Nici atașamentul ferm față de idea integrării europene a Republicii Moldova, în lipsa unei perspective clare de aderare la UE, nu este garantul desprinderii de Rusia istorică și de revendicările revizioniste ale Moscovei...

Omenirea a intrat în anul 2022 cu o serie de crize în cascadă. Continuă pandemia cu impactul său economic și social puternic, agravat de criza energetică cu creșterea explozivă a datoriilor publice și a valului inflaționist care doar își i-a avântul. La toate acestea, anul abia început a moștenit escaladarea conflictelor în zone critice, precum Ucraina și Taiwanul, la care s-a adăugat la începutul noului an Kazahstanul. Și dacă în Kazahstan s-a ajuns la un fel de dezamorsare a crizei interne cu folosirea intervenției militare din exterior, atunci cazul Ucrainei rămâne de actualitate acută.

S-a constatat lipsa…

Săptămâna trecută la Geneva au avut loc primele discuții cu Federația Rusă privind propunerile Moscovei pentru SUA și NATO, din 17 decembrie 2021. Moscova a cerut ultimativ Occidentului garanții în scris, care să fie obligatorii din punct de vedere juridic, că NATO nu se va mai extinde în Europa de Est, în special în Ucraina și Georgia, și că vor înceta orice dislocări militare pe teritoriul țârilor intrate în Alianță după 1997. Întrunirile de la Geneva au decurs la nivel bilateral SUA-Rusia, NATO – Rusia, iar ulterior și în cadrul OSCE. În urma acestor discuții s-a constatat lipsa oricărei apropieri a pozițiilor părților. Agenda reală urmărită de Moscova în disputa cu administrația Biden și NATO este departe de a se limita la chestiunea Ucrainei. Rusia speră să redeseneze în favoarea sa sferele de influență din Europa, sfidând deschis suveranitatea statală a fostelor republici sovietice, pe care le include univoc în zona sa de influență geopolitică preferențială. Cazului Ucrainei îi revine un rol central în această strategie a Moscovei.

Deocamdată, după primele contacte de la Geneva, părțile și-au luat o scurtă pauză în timpul căreia Rusia a cerut răspunsuri punctuale la toate propunerile, care se conțin în documentele transmise occidentalilor în luna decembrie a anului trecut. După cum a declarat adjunctul secretarului general al NATO, Mircea Geoană, alianța va formula în scris poziția sa în vederea soluționării pe cale diplomatică a tensiunilor apărute, relevând că există principii care nu pot fi supuse compromisului.

Tot mai deslușit tobele de război?

Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat vinerea trecută într-o conferință de presă că Rusia se pregătește pentru orice evoluție a situației, în timp ce așteaptă un răspuns din partea Statelor Unite și NATO cu privire la garanțiile de securitate. De asemenea, Rusia și-a repetat pe un ton categoric revendicarea ca NATO să nu se extindă spre est, în ciuda respingerii de către Alianță a acestei cereri. Totodată, șeful diplomației de la Moscova a declarat că Rusia nu-și va retrage în cazărmi trupele desfășurate în apropierea frontierei cu Ucraina. De asemenea, Lavrov a mai ținut să sublinieze că Moscova are diverse opțiuni de răspuns, dacă Occidentul respinge propunerile de securitate ale Rusiei, neexcluzând principial varianta militară de soluționare a crizei. Iar recent presa a anunțat despre evacuarea graduală a personalului ambasadei ruse de la Kiev pe fundalul desfășurării de trupe din regiunile sale centrale și din est la hotarele Ucrainei. Pe acest motiv, unii comentatori occidentali au început să vorbească despre sunetul tot mai deslușit al tobelor de război.

În aceste condiții de comportament ultimativ al Moscovei, poziția Occidentului oscilează între fermitate și spirit de compromis. Sunt cunoscute declarațiile înalților demnitari SUA și NATO că ei nu vor riposta militar la o posibilă invazie a rușilor în Ucraina. În schimb, împotriva Moscovei va fi utilizat cel mai dur program de sancțiuni economice și personificat, incluzând deconectarea sistemului bancar rus de la cel internațional, includerea în lista persoanelor supuse sancțiunilor personale a celor mai înalți demnitari ruși, inclusiv Putin, Lavrov ș.a.

Între scenarii sumbre și „senine”

În presa occidentală, abordarea temei pericolului războiului în Ucraina, pendulează de la scenariile cele mai sumbre, până la propagarea sentimentului că nu se întâmplă nimic deosebit în plan global, lăsând impresia că doar soarta Ucrainei ar fi în joc. Mai mult, unii oficiali europeni admit să fie normal ca Rusia să solicite o sferă de influență în Europa. Însă sunt suficiente voci sonore care scot în evidență dimensiunea provocării cu care lumea occidentală, în particular Europa, se confruntă în acest moment în contextul aspirațiilor Moscovei de revizuire a actualului modus vivendi de securitate europeană. Chiar se fac aluzii la precedentul din 1939, când se credea că ceea ce dorea Hitler atunci se limita doar la Danzig. Se subliniază că actuala agendă a lui Putin este departe de a se limita doar la chestiunea Ucrainei, miza reală a Kremlinului constă în a-i pune pe americani și pe europeni în fața unui șantaj explicit, pentru ca ei să accepte Pax Rusia, cel puțin, pentru spațiul exsovietic.

La nivel de expertiză politico-militară, la modul serios se discută probabilitatea unei invazii militare ruse în Ucraina. Se atrage atenția asupra rezilienței Rusiei la măsurile de sancțiuni internaționale prin acumulări de rezerve de aur și valută considerabile, prin posibilitatea aplicării de contrasancțiuni cu efect de blocare în toiul iernii a aprovizionării cu gaze a Europei - care își asigură peste 40% din necesarul de gaze din Rusia. Drept preț al reluării aprovizionării cu gaze, Moscova ar cere un tratat de securitate Rusia-UE, lăsând pe această cale America pe dinafara acestei înțelegeri, cu scopul de a impune Washingtonul să-și abandoneze sancțiunile financiare.

Negocieri și compromisuri, pe seama cui?

Pare a fi un plan fantezist, dar în condițiile când societatea occidentală este profund dominată de sentimente hedoniste, marea majoritate a oamenilor ar opta aproape sigur pentru varianta deescaladării situației cu prețul unor cedări de principiu. Anume pe această reacție a societății occidentale ar putea miza Putin în dorința de a-și realiza visul refacerii Rusiei istorice pe fondul spargerii unității NATO. De asemenea, în aceste condiții și China ar putea deveni la fel de agresivă ca și Rusia, fiind determinată probabil să acționeze contra Taiwanului. Un asemenea scenariu pus în aplicare ar valora cât amurgul dominației geopolitice a SUA în lumea contemporană, o perspectivă capabilă să inflameze cele mai cumpătate minți revizioniste ale actualei ordini mondiale.

Întru a menține controlul situației, SUA, cel mai probabil, va fi nevoită să adopte o poziție dură în chestiunea ucraineană, pentru a salva NATO și a nu permite cel mai dezastruos scenariu pentru unitatea Occidentului. O poziție dură, dar nu conflict militar fatal pentru omenire. Iar aceasta înseamnă calea negocierilor și compromiselor. Foarte probabil și rușii vor ceda din duritatea pretențiilor, fără aceasta calea compromiselor devine impracticabilă. Însă, până la urmă, în urma acestor negocieri anume Moscova se va alege cu anumite bonusuri-cedări din partea occidentalilor. Întrebarea sacramentală a acestei perspective de dezamorsare a crizei ucrainene devine conținutul coșului de cedări în favoarea Moscovei la finalul negocierilor SUA, NATO – Rusia. Unde în acest caz va fi Republica Moldova, în coșul achizițiilor rusești sau în afara lui?

Scenariul unu: cu Ucraina la pachet

Unul din scenariile cele mai proaste pentru Republica Moldova, în cazul invaziei militare ruse în Ucraina, ar fi și invadarea teritoriului din dreapta Nistrului la pachet. Dacă Rusia va încălca brutal dreptul și ordinea internațională, prin atacul militar asupra Ucrainei, puțin ce i-ar opri de la încălcarea aceluiași drept internațional și în cazul Republicii Moldova. Pretexte s-ar găsi cu duiumul, de la o provocare militară din Transnistria, până la o adresare, a unui comitet inventat de urgență al cetățenilor ruși, domiciliați în Republica Moldova, de a le apăra drepturile încălcate de așa-zișii naționaliști români. Și în acest caz, judecând după starea spiritelor existente în societatea moldovenească, se vor găsi suficienți doritori, repetând scenariul anul 1940, să întâmpine tancurile rusești la Chișinău cu flori și ovațiuni. În așa fel va fi decontat prețul ignoranței de treizeci de ani de către guvernările de la Chișinău a problemei identitare a statului moldovenesc, rămas pradă trecutului colonial și perdant în lupta pentru mințile oamenilor.

Scenariul doi: în coasta Novorosiei

Un scenariu tot atât de prost ar fi și punerea în practică a proiectului Novorosia, în care Transnistria separatistă ar face joncțiune cu teritoriul ucrainean ocupat de forțele militare ruse. În aceste împrejurări, impunerea Chișinăului unui fel de memorandum Kozac ca soluție a conflictului transnistrean, ar fi doar o problemă de timp scurt și fără drept de apel.

Scenariul trei: la masa de negocieri sau pe masa de bucate

În cadrul scenariului evitării conflictului militar și recurgerii la soluția diplomatică, Republica Moldova riscă să devină element al bonusului obținut de Rusia în urma compromisului între părțile participante la negocieri. Putin și-a trasat clar prioritățile prin revendicarea controlului asupra Rusiei istorice. Finlanda, Polonia, republicile baltice au fost înglobate și ele în imperiul țarist, dar prin promovarea unor politici identitare naționale distincte, aceste state și-au cucerit dreptul de a se delimita de Rusia istorică. În schimb, Republica Moldova, promovând la nivel de politică de stat identitatea moldovenistă diferită de cea română, indisolubil legată de practicile imperiale de înstrăinare a moldovenilor la Est de Prut de întreg spațiul devenirii sale naționale, rămâne captivă lumii ruse și spațiului geopolitic rusesc. Nici atașamentul ferm față de idea integrării europene a Republicii Moldova, în lipsa unei perspective clare de aderare la UE, nu este garantul desprinderii de Rusia istorică și de revendicările revizioniste ale Moscovei. O asemenea garanție poate fi doar poziția oficială a Republicii Moldova privind apartenența la spațiul istoric, cultural și identitar românesc, prin definiție diferit de cel rusesc. Doar o asemenea abordare de către guvernarea de la Chișinău a locului firesc al Republicii Moldova în cadrul concertului european de civilizație, ar oferi șanse de a rezista la masa de tratative în fața revizionismului geopolitic al Moscovei.

Anatol Țăranu
doctor în istorie, comentator politic