost încă încheiat un nou acord cu gigantul rus Gazprom, vicepremierul Andrei Spînu declarând că, pe lângă un nou contract cu Rusia, Republica Moldova dorește să negocieze livrări de gaze din România și Ucraina. În prima parte a lunii, Moldovagaz, divizia de peste Prut a Gazprom și cel mai mare furnizor de gaze naturale din Republica Moldova, a cerut clienților săi să își reducă consumul, cel puțin temporar.

Gazoductul Iași-Ungheni, operațional la începutul sezonului rece din acest an

Întreaga tranzacție și aprovizionarea vine prin intermediul gazoductului Ungheni-Chișinău, prin care România poate exporta gaze naturale în Republica Moldova, gazoduct pus în funcțiune de la 1 octombrie 2021 și care poate asigura întregul necesar de consum de peste Prut, cu excepția Transnistriei. Rămâne doar ca furnizorii interesați să înceapă să nominalizeze volumele pe care vor să le vândă, a anunțat directorul Departamentului Strategie și Management Corporativ al operatorului sistemului național de transport Transgaz, Elisabeta Ghidiu, la videoconferința Profit.ro Oil&Gas - "Unde sunt gazele din Marea Neagră când avem mai mare nevoie?" 

"Gazoductul Ungheni-Chișinău, în lungime de 120 de kilometri, la care lucrările de construcție au fost finalizate anul trecut, a fost operaționalizat și pus în funcțiune începând cu 1 octombrie 2021. În septembrie anul acesta, Transgaz a terminat și lucrările de dezvoltare din nord-estul țării, respectiv gazoductul Onești-Gherăești-Lețcani, plus cele două stații de comprimare aferente acestuia, o investiție în valoare de circa 173 milioane euro, și astfel conducta Ungheni-Chișinău este funcțională de la 1 octombrie.

Conducta Iași-Ungheni poate transporta până la 6,5 milioane de metri cubi de gaze pe zi, cantitate care poate acoperi necesarul de consum al Republicii Moldova fără zona Transnistriei. Așteptăm și noi ca furnizorii să nominalizeze volumele de gaze pe care să le putem transporta (către Republica Moldova – n.r.). Noi, ca operator de transport și sistem, suntem pregătiți pentru asta", a spus oficialul Transgaz. De altfel, România a aprobat deja livrarea de gaz către Chișinău, ca și de păcură pentru a putea aproviziona CET-urile din stânga Prutului, care dau căldură populației.