Există săptămâni, precum aceasta, despre care elementar mi-e lehamite să scriu. Problema e că aceste săptămâni sunt din ce în ce mai multe. Iar atunci când am încercat să înțeleg mai bine unde-mi dispare subit motivația mi-am dat seama că, de fapt, totul e elementar: am impresia că repet mereu aceleași lucruri. Pe bune, fraților, ce nu mai este clar? De ani de zile călcăm mereu și mereu pe aceeași greblă (vai, nu, scuzați, grebla e aceeași, dar e vopsită în altă culoare!)...

La ce mă refer anume? Păi cum la ce? La starea de urgență energetică! Iată eu unul nu pot să înțeleg ce mai trebuie să facă Gazpromul pentru ca noi să renunțăm definitiv la orice relație cu ei... Și de această dată Gazprom a amenințat că închide robinetul dacă MoldovaGaz (care e același Gazprom) nu achită până pe 20 ianuarie prețul pentru gazele din... ianuarie! Moldova a plătit și Gazpromul a plătit Gazpromului... Ptfu! Că doare mintea de această aiureală...

De 30 de ani se tot vorbește despre securitate energetică și interconectări de tot felul. Degeaba! Ni s-au dat și bani pentru asta, dar nimic nu s-a făcut.

(Mică paranteză istorică I: Doar un exemplu: terminalul de la Giurgiuleşti trebuia, în primul rând, să fie o poartă pentru importul de hidrocarburi din lumea largă (țin bine minte discuțiile la acest subiect). În realitate a devenit un terminal pentru exportul produselor agricole monopolizate de niște afaceriști dubioși... Exemple mai sunt, poate chiar și mai strigătoare la cer...)

Dar, stați, că asta nu-i tot: Gazprom, care este MoldovaGaz, a cerut de la ANRE să mărească din nou factura pentru gaze, căci Gazprom, care este Gazprom, iarăși a mărit prețul pentru gazele livrate Moldovei!

(Mică paranteză istorică II: activele MoldovaGaz, care este astăzi Gazprom, au fost constituite inclusiv din banii cetățenilor RîMî, care au finanțat la greu rețeaua de distribuire a gazelor naturale. Vă mai aduceți aminte de miile de lei adunate de la oameni pentru ca să le „tragă gaz”? Ar fi fost firesc ca acei care constituie capitalul unei întreprinderi să fi primit o cotă-parte, acțiuni spre exemplu. Nu, n-au primit nimic. În schimb, Gazprom a primit ulterior pachetul majoritar al MoldovaGaz. Pe gratis. „În contul datoriilor”. V-ați adus aminte? Ori poate am greșit eu ceva?)

Ziceam cândva (nu vă ziceam și mai sus că totul a fost deja scris?) că Putin ar merita un monument pe undeva prin PMAN. Să știți că nu glumesc. Nu există om care să fi făcut mai multe pentru a trezi pofta de emancipare a RîMî față de Rusia decât țarul Putin! Așa că – davai, Gazprom! Mărește prețurile și mai departe! Nu te opri, MoldovaGaz! Chiar sunt curios, cât va mai răbda statul ăsta să-și bată cineva joc de el într-atâta?

Deși... Iarăși, una spusă demult: „Republica Moldova” nu poate fi altfel. Prin definiție. Nu poate un cartof să fie portocală! Ascultați adresarea președintelui Maia Sandu către nărod și veți înțelege din ce cauză. Dacă desigur nu sunteți amatori de călcat pe greble. Poate că vă place. Perversități există multe pe lume, adevărat... Iar culori – câtă frunză în codru (pe timp de vară, de la sine înțeles, când e mai ieftin gazul).

DISPARIŢII Săptămâna trecută am aflat că au plecat în lumea celor drepți pictorul Andrei Mudrea și poetul Ion Vieru... Pleacă garda veche... Odată cu ei dispare și o bună parte din memoria noastră colectivă. Iar odată cu dispariția memoriei dispare și speranța. Și acest lucru din urmă nu este o opinie, ci o axiomă.

O altă dispariție m-a întristat enorm săptămâna trecută: revista literară „Contrafort” nu va mai apare. Dupe 27 de ani își încheie activitatea. Redactorii ei, Vitalie Ciobanu și Vasile Gârneţ, nu au adus nicio explicație. Poate că nu mai au forțe, poate că nu mai au bani, poate că nici una nici alta... Cert e faptul că revista nu va mai fi.

TINERI NU-S Să nu-mi spuneţi că aflaţi ceva nou. Tineri nu-s. Şi despre asta am mai scris. De nenumărate ori. Ni se comunică că în 2006-2007 în RîMî erau 39 de studenţi la o mie de locuitori, iar în prezent acest raport este de 22,6 studenţi la o mie de locuitori. Şi vor fi şi mai puţini. Ultimul an în care în Republica Moldova s-au născut mai mulţi oameni decât au murit a fost în... hai, să vad: aveţi o închipuire? Dacă nu, vă mai zic o dată: această minune demografică s-a întâmplat acum 22 de ani, în 1999.

„Istoria neamului nostru ne arată că am reuşit, atunci când am rămas uniţi în faţa greutăţilor.” (din adresarea preşedintelui, M. Sandu, către nărod. (punctuaţie originară))

Punct final.

Trăiască falnicul, independentul, neutrul şi indivizibilul stat „Republica Moldova”, tovarăşi!