MELEARDUL. DUBLUL 2 Săptămâna a început năucitor, cu o noutate care ne-a îngheţat literalmente. Gazprom a înaintat Chişinăului un ultimatum: în 48 de ore teritoriul Basarabiei trebuie cedat Armatei Roșii! Ptfu, încurc: ăsta e din alt secol, din 1940.

De această dată ei au cerut ca „datoriile istorice” (ghilimelele sunt de rigoare) pentru gaze să fie achitate în decurs de 48 de ore, altfel Rusia va închide robinetul. Moldova a și plătit de atunci, iar Gazprom (se întrevede de la o poștă regretul din comunicatul lor) a confirmat că a primit banii.

Ceea ce ni s-a explicat pe parcursul săptămânii este că Moldova a achiziționat gaze în octombrie la prețul „avantajos” negociat de Spânu cu Gazprom, iar cetățenii au plătit la tariful cel vechi. Diferența a constituit-o tocmai 74 de milioane de dolari! Activitatea Moldovagaz la general și modalitatea acumulării acestei datorie ține, fără pic de dubii, de competența organelor de anchetă, dar ceea ce este strigător la cer este nivelul cosmic de incompetență și de iresponsabilitate de care a dat dovadă Guvernul la general și Spânu în mod particular. Geaba încearca unii să-i ia apărarea. Citatul respectiv îi aparține: „La moment nu am reușit să fac cunoștință cu textul acestei notificări. Ea a fost expediată către Moldovagaz. Mâine vom face cunoștință cu documentul după care vom lua măsuri.”

În oricare stat sănătos pentru asemenea „uitări”, dar îndeosebi pentru faptul că nu au fost făcute publice imediat (chiar în aceeași seară când au fost semnate!) absolut toate înţelegerile (cu anexe cu tot, pâna la ultima virgulă) Spânu ar fi trebuit să-și dea demisia. Tinând cont de antecedente și de „datoriile istorice” (nu mă refer, vă dați bine seama, la bani și acorduri comerciale) nu se putea proceda altfel!

Iar pentru faptul că scandalul a izbucnit într-atât de tardiv și pentru felul în care a izbucnit putea fi demis guvernul in corpore. Pentru incompetență şi pentru muşamalizarea incompetenţei.

ÎN ROMÂNIA DUPĂ ALINARE Veștile bune au venit săptămâna trecută de acolo de unde vin ele dintotdeauna: din România! După rușinea oecumenica în care ne-au băgat Popescu & Co acum o săptămâna, iată-i ajunși și la București, cu Maia Sandu în frunte! Desigur, ceea ce face România pentru Moldova nici nu poate fi comparat ori pus pe același cântar cu șantajurile și umilirile permanente care ne vin de la Moscova, oricât nu ar insista mediatic autoritățile de la Chișinău să „echilibreze” efectele.

Statul pe două scaune a devenit imposibil. Geaba tragi de ele ca să le apropii. Geaba te lingușești si te ceri la sânul Rusiei: „Am discutat cu această ocazie despre o serie de subiecte de interes comun de pe agenda relațiilor moldo-ruse precum semnarea recentă a contractului de livrare a gazelor naturale rusești către Republica Moldova, eliminarea barierelor și restricțiilor din comerțul reciproc cum ar fi taxele de import aplicate față de unele categorii de produse.” (citat di comunicatul lui Popescu dupa întrevederea cu Kozak la Moscova).

În deosebi ar trebui să ne bucure proiectele de interconecatare energetică cu România: s-a decis construcția liniei de electricitate Suceava – Bălți. La fel sunt de salutat intențiile referitoare la recunoașterea reciprocă a diplomelor. Zeci şi zeci de proiecte anunţate!

Popescu ne promitea că va aduce de la București un acord care va face integrarea europeană a Moldovei ireversibilă. Dar dacă se referea la foaia de parcurs semnată cu România, cred că exagerează. Ea merge la pachet doar cu un alt act fundamental care ar legitima-o: ieșirea definitivă a Moldovei din absolut toate structurile CSI!

Apropo, am ascultat cu mare atenție conferința de presă a ministrului nostru de externe. Bănuiesc că era obosit după câteva zile de muncă intensă, altfel nu pot să-mi explic lipsa de entuziasm și emoție (incomparabil sub nivelul angajamentului emoţional retoric din interviul de la Eho Moskvy) la lectura proiectelor care vor fi lansate în Republica Moldova cu suportul României. Ce-ai să-i faci? Sunt lucruri ireversibile și imposibil de stăvilit, oricât n-ai crede (or eu chiar sunt convins că ei chiar cred asta!) și nu ai încerca să convingi lumea că moldovenii nu-și doresc Unirea. Dar recunosc că aici caut pete pe Lună.

CIREŞICA DE LA BĂLŢI Mai mare stabilitate decât la Bălți nu găsești pe acest glob pamântesc. De 30 de ani – același lucru! Nu știu dacă Tauber din partidul fugarului Şor a fost la Bălți înainte de această campanie. Dar a venit și mai nu a fost aleasă primăriță din primul tur! Dar cered că se va întâmpla peste o săptămână. O destoinică moştenitoare a lui Usatîi. Dragostea bălțenilor pentru personaje de acest soi este de nezdruncinat!

Apropo, nici ei nu-și doresc Unirea.